Realitatea paralelă. Relatare din ospiciul nostru global (II)

Individul a scos pistolul și a tras, rapid, în cei doi îndrăgostiți proaspăt ieșiți din Muzeul Evreiesc din Washington. Pe tânărul creștin l-a secerat instantaneu. Pe ea, n-a ucis-o pe loc. Tânăra evreică, angajată, ca și logodnicul ei răpus, a ambasadei israeliene din Washington, a încercat, cu ultimele puteri, să se târască la distanță de asasinul ei. N-a reușit. Teroristul antisionist de extremă stânga, din Chicago, a urmat-o și și-a descărcat ultimele gloanțe, executând-o pur și simplu. Tânăra nu-i făcuse, personal, nimic. Apoi, ucigașul ei s-a introdus în muzeu, unde paza, crezând că e un martor, i-a potolit setea, nesatisfăcută de sângele vărsat, cu apă.

În fine, când a fost arestat, a strigat ”Alahu Akbar”? ”Moarte capitaliștilor”? Nu. ”Heil Hitler”? Nu. A strigat echivalentul acestor lozinci islamiste, comuniste și naziste. A scandat: ”Free Palestine”; ”Palestina Liberă”. În realitatea paralelă e vorba de un apel la presupusă ”libertate”. Nu se știe a cui, dincolo de liderul terorist. În cea autentică e o chemare la genocid.

Aceasta e realitatea. Una marcată, mai ales din 2015 încoace, de o tot mai crasă îmbrățișare a violenței politice de către o tot mai influentă extremă stânga, dominând copios universități americane transformate în bastioane ultraprogresiste ale politicilor identitare, rasiste și antisemite, anticreștine, anti-albe, anti-heterosexuale, anti-trumpiste. Aceste bastioane salută și celebrează euforic tineri care, ca Luigi Mangione, scot pistolul și omoară tați de familie din patimă anticapitalistă. Pentru că victima e șef al unei case de asigurări de sănătate. Propaganda lor se înghesuie să califice un candidat la președinția SUA care nu e antisemit, n-a omorât pe nimeni și nu militează pentru distrugerea democrației, ci pentru libertatea exprimării, drept ”Hitler”, astfel încât să justifice atentate împotriva lui.

În realitatea paralelă, ucigașul cuplului de angajați ai ambasadei israeliene din Washington, tovarășul Elias Rodriguez din Partidului Comunist Antisemit, zis ”Pentru Socialism și Eliberare”, un simpatizant al rasiștilor și fasciștilor stângii din ”BLM”, era militant al ”eliberării palestinienilor”. În această realitate fictivă, antisemitismul nu e ce este, iar islamismul e gigea. Nici teroriștii nu sunt teroriști, ci, după cum i-a numit Amnesty International mai nou, după luni grele de tăcere pe tema crimelor islamiste, ar fi ”forțe de securitate” (ale Hamas). Care ar trebui să înceteze ”represaliile” (nu asasinatele) la adresa celor ce protestează împotriva lor în Gaza și să ”respecte” drepturile manifestanților.

Ce anume din realitatea veritabilă ascunde cu grijă acest mod de raportare, în aparență ”critic”, la Hamas? Caracterul antisemit și extremist al ONG-ului în cauză. Și faptul că gruparea teroristă, islamistă, evocată, e totalitară și genocidară și deci n-are cum să-i pese vreodată de ”drepturile” unor manifestanți. Căci unde omori suta, asasinezi și mia.

Amnesty International nu e singura organizație extremistă de stânga care practică acest ”joc” menit să normalizeze antisemitismul și genocidul antievreiesc al islamiștilor din Frăția Musulmană.

Iar subiectul antisemitismului nu e singurul creator de realități paralele. M-am întrebat de ce aproape întreaga presă mainstream, americană și europeană, a întreținut cu sârg, ani la rând, ficțiunea sănătății minții lui Joe Biden, mințind sistematic cu privire la declinul său cognitiv? Doar pentru ca să ferească America de un președinte Trump?

Și de ce invocă dregătorii germani infatigabil neajunsurile imigrației debordante, dar au torpilat sistematic, ani la rând, contracararea ei? De ce menționează ei, la tot pasul, ”rațiunea de stat” care ar împiedica Germania ”să sancționeze statul evreu”, dar sunt obsedați să obstrucționeze cel puțin verbal măsurile de autoapărare israeliene, deși știu că, vorba lui Douglas Murray, nu ajută să stingi trei sferturi de ”foc” terorist, ori 90% din el? Deși știu, ca Helmut Schmidt odinioară, că e obligatoriu ca incendiul terorist să fie stins complet și nu doar o parte din el?

Cauzele profunde ale schizofreniei actuale

Putem da vina pe relativism, pe istoria ultimelor 3-4 veacuri, pe marxism și progresism. Pe substratul antisemit al culturii apusene. Pe politicile identitare asociate ideologiei corectitudinii politice. Pe ura de sine a unei părți a civilizației occidentale, iudeo-creștine.

Am avea dreptate. Fapt e, că trăim într-un accelerat declin al minților (și elitelor) sănătoase. Și într-o mare ficțiune. Una, paralelă realității existenței noastre.

Suntem mințiți de îngheață apele. Nu, nu suntem fraieriți pe bandă rulantă doar de mult invocatele ferme de boți care ne simulează interlocutori iritați și inflamați de poziția noastră democratică, acuzată de părelnice ”imoralități” și ”rasisme” sau ”fascism” de ”lipsă de patriotism” și de vreo încălcare a unor comandamente religioase ortodoxiste și legionare. 

Invențiile care ne confruntă zi de zi, în internet, nu sunt doar cele coordonate ale unor rețele de roboți programați să fie ”creierul” imaginar al unor aparenți ”postaci” și să genereze efecte în masă, cum s-a întâmplat cu ridicarea peste noapte, la culmi nebănuite, pe TikTok, a candidaturii lui Scremlin Georgescu. Ne mint nu numai niște plase uriașe de conturi virtuale de imaginari inși supărați foc și inflamați la culme în rețelele sociale, ale căror sfinte explozii de furie și sacre crize de nervi pe presupuse ”răutați” și inadecvări ale ”sistemului” devin virale în spațiul virtual, astfel încât să schimbe părerile politice ale unor ample mase de alegători.

Dincolo de fațade, realitatea paralelă e creată și întreținută de oameni. Nu arma ucide, ci degetul extremistului care apasă pe trăgaci. Nu sticla televiziunii ne minte, ci directorii de conștiințe dindărătul ei. Ne aiuresc programatorii inteligenței artificiale și, în special, elitele noi: influencerii care, pe negândite sau, voluntar, le preiau boților și trollilor dezinformările, spre a profita pecuniar de valurile pe care le creează în scop politic și electoral conturile false, puse la lucru de oamenii lui Putin, ai Iranului sau ai liderului chinez. Sau pe care le ordonă mai marii mișcării woke.

Căci mare parte din utilizatori preferă recomandarea unui om, zicea Mark Schaefer, expert american în IA și digital marketing. Dar și omul e adesea părelnic. Și după ce oamenii reali sunt smintiți, cei din urmă trec la omoruri politice. deloc părelnice.

Metode, tactici, strategii ale puterii

Din trolli, boți, inteligență artificială și mai nou din rezumate de IA pe google, bazate pe evaluarea profilului căutătorilor, ca și din manipulatorii rețelelor lor, se naște fantasmagoria cât se poate de credibilă, dar falsă, a unui ”val majoritar” de opinii. Ea crează ”mase” cu o opinie chipurile ”democratică” ireductibilă, a căror realitate, sau impresie că ar exista, exercită enorme presiuni pe decidenții politici.

Cazul românesc

Celor din urmă li se oferă, prin rețelele de minciuni, șanse noi și nesperate de prelungire a tacticilor și strategiilor iliesciste și pesediste aplicate societății românești după 90: nu mai cereți lustrație că se supără securiștii, scot dosarele sau reîncep omorâtul de români din zilele revoluției și din anii 50 și 80. Și nu revendicați adevăr mașinăriei de mințit poporul cu televizorul, că poate cade Iliescu și revine Ceaușescu. Nu solicitați dreptate, că vin Ponta, Dragnea, Antonescu, Voiculescu și vor justiția, întrucât fără ea ”nu avem toată puterea!”

Mai nou e vorba, după cum scria recent Rodica Culcer, de ”logica menținerii unor forțe de presiune – mineri, PRM, AUR și SOS”, întru ”intimidarea contestărilor anti-PSD și promovării imaginii PSD și ulterior a PNL ca partide rezonabile, preferabile extremiștilor violenți. Această strategie a atins un moment periculos în 2024 și 2025, când cohortele violente, anti-democratice, s-au asociat vizibil cu Rusia și s-au transformat din anexe ale puterii în forțe politice cu veleități de a conduce România, reușind să ajungă periculos de aproape de realizarea acestui scop. Dacă nu rememorăm istoria noastră recentă, vom fi condamnați să o repetăm, pentru că nu vom evalua corect pericolul pe care îl reprezintă încă încrengătura …numită generic ”sistem ticăloșit”.

Nu vom evalua corect? Vom rămâne, altfel spus, în realitatea noastră paralelă. Creată de potentați.

Cazul american

Escamotarea, de către demnitarii democrați din SUA, a declinului mental al lui Joe Biden (a cărui negare a fost practicată și la București, de observatori ca C.T. Popescu, inclusiv anul trecut) ”a fost un fenomen mai grav, în anumite privințe, decât scandalul Watergate” (care a dus la demisia președintelui Nixon, în anii 70), a admis recent, autocritic, moderatorul CNN, Jake Tapper. Publicistul postului de stânga e co-autorul unei cărți pe acest subiect, apărută recent peste ocean. Cartea se numește “Original Sin”, /Păcatul originar, celălalt autor al volumului fiind Alex Thompson.

Tapper s-a recunoscut vinovat de a nu fi abordat starea sănătății fostului președinte american în timpul mandatului său. Blogul de față a tematizat evidentul și vizibilul declin mental al lui Biden încă din primul său an de președinție. În timp ce anti-trumpiștii militanți de pretutindeni se jurau că Joe Biden s-ar bucura de cea mai robustă sănătate, camarila liderului de la Casa Albă ascundea cu grijă că președintele nu-l putuse recunoaște pe George Clooney și se gândeau serios să evite noi căderi din picioare ale șefului statului american, prin relegarea lui într-un scaun cu rotile.

De ce-a tăcut Jake Tapper? De ce-au mințit democrații? Pentru că s-au temut de realitatea veritabilă, de  ”cancel culture”, de anularea nu doar ”culturală”, ci și de pierderea influenței și a jobului lor, de țintuirea la stâlpul infamiei, ca pedeapsă pentru îndrăzneala de a contrazice ficțiunea realității paralele și de a deschide poarta adevărului. (Va urma)