UK, presa și bandele de violatori pedofili musulmani din Anglia

Sau despre bandele de violatori musulmani din Anglia (și alte state apusene) și societatea bolnavă pe care o exploatează.

O fetiță lipsită de părinți, în primii ani ai adolescenței, locuind la orfelinatul local din orășelul englezesc Oxfordshire, scăpase in extremis de abuzatorii și violatorii ei pakistanezi. Reușise, mai mult moartă decât vie, să fugă, după ce fusese drogată și în repetate rânduri violată în grup de musulmani din localitate. Luase un taxi, indicându-i șoferului adresa orfelinatului la care locuia. Dar nu avea și bani la ea. Ajunsă acasă, mai-marii din orfelinatul de sub grija consiliului local din (comitatul) Oxfordshire au refuzat să-i plătească taxiul.

Între timp, abuzatorii, căutând-o, au apărut și ei. Au plătit taxiul și au luat fetița înapoi, să continue s-o violeze.

După o anchetă și o rară condamnare în justiție, responsabila din consiliul local a declarat că regretă imaginea rea a serviciului ei social creată de proces. Fapte din trista Anglie a secolului XXI.

Și nu s-a făcut scandal. Până în prezent. Iar în presă nu făptașii sunt în culpă, ci mesagerul crimelor lor

Nu s-a revoltat decât puțină lume. Nu s-a prea auzit nicăieri de infamia acestei femei din comitatul în care autoritățile au devenit complice la violarea sistematică a unei copile. Nu s-ar fi auzit că nimeni din consiliul local n-a fost pedepsit. Că toți birocrații criminali și-au păstrat slujbele. Sau au fost avansați, făcând cariere strălucite.

N-aș fi aflat despre acest fapt divers dacă nu s-ar fi întâmplat două lucruri: dacă Elon Musk, ”un univers mediatic propriu, alcătuit dintr-un singur om”, cum pe drept l-a calificat un jurnalist de la The Spectator, n-ar fi repus pe tapet, pe X, crimele bandelor de violatori englezi cu tot cu nefăcutele autorităților suprimând dreptul victimelor la justiție, în numele ”corectitudinii politice”. Pe de o parte.

Iar pe de alta, dacă Douglas Murray n-ar fi comentat, la rândul său, cenzurarea, tematizarea inadecvată și punerea batistei pe țambal de către presa occidentală. La care am lucrat eu însumi, din a doua jumătate a anilor 80.

Încât am motive să mai căiesc, ca unul care a greșit ca jurnalist

Da, am tot scris la DW (vezi Nota 1) și în publicații românești sau străine, scandalizat, despre faptele bandelor de violatori zise, edulcorant, de ”grooming”, de ”abuz sexual”, când de fapt erau fabrici de viol cu voie de la poliție. Care, adesea, de frica de a nu provoca revolte rasiale, îi amenințau pe tații care-și căutau fetele hărțuite, răpite, violate și, uneori ucise.

Bande care și-au făcut de cap în orașe ca Rochdale, Rotherham, Telford și în atâtea altele, violând sistematic fete preponderent albe și creștine, dar și hinduse, ori din comunitatea sikh. Nu un an sau doi, ci din 1980 încoace. De la 11 ani în sus. Poate chiar și copii mai mici.

Dar n-am scris destul și destul de bine. Nu m-am deplasat la fața locului, să investighez eu însumi.

Crimele în chestiune păreau ”departe”. Păreau să fie alte chestiuni de analizat, clarificat și comentat. Și apoi erau crime straniu subexpuse, cu detalii pudic reținute, ori chiar cu informații cheie tabuizate, astfel încât presa occidentală s-a ferit puternic să abordeze dosarele lor frontal, clar, fără menajamente, iluminând cu adevărat scena și circumstanțele acestor oribile crime. Relatările despre ele nu erau întâmplător ”pudic” reținute. Informațiile erau sugrumate, relatate în surdină, cenzurate. Dar am avut încredere în presa, poliția și clasa politică britanică.

Manipularea exploatată de violatori

Am crezut că-și vor reveni, că se vor căi, că se vor redresa. Mulți au continuat să-și întrețină iluziile după ce-au descoperit, deplâns ceea ce și eu am criticat relativ rapid: obiceiul deflexiunii, al distragerii atenției, în speță manevra manipulatoare a oficialilor și presei de a deplânge tematizarea subiectului întru presupusa ”inflamare” a spiritelor și prezumtivul ”livrat de muniție extremei drepte”, ”islamofobe”.

Pe modelul: ”uite, cutare extremist a zis de musulmani. Tu să nu cumva să spui! Cum să-i dai apă la moară lui Nigel Farage! Și altora”. Naivităților și bunelor intenții li se datorează faptul că unii n-au scris destul și din timp ca să provoace un scandal de proporții continentale și globale, cum ar fi trebuit. Din 2015/16, eu m-am disociat însă de naivități și iluzii (vezi nota 1).

Alții le-au perpetuat. Așa au scăpat autoritățile britanice de întrebarea cheie: de ce nu v-ați protejat copiii? De ce i-ați lăsat pradă unor bande, hai să le spunem pe nume: de bestii, de prădători infami?

Rezultatul a fost că, vreme de un sfert de veac sau mai bine, poliția a mușamalizat și ascuns detalii sau proporțiile violurilor în masă comise de bande de imigranți musulmani din Anglia. (2)

Și te iei cu mâinile de cap citind detalii. Căci evenimentele din Oxfordshire nu sunt nici pe departe singura oroare care s-a petrecut în ultimele 3 sau 4 decenii.

Ce s-a întâmplat, între altele. Nu citiți următoarele două paragrafe, dacă nu suportați cruzimi

Ziarul britanic The Telegraph reproduce unele din ele. ”Mohamed își pregătea victimele pentru fi violate anal și făcute ”poștă”,  folosind o pompă introdusă în partea dorsală a fetiței. La un moment dat avea 4 bărbați în ea. I se punea o mică minge roșie în gură, ca să nu se audă cum țipă”.  Annei, din Bradford, care la 14 ani depusese multiple plângeri de hărțuială, abuz și viol i s-a găsit soluția ”măritișului” cu un violator și transferul tutelei, pe care au preluat-o părinții lui. Alte fete au fost amenințate cu revolverul sau cu arderi de vii, dacă, scăldate în benzină, nu se supun supliciilor sexuale preconizate de violatorii lor din comunitatea islamică locală. Unui tată de adolescentă abuzată, poliția i-a indicat că ar face parte, chipurile, din ”accesoriile la modă”, ca fetele să aibă prieteni asiatici mai în vârstă, din oraș. S-a întâmplat să fie arestați copii (pentru beție sau toxicomanie) în locul violatorilor lor.

La Telford, violatorii au asasinat-o pe adolescenta Lucy Lowe. Au ars-o de vie, la 16 ani, cu tot cu mama și sora ei, pe când era gravidă, pentru că nu fusese ”cuminte” și se adresase autorităților. Care, alarmate de mama unei fetițe violate la 12 ani, le lăsase la Telford complet neapărate de un grup de musulmani, numiți în presă invariabil ”asiatici”, de parcă educația, religia și cultura n-ar avea de-a face cu crimele în discuție. Cei 6 sau 7 ”asiatici” s-au plantat la ușa fetiței, amenințând-o pe mama ei cu incendierea casei, dacă nu renunță la plângerea ei penală. În răstimp, polițiștii corupți încasau mită și, potrivit unor multiple mărturii, o răsplăteau cu favoruri față de bărbații pakistanezi din oraș. Și descurajau petițiile familiilor victimelor, ca petiționarii să nu fie învinuiți de rasism.

Autorități aiuritoare

Nu mai puțin grijulii cu făptașii s-au dovedit primarii și consiliile locale, ori judecătorii, din care unii i-au iertat pe abuzatori, ca să nu se spună despre ei că ar fi ”naziști și extremiști de dreapta”. Telegraph reia cazul unui consiliu local care, auzind că șoferii musulmani de taxi oferă călătorii contra sex, au renunțat să-i mai oblige pe taximetriști să ceară licențe.

Foarte vinovat pare a fi și actualul premier laburist, Starmer. Pentru că în epoca de vârf a violurilor a funcționat ca procuror general și nu și-a făcut datoria, permițând, din frica de a nu încălca preceptele corectitudinii politice, să nu se ancheteze și să nu se judece suficient.

Mai nou, Keir Starmer, i-a permis ministrei Jess Philipps să refuze crearea unei comisii de anchetă a ministerului de interne, care să investigheze cum au reușit violatorii musulmani (în special pakistanezi) să continue să violeze timp de decenii fetițe nemusulmane. Cum de și-au comis crimele cu impunitate, sau au fost pedepsiți cu verdicte prea clemente, făptașii fiind menajați, protejați și feriți cu asupra de măsură și de oprobriul public, al presei și al societății, în timp ce rudele revoltate erau amenințate sălbatic sau arestate, dacă protestau.

Ceea ce în Regatul Unit continuă să se întâmple. Autoritățile radicale de la Londra au dat drumul multor delincvenți, între care violatori, pentru a face loc după gratii autorilor de postări judecate ca ”incitatoare”, adesea nevinovate, protestând împotriva crimelor asasinului, un ucigaș inspirat de rețeaua teroristă islamistă al Qaida, care a înjunghiat trei fetițe în vară la Southport. Imense s-au dovedit eforturile autorităților de a pune poliția, care nu mai are timp sau forțe să elucideze crime, spargeri sau răpiri, să pedepsească delicte de opinie. Cum ar fi că asasinul islamist era islamist.

Când guvernele calcă democrația în picioare, în numele apărării ei

Or, libertatea de opinie (suprimată chipurile întru evitarea de tensiuni sau ciocniri rasiale) constituie temelia unei democrații. Dacă e sugrumată, s-a dus pe apa sâmbetei democrația.

E adevărat că, sub guvernarea conservatoare, a avut loc în 2022 o anchetă națională condusă de prof. Alexis Jay. Dar ea n-a cercetat decât cazurile de abuz sexual din Manchester, Oldham și Rochdale, comise între 2010 și 2014. Or, acestea constituie doar vârful ghețarului. Iar recomandările conținute în raportul ei au rămas netranspuse până azi.

Oamenii din Oldham au cerut o investigație la nivel național care să acopere și deceniile rămase necercetate. Extrema stângă laburistă o refuză. Oare de ce?

Și de ce se arată cu degetul spre Elon Musk, sau Nigel Farage, ca și cum mesagerul săvârșirii sinistrelor crime ar fi problema democrației, iar nu criminalii și, nu în ultimul rând, odioșii lor facilitatori și complici?

Rămân deschise multe întrebări presante. Și tulburătoare

Câte victime sunt? Câte crime au rămas nepedepsite? Facilitate de poliție? Câți făptași sunt protejați?

De ce n-a salvat-o poliția pe Victoria Agoglia, un copil ucis în 2003 de un musulman de 50 de ani care a injectat-o cu heroină, după ce ea se plânsese autorităților că e exploatată sexual și violată?

De ce au refuzat autoritățile să înregistreze și să informeze publicul despre etnia și religia pedofililor violatori? Ce hram poartă cultura mușamalizărilor? Ce vină are presa? De ce o susține în continuare?

De ce mai pune și acum batista pe țambal, acuzând terți, ca Musk, ori rețele sociale ca Twitter, pentru că spun adevărul, atrăgând atenția asupra unui cortegiu de crime promovate, trecute sub tăcere și nepedepsite de oficiali?

Ce cotă parte din mușamalizări au fost rasiste, îndreptate împotriva populației albe din insulele britanice, câte s-au dovedit anti-creștine și totalitare, inspirate de ură pe democrație și de dorința anihilării civilizației iudeo-creștine? Aici ne apropiem de teza istoricului britanic Douglas Murray. Potrivit căreia ”britanicii sunt supuși de decenii tentativei de a li se degrada și demoraliza populația nativă”. Și istoria ei. Cu prezumtivul ei ”rasism”. Și, bineînțeles, cu ”răul” ei ”colonialist”, imperialist”.

–––––––– Note––––––

1) texte în care am menționat, acum circa un deceniu, violurile din Marea Britanie: https://www.dw.com/ro/tabuizarea-violurilor-%C5%9Fi-h%C4%83r%C5%A3uirilor-sexuale/a-18980413

Deustche Welle: În Marea Britanie migranţi pakistanezi au violat ani la rând, în mod organizat, numeroşi copii, fete şi femei

Nota 2 În ripostă la cereri de lămuriri, autoritățile britanice și propagandiștii lor au trimis, invariabil, fie la necesitatea evitării unei presupuse ”erupții rasiste” a populației, fie la cele câteva condamnări, prea puține și prea îngăduitoare, fie la necesitatea respectării unor prezumtive ”particularități culturale” ale ”asiaticilor” în chestiune. Una dintre cele mai sfruntate și ostentative tentative de eludare a adevărului a fost replica, potrivit căreia ”și alții, de exemplu albii creștini, hărțuiesc, abuzează și violează copii”. Evident că ”și alții” comit delicte. Dar în acest caz de crimă organizată săvârșită decenii la rând, făptașii erau membrii unor comunități musulmane, în special pakistaneze, dar și nordafricani sau sirieni.