Prezidențialele și fenta care-i ține pe securiști la putere

Cine va candida la scrutinul prezidențial și câte Românii există, de fapt? Două? Trei?

Ascensiunea legionarilor în politica românească l-a determinat pe Valentin Naumescu să scrie Un articol apărut în Contributors, potrivit căruia nu am mai avea ”în prezent „două Românii politice”, așa cum se spunea acum 20 ani, pe vremea lui Adrian Năstase, ci trei”.

Naumescu le identifică pe presupusele trei Românii, cu tot cu președinții care le-ar reprezenta, fiind tot atâtea ”opțiuni majore” ce ”se vor întâlni și concura la urne în martie-aprilie” în felul următor:

1. România clientelei partidelor tradiționale, reprezentată de Crin Antonescu;
2. România extremistă, anti-sistem și anti-occidentală condusă de Diana Șoșoacă, Călin Georgescu și George Simion. Și, în fine,
3. România reformistă și prooccidentală reprezentată în principal de Nicușor Dan.

La prima vedere, așa pare.

La una mai atentă, iluzia celor trei Românii se spulberă

Căci nici Șoșoacă, și nici Georgescu, ori Simion nu sunt cu adevărat candidați anti-sistem. Ar vrea sistemul să-i acrediteze, ca să poată reedita veșnic finala Iliescu-Vadim din 2000, prin îngrozirea de ”suveraniști” a poporului responsabil. Atunci primul s-a impus lejer, iar cel de-al doilea a mimat ”opoziția”, când de fapt nu-i reprezenta decât pe securiști, oamenii sistemului care au confiscat încă din primele ei zile Revoluția și au întors-o mai întâi cu fața spre Kremlin. Cu Moscova, Iliescu a fost ultimul lider răsăritean care să încheie un tratat, chiar înaintea destrămării URSS. În răstimp, sistemul a fost împotriva Americii și Vestului, detestat de PUNR, extrema stângă-dreaptă ultra-naționalistă, cu care activistul comunist devenit lider al FSN a făcut alianță până când nu s-a mai putut economic fără Occident. Atunci s-a schimbat, contrecoeur, macazul.

Când? În prima jumătate a anilor 90. După ce apăruse România Mare și Vatra Românească, iar apoi alte invenții similare, cum a fost cea lui Marian Munteanu.

Cum e driblat electoratul

Și Moscova și securiștii autohtoni știu să se folosească de minune de această manipulare. Fenta e simplă. Se pune o etichetă atrăgătoare, de preferință liberală și democrată, mimând unitatea, nu doar patriotismul, pe un partid extremist și i se ascunde parte din cele mai înfiorătoare ascendențe și grozăvii ideologice. Poporul, mințit cu televizorul, e pus să ștampileze de-a-n boulea noua invenție, care ia voturile realei opoziții anti-sistem, una mereu democratică.

Așa s-a întâmplat cu Partidul Unității Naționale a Românilor, care era, de fapt, o grupare a dezbinării lor pe linii șovine, cu ”liberal-democrații” lui Putin, care, conduși de Jirinovski, era un partid neonazist, cu ”România Mare” (cine să aibă ceva împotriva unei Românii Mari?). Și la fel cu SOS, POT, AUR și Kremlin Prosto-Putinovici Delirescu.

Nu se știe oare de unde a răsărit Călin Georgescu? Cine era stăpân în România securistă a lui Nicolae Ceaușescu atunci când Kremlinovici a fost trimis în misiune, în SUA și Anglia, în cei mai negri ani 80 ai național-comunismului? Cum a lins el blidele sistemului în anii 90? Cum i-a dat șeful PSD, Ciolacu, voturi la 24 noiembrie, lui Simion, apoi lui Georgescu prin dregători pesediști din provincie, pentru ca șeful sistemului să nu se confrunte în finală cu Lasconi? Cum poate fi Georgescu cotat ca ”anti-sistem”, așa cum vrea să-l acrediteze, nu se știe de ce, Valentin Naumescu?

Nu mi-e clar de ce politologul Valentin Naumescu susține, în Contributors, teza falsă despre România chipurile ”antisistem” a extremiștilor naționaliști. Ca și cum n-ar ști că Securitatea s-a împărțit încă din epoca Ceaușescu în ”naționaliști” și ”pro-ruși”, fără ca disputa dintre cele două facțiuni să fi fost vreodată tranșată irevocabil.

Și fără ca ele să fi fost împiedicate să coexiste profitabil în România postcomunistă, pe care o conduc împreună până azi.

Ce hram poartă Lasconi, Nicușor Dan și Georgescu?

Și nu mi-e clar de ce el și alții insistă s-o facă mică pe singura candidată cu adevărat anti-sistem pe care a produs-o România post-băsistă, și a cărei probabilă victorie i-a fost smulsă în ziua alegerilor de către CCR, fără motive legale, spre a-l ridica pe scut pe Nicușor Dan?

Da, dacă Lasconi alege să nu candideze din nou, România onestă, liberă, democratică, anti-sistem nu va avea decât posibilitatea de a-l vota pe Dan, celelalte alternative fiind inacceptabile și inadmisibile moral și politic.

Dar ea este o veritabilă câștigătoare de alegeri. Își asumă clar valorile creștine. A demonstrat că are tracțiune mare, mult dincolo de limitele propriei formațiuni.

Ar fi păcat dacă Nicușor Dan și Elena Lasconi nu s-ar spune unui vot intern, de partid, la care să participe eventual și alegătorii REPER, ai Forței Dreptei și ai PNL, ca să se stabilească a cui e mai mare tracțiunea.

Până atunci, e necesar să li se spună părerea celor care continuă să colporteze manipularea, potrivit căreia Georgescu și Șoșoacă et eiusdem farinae ar fi pasămite ”antisistem”. Nu, nu sunt.

Ce sunt ei? Un pericol.

Deci: de unde până unde ”antisistem”?

Mă întrebam recent ”cine e mai toxic: Georgescu sau Șoșoacă? În opinia mea, ”delirantul putinist conspiraționist, susținut de versiunile actuale ale urmașilor Gărzii de Fier, sau inepuizabila sursă de declarații antisemite și pro-legionare din cea mai pestilențială  mahala, care e șefa SOS? Cel dintâi a apucat să ajungă electoral profitând de un nejustificat verdict al CCR net mai departe decât ea, dar la deșteptăciune e vai de el. Kremlin Georgescu (a cărui soție îl întrece vădit în materie de inteligență) nu e, în esență decât o carcasă aproape goală. E un vas vid după ce a terminat de emis pe bandă rulantă prostii, mituri reșapate ad-hoc și aiurări, numai bune să-i facă pe oamenii nealfabetizați să se creadă, auzindu-l, bine informați și ridicați în sfera spiritualității. Ce mai rămâne în carcasă după ce încetează să le emită? O enormă sete de putere, nu mai mică decât a celuilalt vas vid, care a fost Kamala Harris.”

Dincolo de acest interior, se pune întrebarea: dar carcasa? Vasul de unde provine? E o fabricație autohtonă pe model kaghebist, cu mici tușe legionare pe smalț.

Anti-sistem?

Hai să fim serioși, domnule Naumescu. Și politologul român mai greșește evident și într-o altă prezumție. Și anume, că, ”într-o finală Georgescu/Simion-Antonescu, dacă opțiunea reformistă prooccidentală va fi divizată excesiv și nu va putea aduna pragul de 2,5 milioane de voturi. Câștigă populistul contestatar, pentru că Antonescu nu va fi votat de reformiști.”

Nu, serios? Dacă Antonescu, pesimist cu privire la șansele lui, nu s-ar fi auto-”suspendat” din postura de candidat, ar fi avut mari șanse să se impună în fața unui neo-legionar.

N-a fost oare votat Iliescu și de reformiști, pentru ca să nu ajungă fascistul securisto-comunist Vadim la putere? Ce-l face oare pe autor să emită o părere fantezistă, clar contrazisă de experiență și istorie, fără să și-o argumenteze? Impresia că oricum nu-i citește nimeni textul?

Sau că, dacă-l citește, va convinge? Nu știm. Cum nu știm dacă Antonescu rămâne ”suspendat”, sau își va suspenda ”suspendarea”. Va fi destul de simplu de înlocuit cu altă făcătură, care va avea probabil șanse similare.

Pe de altă parte, dacă așa judecă un diplomat român și un profesor de Relații Internaționale (auziți, auziți) la Universitatea Babeş-Bolyai, ce-or fi gândind studenții lui? Dar politologii care-și iau lumina de pe Contributors? Dar lumea de rând?

Că poate Georgescu, cel cică ”anti-sistem”, o fi avut, mai știi, dreptate să creadă, între altele, că ”Gaza vine de la Gaz”? Poate că și Anglia vine de la angel radios, prostie de la prosop și manipularea de la manihei?

La ei mă-ntorc și zic: nu sunt, în continuare, decât două Românii. A sistemului (cu securiștii și manipulatorii de rigoare și cu alba-neagra prezidențialelor: uite-le, că nu-s) precum și cea liberală, democrată, occidentală.