Poate cel mai influent sfetnic al lui Donald Trump, Elon Musk, a stârnit valuri de laude, critici și revoltă fără precedent și a aprins un vulcan în altfel somnolenta scenă politică germană.
Marele inventator, magnat și patron, titular al unui minister anti-birocratic nou creat de Trump la insistențele lui și ale lui Vivek Ramaswamy, a publicat în ziarul berlinez Die Welt un editorial în care afirmă că partidul (populist de dreapta) AFD ar fi ”singura speranță” a Germaniei, singura nădejde de scoatere din declin economic și cultural a Republicii Federale. Sau, potrivit expresiei sale, doar AFD ar putea salva, prin reformele necesare, o Germanie ”împleticindu-se la marginea prăbușirii economice și culturale”.
Musk atrage atenția că nu e dezinteresat, scriindu-și acest editorial previzibil șocant nu doar pentru stânga, ci și pentru formațiunile de centru-dreapta, care s-au obișnuit să repudieze din principiu ”Alternativa”, considerată, nu fără motiv, de unii ca infiltrată de extrema dreaptă, sau chiar frizând extrema dreaptă. Musk a investit masiv în Germania, unde și-a construit o fabrică de automobile electrice de tip Tesla.
Și nu e prima oară când atacă pe drept sclerozata și socialista politică ideologizată a guvernelor germane de la Merkel încoace. În septembrie, Musk, care l-a calificat pe cancelarul german drept ”idiot”, se arăta eșofat de politica autistă a guvernului Scholz. Care a finanțat cu multe milioane acțiunile navale de ”salvare” a migranților din Mediterana în pofida voinței majorității germanilor, semn că Germania a încetat să fie o democrație care ține seama de vrerea, de nevoile și de opțiunile națiunii.
Musk are dreptate, de asemenea, să critice viforos inepțiile politice germane. De pildă politica economică, energetică și scăparea de sub control a imigrației. Are dreptate, concomitent, să indice faptul că AFD a adoptat în toate aceste domenii poziții juste, în orice caz teoretic mai bune decât establishmentul politic de stânga și de centru.
Dar miliardarul american, cel mai bogat om din lume, greșește teribil arondând partidul în chestiune ”realismului politic”. Nu e nimic realist în putinismul AFD. Nu e nimic în regulă cu antisemitismul și xenofobia unor părți din această formațiune.
Și chiar dacă tânăra și prezentabila șefă a partidului, Alice Weidel, nu seamănă cu Hitler, pentru că, după cum a ținut Musk să precizeze, e lesbiană, iar iubita ei provine din Sri Lanka, orientarea ei homosexuală (împărtășită, să nu uităm, de ministrul nazist și șef al SA, Röhm) nu elimină pozițiile extrem de problematice, controversate sau periculoase, promovate de AFD.
La origine, AFD a fost un partid liberal, o disidență a CDU și FDP, creată de aberațiile politico-financiare ale cancelarei Merkel, care, ca să se mențină cât mai mult la putere, a adoptat politici radical populiste și progresiste, în răspăr cu nevoile Germaniei. Cu timpul, în reacție la o clasă politică mutată de Angela Merkel cu arme și bagaje în cloaca stângii și extremei stângi, cărora li s-a ordonat să izoleze partidul apărut la dreapta de CDU, ”Alternativa” s-a radicalizat, treptat, fiind tot mai insistent infiltrată de oamenii lui Putin. Care au pus umărul la întărirea politică, financiară și mediatică a ceea ce avea să tindă să devină unica opoziție.
Această situație e ideală pentru coagulatul de voturi de protest. Iar declinul economiei și bunăstării germane din pricina comandamentelor ideologice, extremiste, ale stângii ecologiste și socialiste n-avea cum să-i reducă din popularitate unei drepte, care economic cerea întoarcerea la capitalism. Această popularitate s-a văzut intens sporită și de insistența clasei politice de centru de a se supune ordinelor extremei stângi și de a demoniza AFD și de a o trata ca pe o adunătură de ciumați, de izolat cum au fost izolați, în demența politrucilor din sănătate ai stângii germane, până și copiii în pandemie.
Dată fiind izolarea partidului, nu puțini dregători ai AFD au început să preia, pe lângă alte idei radicale, poziții de un putinism abject, dar dragi mai ales populației rusificate din estul ex-comunist al Germaniei, cum ar fi repunerea în funcțiune a gazoductului ruso-german Nordstream II, ieșirea din NATO, oprirea ajutoarelor pentru Ucraina. În acest punct, extrema dreaptă germană se întâlnește cu alți extremiști pro-ruși eiusdem farinae, între care și americani din marginile putino-file ale Partidului Republican.
Soluția impasului politic actual nu va veni, din păcate, prin alegerile de la 23 februarie, pentru că, la pachet cu dreapta populistă, va intra în Bundestag și un nou partid național-comunist, de asemenea putinist și de inspirație sovietică.
Iar partidele din centrul spectrului politic nu sunt gata să intre în negocieri serioase cu AFD, menite să-l civilizeze și să-l occidentalizeze printr-o alianță ca partener junior.
Or, exact asta cere poporul german. În mai toate scrutinele din ultimii ani mesajul transmis de electorat a cerut formarea unei alianțe de dreapta, alcătuită din formațiuni de centru și de centru-dreapta ca liberalii din FDP și creștin-democrații din CDU cu dreapta de tip AFD.
Elita culturală și politică a spus nu și se tot contorsionează, adoptând măsuri care agravează criza economică, politică și culturală. Soluția de avarie aleasă, crearea de mari coaliții, n-a rezolvat nimic. N-a făcut decât să întărească ambele extreme, toate vomitiv putiniste. Ar fi fost net mai util ca FDP și CDU să pună capăt obsesiei izolării dreptei populiste, care se vede clar că nu aduce rezultatele scontate, în favoarea negocierii unui partaj al puterii condiționat de abandonarea ideii fixe a împăciuitorismului și a aberantelor poziții pro-ruse ale AFD.
Elon Musk spune multe adevăruri și are calitatea extraordinară de a fi salvat X de cenzură. E un om de afaceri genial. Dar aici e în eroare. Dacă-și închipuie că viitorul unei Americi mărețe rezidă în distrugerea NATO și a alianței americano-europene, magnatul se înșală grav, neînțelegând complexități geopolitice pe care e vădit că nu e calificat să le judece. Dacă tăcea, filosof rămânea.
Pe de altă parte, fibrilațiile și hiperventilațiile în care au intrat unii preopinenți germani după apariția editorialului său în Die Welt (unde șefa paginii de opinie a demisionat, în semn de protest împotriva publicării lui) arată că Musk are perfectă dreptate să diagnosticheze riscul căderii în prăpastie a Germaniei. O țară care, în numele prezervării democrației, a renunțat la temelia și la inima democrației: libertatea de gândire, de exprimare, de opinie și de presă. Și a cărei elită preferă unei dezbateri libere cenzurarea lui Elon Musk pentru că ”face publicitate AFD”.
E dătător de speranță că redactorii șefi ai publicației Die Welt, Ulf Poschardt și Jan Philipp Burgard au remarcat un adevăr elementar și și-au apărat ziarul reliefând că ”democrația și jurnalismul trăiesc din libertatea de opinie”. Simplul fapt că e nevoie de asemenea precizări evidențiază însă cât de departe de democrație a ajuns, vai, o Germanie stăpânită de duhul toxic ale extremei stângi și al progresimului, după ce și-a abandonat valorile tradiționale.
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Îmi permit o „completare“ la acest articol: deși trăiesc de trei decenii bune în Bavaria, abia cam de un deceniu încoace am realizat câteva aspecte sociale care mi-au dat destul mult de gândit. Când Afd-ul a candidat pentru prima oară la alegerile locale cu niște candidati obscuri, au realizat din prima 12%, mai mult decât alte partide „tradiționale“.
Germania a fost reconstruită in mare parte de muncitori din afară („Gastarbeiter“), cea mai mare parte din Turcia, în condiții grele si, prin comparație, pe bani puțini. De mulți ani încoace, din păcate, nu puțini învățători și profesori îi “înjură” la ore, in mod fățiș, pe copii turci si alții asemenea, îi discriminează prin toate mijloacele posibile (printr-o notare drastică, prin ignorarea acestora la ore atunci când nu înțeleg prea bine, si asta nu numai la ora de germană), începând din clasele primare. Această atitudine este mai apoi foarte răspândită în societate, de la unii colegi de servici, la vecinii de la bloc sau de stradă, până la funcționarii publici, o mentalitate si atitudine care a dus la ce a dus înainte de 1939. Astăzi “migranții” vechi si noi, sunt vinovați de situația economică si socială dificilă, iarăși nu lăcomia, egoismul si interesele strict personale ale multor manageri de la toate nivelurile, precum si ale politicienilor de orice orientare (de la Consiliul local pâna la Parlament).
Ceea ce s-a schimbat, este legislația, care te duce la un proces civil și penal, chiar dacă ai numit pe cineva “un idiot”, pe stradă sau in orice locație publică. Partidele politice nu au această problemă, nu pot fi trase la răspundere în tribunale, așa ca reprezintă exact ceea ce gândesc și simt o mare parte din germanii nativi (si mai noi, chiar si de mulți germani de origine străină).
Mulțumesc pentru această foarte utilă și binevenită completare. Am oroare de antisemitism, xenofobie și rasism și le condamn indiferent cine le exprimă și împotriva cui. Problema nu sunt copiii turci din școlile germane, ci idioții care contribuie la radicalizarea lor printr-o discriminare abjectă a celor mici și a familiilor lor. Pe de altă parte, aceste reacții condamnabile erau predictibile când s-a pus de un război cultural prin deschiderea granițelor și lansarea imigrației necontrolate. Iar ura a crescut din pricina cenzurii, pentru care mulți tot pe imigranți îi culpabilizează.
Mulțumesc frumos pentru apreciere. Bagajul meu intelectual si pregătirea profesională nu-mi permit vreun fel de polemică pe teme sociale sau politice.
Se spune ca orice comparație șchiopătează, dar așa cum unele persoane își descoperă după o viață, un altfel de orientare, și ura si răbufnirile de rasism au existat dintotdeauna, adânc ascunse, niciodată eradicate, reprimate de legi si diverse conveniențe sociale dure. Deschiderea necontrolată a granițelor nu a fost decât un catalizator pentru fenomenele Afd si asemenea. V-am trimis pe messenger articolul cu pricina si contraargumentul ziarului “Welt”.