Privire îndărăt spre mizele false și reale ale scrutinului prezidențial american

Una din minciunile monumentale ale încheiatei campanii electorale americane a constituit-o pretenția, susținută de hălci mari din presa mainstream, potrivit căreia Trump ar fi fost la putere în ultimii patru ani, iar Kamala Harris ar reprezenta ”schimbarea”.

Nu e greu de înțeles de ce campania democrată a rostogolit din răsputeri această gogoașă.

De ce să mimeze Harris că ar reprezenta ”schimbarea”?

Mima era necesară pentru se șterge nefăcutele comise la putere de vicepreședintă, care n-a reușit să se desprindă de Joe Biden, după nominalizarea ei de către Partidul Democrat, nici să explice inflația, imigrația debordantă, reducerea nivelului de trai american și războaiele însângerând lumea în Ucraina și Orientul Apropiat. În schimb, Harris, care insistase că a participat (ca ultimul om din cameră) la adoptarea tuturor deciziilor majore ale administrației, a transformat chestiunea avorturilor, pe care le acceptă ambii candidați, în presupusa miză a scrutinului.  

Minciuna ”întorsului paginii” de către democrați a avut, de asemenea, scopul acreditării revendicării unor imaginare ”calități” nevăzute și ascunse ale Kamalei, în stare s-o dea de trei ori peste cap pe Harris și s-o prefacă din vinovată pentru un parcurs al SUA judecat de peste trei sferturi din națiune ca greșit, într-o candidată aptă să produce surprize pozitive.

Realități și fantezii

Făcătura presei și a grupului de interese dindărătul ei, care le-a ascuns americanilor de pildă situația oribilă a locurilor de muncă, sau faptul că Harris a refuzat să-și clarifice atitudinea într-o serie întreagă de chestiuni esențiale pentru SUA, s-a lovit de opinia a peste 70% din alegători, convinși că America a fost plasată de actuala putere pe un drum ducând în bălării.

De cealaltă parte, oamenii Kamalei au reușit să isterizeze un segment apreciabil din femeile îngrijorate de legislația avorturilor după o sentință a Curții Supreme, care redase alegătorilor și statelor federale atribuțiile decisive în hotărârea cu privire la legislația avorturilor. Altă minciună.

Care s-a adăugat celor rostogolite de presa arondată stângii, care l-a demonizat intens nu doar pe Trump, ci și pe susținătorii lui celebri, ca Elon Musk. Minciunile au fost acoperite cu grijă de aceeași presă, care a refuzat să tematizeze și incompetența și ipocrizia colosală a Kamalei Harris în economie, sau în politica externă. De pildă în chestiunea politicii în Orientul Apropiat, în care vicepreședinta a transmis mesaje diametral opuse alegătorilor arabi și evrei din SUA.

Zațul din ibric și varii alte cosmetice din dotare

Ce-a rămas, deci, din mesajele vacuității și imposturii unei candidate mascate, care nu comentează, când e rugată să-și precizeze programul? ”Fac parte dintr-o familie din clasa de mijloc”, spune ea. Pe nedrept. În America, menționata clasă de mijloc nu prea există, pentru că îi cuprinde pe mai toți americanii. Și este o minciună, pentru că Harris, fiica unor profesori universitari dintre care un tată radical, marxist, provine din elita culturală și oligarhie, iar nu dintr-o presupusă, dar inexistentă ”clasă de mijloc”.

Mai rămâne, de această dată credibilă, admisia ei de politiciană extremistă de stânga, până a fost nominalizată de Biden la vicepreședinție, că, dixit Harris, ”valorile ei nu s-au schimbat”. Or, dacă nu s-au schimbat, a rămas extremistă.

Apoi, masiv cosmetizată și escamotată s-a văzut realitatea nu doar a imigrației debordante, ci și a Partidului Democrat, care a încetat de mult să mai fie formațiunea politică a muncitorilor, a fermierilor, a oamenilor de rând, a burgheziei mici și mijlocii, devenind gruparea unei oligarhii globaliste care nu mai are treabă cu o națiune, fie și una mare, precum cea americană, țintind supremația pe glob.

Harris a mimat în campanie un patriotism fals, contrazis flagrant de politica ei de promovare a imigrației, de slăbire a poziției SUA în lume, de cocoloșire și întărire a dușmanilor radicali ai SUA, ca regimul islamist iranian și de politica economică și energetica a administrației. Care a produs scumpirea masivă a costurilor produselor, accelerând fuga de joburi americane.

Marea problemă? Mediile de dezinformare

Întrucât mare parte din presă a trecut toate aceste neajunsuri și multe altele sub tăcere, nu e clar cât e de edificat electoratul și, deci, cum va vota majoritatea. Și dacă a înțeles că marile carențe ale regimului ultimilor 4 ani li se datorează Kamalei și democraților.

Ceea ce e extrem de regretabil, pentru că o democrație care se respectă își informează corect electoratul.

În SUA, massmedia tradițională, de stânga, a produs relatări complet dezechilibrate despre candidați. Donald Trump a fost zugrăvit negativ în aproximativ 90 %, iar contracandidata lui, în aproape aceeași proporție, pozitiv.

Cine va câștiga, prin urmare?

Nu e clar. Dar dacă, așa cum pare, s-au repetat greșelile efectuate de sociologi în 2016 și 2020, Donald Trump stă bine și se va impune în ciuda presei, eventual prin intermediul celor 4% alegători nehotărâți, depistați de sondajul New York Times/Siena. Așa cred și bursele de pariuri.

Dacă au greșit ca în 2022, când Trump personal n-a candidat, republicanul va pierde acest scrutin.

Dar oricine va obține câștig de cauză la urne, vor urma probabil interminabile bătălii civice și judiciare, astfel încât americanii pierd toți. Mai grav, polarizarea teribilă, întreținută de o presă iresponsabilă, ideologizată până în vârful unghiilor și prefăcută în propagandă, va determina ca înfrângerea să nu fie doar a unei Americi cu o democrație înfricoșător de anemiată, șubrezită și casabilă, ci a întregii lumi libere.