Victoria lui Donald Trump s-a dovedit incontestabilă și detașată. Pentru prima dată din 2004 încoace, un președinte republican își adjudecă, iată, și votul popular. Nu la mustață, ci clar.
Dar nu e o simplă victorie. Dată fiind obținerea ei în răspăr cu întreaga elită culturală și politică americană și occidentală, cu mai toată presa și cu opțiunile unor instituții de forță, ca FBI-ul, e vorba de o veritabilă revoluție. Sau mai precis de o contrarevoluție de dreapta. Și e răzbunarea visului american pe cei care au încercat să-l spulbere.
Șoc și groază la stânga spectrului politic apusean
Triumful republicanului, amplificat extraordinar de succesul dreptei în alegerile pentru ambele camere ale Congresului și pentru funcțiile de guvernatori, care îi va da președintelui majoritățile confortabile necesare refacerii din temelii a Americii i-a șocat pe mulți. Nu doar pe leftiști și pe inamicii Statelor Unite și ai aliaților Americii. A făcut de rușine și prognozele sociologilor (între care până acum ”infailibilul” Alan Lichtman), și presa occidentală. Care se freacă, incredulă, la ochi și plânge în pumni, întrebându-se ce va fi cu ”săraca” revoluția woke și ecologistă a olihgarhiei europene? Vor cădea oare și alte guverne de stânga?
Perplexă se trezește, la 6 noiembrie 2024, elita de stânga din universități și din conducerile serviciilor, de la cârma Casei Albe, Departamentului de Stat și Pentagonului, de la timona executivelor de stânga europene, între care mai ales cel de la Berlin. Pentru ei toți, re-accesul la Casa Albă al lui Trump, revanșa politică a secolului, comparabilă cu a lui Churchill, e un dezastru, o catastrofă, o calamitate de proporții istorice.
Perplecși sunt și toți cei care, de bună credință, au crezut în mistificările ideologilor de stânga și ale juriștilor trimiși de ei la înaintare spre a organiza o vânătoare de vrăjitoare politică în săli de tribunale împotriva unui adversar politic hăituit ca presupus criminal. Acum sunt consternați și li se pare că asistă la implozia sistemului instituțional american. În fapt e invers. Dar nu mai puțin șocant: victoria lui Trump e proba rezilienței sistemului.
Calitățile lui și ale ei
Nu, nu e doar înfrângerea unei candidate vide, slabe, incompetente și inepte, incapabile să lege două fraze coerente într-o manieră logică. Una care, devenită o făcătură a presei de stânga și a grupului de interese dindărătul Partidului Democrat, a evitat confruntarea cu alți democrați pentru nominalizare, s-a ascuns mai întâi de popor aproape două luni, a fost pusă apoi să mimeze, ca actriță, o bucurie și o euforie lipsite de orice temei, și, când toate au dat greș, a încercat să-și amelioreze scorul din sondajul intern, de partid, prin aberații. Prin vituperări și demonizarea dementă, ca nazist, fascist și ca ”Hitler” ale rivalului.
Nu e nici izbânda unui om politic sau de stat dotat cu inteligența unui Churchill. Și Trump a greșit enorm, mai ales în ultima parte a campaniei electorale, în care, vrând prea mult și fiind clar obosit, s-a auto-fentat și auto-faultat frecvent.
Dar americanii au înțeles, în fine, după patru ani de nenorociri sub Biden și Harris, și calitatea ieșită din comun a acestui lider extraordinar. În special reziliența și patriotismul, ca și capacitatea de regenerare extraordinară a unui om politic mai puternic blestemat și prigonit de presă și de o justiție serios politizată, decât orice dregător din istoria modernă.
Electoratul s-a mai prins într-un târziu, de asemenea, că e bine să nu mai confere importanță exagerată prostiilor și exceselor debitate adesea de un Trump aparent narcisist, ci să fie atent la faptele lui, la intențiile sale reale și la programul său.
Și americanii s-au mai lăsat, în bună parte, convinși de dragostea manifestată de el față de americanii de rând, față de gunoieri și vânzători de McDonald’s. O dragoste contrastând puternic cu superioritatea stratosferică a președintelui, pentru care peste jumătate din popor e ”gunoi”, a vicepreședintei lui, a stâlpilor lor de la Hollywood, care au declamat că vor emigra și încă nu și-au făcut bagajele. Ori cu falseturile stridente debitate de alți democrați, de mai-marii presei, justiției, universităților și serviciilor secrete.
Nota de plată pentru politicile identitare, neorasiste, ale extremei stângi
Nu e, deci, doar un succes al sărăcimii albe din zonele rurale ale SUA, din care provine noul vicepreședinte, J.D.Vance. Omul care, dacă actuala administrație va avea succes, va conduce America în următorul deceniu. Și nu e doar expresia grijilor. Din care au fost multe: provocate de imigrația debordantă, de inflație, de costul prohibitiv al vieții, de politicile identitare și războiul împotriva familiilor și creștinismului, de prețul economic al revoluției energetice demarate de ultraprogresiști mai degrabă spre a ucide ce-a mai rămas din civilizația iudeo-creștină, decât în scop ecologic, de ofensiva împotriva sportului feminin în numele ”democrației” și al ”drepturilor” persoanelor transgender.
Victoria lui Donald Trump – pentru că e, în primul rând a lui și a poporului american, nu a republicanilor în genere – e, în mare măsură, un răsunător ”NU”, retorcat răspicat oligarhiei de stânga, care a încercat să întoarcă pe dos valorile americane, spre a impune definitiv, peste ocean, antiamericanismul, anticapitalismul, cenzura, nelibertatea și domnia inamicilor SUA. Și anume inclusiv la Washington, în chiar centrala puterii americane.
Caracterul decisiv al victoriei li se datorează și minorităților, de la negri și hispanici la evrei, care, într-un număr mai mare decât oricând, au migrat de la stânga la dreapta, după ce au priceput că elita politică actuală n-are treabă cu grijile lor cotidiene, ci e preocupată doar cu îndoctrinarea copiilor lor în școli și a adulților în presa mainstream, toate pentru ca ompăutre subțire de oligarhi să se eternizeze la putere național și global.
E meritul lui Trump că, spre deosebire de această elită politică și culturală woke, una care a demarat în SUA o revoluție culturală maoistă, cu to cu cenzura aferentă, republicanul a știut să rămână conectat la realități, în pofida tuturor obstacolelor pe care establishmentul și propaganda lui groasă, tot mai deșanțată, i le-au pus și lui, mai ales lui, dar și altor conservatori, timp de opt ani, în drum.
O asemenea izbândă politică în inima superputerii nu are cum să rămână fără ample consecințe politice interne și internaționale. Va avea loc o veritabilă contrarevoluție peste tot, în Vest, unde s-a urmat puritanismului de extremă stânga ordonat de elitele progresiste de pe coastele Statelor Unite. Pe plan economic, SUA vor impune probabil tarife, care vor îngreuna exportul de mărfuri europene peste ocean și vor sili Bătrânul Continent să introducă rapid reforme de piață, capabile să confere competitivitate produselor proprii. Acest instrument nu e neapărat și mereu unul bun, dar se impune, după ce inamicii Vestului au profitat de politicile iresponsabile, în materie de comerț, ale stângii americane.
Consecințe externe
Deși preocupat de urmările demiterii ministrului apărării, Israelul exultă. În proporție de două treimi, israelienii l-au susținut pe republican, știind ce dezastru politic extern ar fi Harris, care n-a fost în stare să le țină piept unor derbedei pro-teroriști din Michigan, darmite Teheranului, Moscovei, Beijingului și Fenianului luați împreună.
Pe plan militar, tiraniile răsăritene, care infiltraseră până la plăsele universitățile, iar apoi agențiile guvernamentale americane, în care au plantat spioni și agenți de influență islamiști ai Frăției Musulmane, iranieni, ruși și chinezi, vor fi silite, dacă Trump își alege experți competenți la vârful departamentelor și agențiilor și le epurează eficient, să se îmbrace gros. Nu e exclus ca Iranul să reacționeze la victoria lui Trump repezindu-se să-și încheie pregătirile pentru producția de arme nucleare, spre a procura o garanție de securitate regimului islamist de la Teheran cât republicanul încă n-a ajuns la Casa Albă și nu și-a depus jurământul. Ceea ce ar reprezenta un mare pericol pentru toată lumea.
Oricum, ar risca, în acest caz, totul, mai ales dacă Biden, lipsit de constrângeri electorale, acceptă bombardarea facilităților nucleare iraniene. Ori dacă Israelul procedează la un raid preventiv chiar fără acceptul lui.
La Berlin, guvernul de stânga condus de Scholz nu pare să mai aibă multe zile. Victoria lui Trump găsește executivul german și european cu izmenele pe vine. Nimeni, în afară de copiii arși de imperialismul rusesc, de polonezi și de baltici, ori de finlandezi, nu s-a pregătit în Europa cum trebuie, prin adoptarea măsurilor de securitate necesare. Mai nimeni nu alocă în rest suficiente fonduri apărării comune, alianței NATO, înarmării adecvate.
La ceasul șerpilor
Dar, nicio grijă. E ora imposturii și a duplicitarilor, a trădărilor și infamiilor, a convertirilor și trecerilor cu arme și bagaje a foștilor piloni fanatici ai extremei stângi în tabăra trumpistă. Nicio revoluție și nicio contrarevoluție nu scapă de ticăloșii. Dar dacă Trump va aduce la putere oameni ca Elon Musk, Nikki Haley și Mike Pompeo, va fi de bine.
La Moscova și Teheran sună de azi noapte, asurzitor, alarma. Și nu se mai oprește. Dictatorii fac în pantaloni, pentru că știu că, de acum încolo, sau de la un moment dat, vor fi obligați să ia în serios și Statele Unite, și pe aliații lor din Europa și Orientul Apropiat. Putin, așa zisul ”complice” al republicanului, potrivit stăruitor depănatului narativ al stângii, a refuzat să-l felicite pe Trump. Nu întâmplător.
Și nu întâmplător, în timp ce poporul iranian exulta, criminalul regim islamist de la Teheran, care potrivit actualului ministru al justiției, Garland, a încercat să se amestece de partea șefei sale, Kamala Harris, în procesul electoral american, minimaliza importanța răsturnării politice din SUA. Unde Trump, dacă va dispune de majorități în ambele Camere ale Congresului, va putea porni operațiuni de amploare și de mare durată împotriva lor.
Dar nu sunt motive de îngrijorare pentru europenii și americanii care nu gustă extremele politice? Ba bine că nu. După 3 executive Obama, Vestul și SUA se află într-o situație foarte grea, iar globul, într-una deplorabilă. Al treilea război mondial e în toi, în Ucraina și Orientul Apropiat, iar ucrainenii îl pierd, pe moment, din cauza inepțiilor monumentale ale administrației Biden-Harris și ale cancelarului Scholz. Ar fi tragic și sinucigaș, din unghiul statelor NATO, dacă noua administrație americană ar neglija repunerea pe picioare a forțelor armate ucrainene și a statului ucrainean, prin demersuri care să oblige Rusia lui Putin să-și retragă de urgență trupele din Ucraina invadată.
În plus, Trump, care e orice, numai un om mic nu, ar putea pune la grea încercare mecanismele de control ale statului de drept american, în tentativa unui rollback al revoluției neomarxiste din SUA. Vor rezista? Sunt convins că vor rezista. Dar ușor nu le va fi.
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Sunt ferm convins ca din punct de vedere economic Trump va avea o influenta f buna pt USA. Tarile europene care se vor trezi din somnul actual si vor reactiona la impuls, vor avea si ele de castigat. Care vor persista in somn sau ideologie vor pierde. EU nu cred ca va juca vreun rol, nu cred ca Trump o va baga in seama pe vdl. Poate, daca vdl are inteligenta si puterea, sa incerce o cuplare cu politicile americane, impotriva vointei unor tari din EU, dar e improbabil.
In politica externa cred ca vor fi efecte pozitive, dar numai pentru „aliatii” care se trezesc sau s-au trezit deja din somnul dulce. Cred ca Iranul si China vor fi confruntate si vor avea de suferit. China va intra in recesiune peste vreo doi ani (daca nu cumva este deja, dar cifrele sunt coafate), ceea ce va reprezenta o problema mare pentru PCC. Cu Rusia nu stiu ce sa zic, eu cred ca Trump si-ar dori sa o atraga de partea lui in lupta cu China, dar s-ar putea sa fie prea tarziu pentru asta.
Aparent Ucraina pierde din alegerea lui Trump, dar (aproape) cred ca e numai aparent. Situatia Ucrainei este oricum foarte proasta, o continuare a politicii lui Joe nu ar fi oricum decat un cancer, o moarte lunga. Tara pare ca a ramas fara forta de lupta dupa aproape trei ani de luptat cu mainile legate la spate – politica Biden/Scholz. O inghetare a razboiului in Ucraina fortata de Trump ar putea fi de fapt ceva salvator atat pt . Ucraina cat si pt. Rusia/Putin. Putin isi tine cartile ascunse, nu se stie in ce masura ii place imbratisarea chineza – vezi si abandonarea proiectului gazoduct nou spre CN.
Vestea buna este stingerea semaforului in Germania. Vestea comica este dorinta Cancelarului de a mai face niste reforme pana a arunca prosopul in ianuarie :)) De vazut daca Merz va avea dorinta si capacitatea de a trece peste resentimentele lui Trump pt Germania si a repune tara pe harta intereselor noii administratii US.