Mandate de arestare anti-israeliene la CPI? America și Europa în pericol

În lume s-au deschis trei fronturi de război anti-occidental. Unul din ele pune la grea încercare Statele Unite.

Iar America e mult mai vulnerabilă decât s-a crezut. Are, într altele, probleme spinoase cu antisemitismul. Și nu doar la nivelul elitei universitare, ci și la al celei politice.

Antisemitismul s-a strecurat în Congres și la Departamentul de Stat

Sunt culpabili de o virulentă ură împotriva evreilor între alții membri de extremă stânga ai Camerei Reprezentanților. Musulmana de origine somaleză, Ilhan Omar, care și-a vizitat recent fiica, studentă suspendată de rectoratul Universității Columbia pentru proteste antisemite și pro-teroriste în campus, s-a deplasat la fața locului și a proferat acuze false, profund antisemite, la adresa studenților evrei. Extremista pro-teroristă i-a învinuit pe tinerii evrei că ar susține chipurile un presupus ”genocid” în Gaza.

E o acuză care, după cum just a evidențiat Liga Anti-Defăimare, ADL, un for american de stânga, e varianta modernă a absurdei învinuiri antievreiești, medievale, potrivit căreia evreii ar comite, chipurile, ”omoruri rituale”.

La Departamentul de Stat, o instituție prin tradiție foarte critică la adresa Israelului, o serie de funcționari se contrazic la rândul lor cu altă serie în privința fiabilității probelor și declarațiilor israeliene referitoare la diverse incidente, pe care, în ton cu extrema stângă, diplomații antisemiți le consideră posibile ”crime de război”.

Alți diplomați americani ai Departamentului de Stat au încredere în mărturiile și justiția israeliană.

Împărțite par a fi și opiniile la Casa Albă, de unde oficialitățile israeliene așteaptă înfrigurate o intervenție decisivă, menită să-i împiedice pe sclavii terorismului și antisemitismului global de la CPI să emită un mandat de arestare pe numele liderilor politici și militari israelieni, pentru presupuse ”crime de război”.

Doar șeful Camerei Reprezentanților, Mike Johnson, s-a pronunțat clar și fără echivoc. În această chestiune extrem de gravă el a cerut procurorului CPI să renunțe la incriminarea liderilor israelieni, de vreme ce ”Israelul”, cum a notat el, textual, ”are dreptul să se apere”.

Mike Johnson, eroul recentei aprobări în Camera inferioară a Congresului a pachetului de ajutoare militare americane pentru Israel, Ucraina și Taiwan, care era cât pe ce să fie compromis de ambele extreme politicie, precum și de refuzul irațional al administrației Biden de a asigura granița de sud a SUA, a atras CPI pe bună dreptate atenția că ”adevărații criminali sunt în Hamas și Iran”. Mike Johnson spune adevărul. De ce minte Biden?

Așteptându-l pe Godot

Duminică, Israelul a continuat să întreprindă demersuri diplomatice de ultim moment întru evitarea emiterii unui mandat de arestare al CPI pe numele premierului israelian Beniamin Netanyahu. Oficialii israelieni au sunat intens la Washington, pentru că e clar că CPI nu poate acționa fără lumină verde de la Statele Unite, cu al căror sprijin a fost numit în funcție procurorul CPI cu cetățenie britanică, Karim Khan.

Mandatele de arestare pe care vrea el să le emită ar deteriora puternic statutul internațional al Ierusalimului, ar greva capacitatea statului evreu de a se apăra și ar încuraja masiv terorismul care atacă Israelul fără încetare, de la 7 octombrie 2023 încoace.

Israelul pleacă de la pezumția că procurorul va emite în această săptămână mandate de reținere, pentru prezumtive ”crime de război”, nu doar pe numele premierului, ci și pe al ministrului apărării, Yoav Gallant, ca și pe al șefului statului major al IDF, Herzi Halevi.

Duminică, experții se întrebau de ce nu intervine administrația Biden? Îl va lăsa America pe principalul ei aliat din OA de izbeliște? Și dacă da, de ce?

Analizele acestui blog au schițat, sugerat sau articulat în repetate rânduri răspunsuri adecvate acestei și altor întrebări, similare.

Mai întâi, președintele nu e de capul său, iar camarila sa e alcătuită din inși educați la universitățile de elită. Or, ele sunt de multă vreme atât de pline de antisemitism, de la rectorate în jos, încât au sărit mai nou în aer ca un cazan sub presiune.

Ura teroristă și genocidară pe evrei, a dat în clocot atât la Columbia și Yale, cât și la peste alte 40 de universități americane, între care nu puține de Ivy League.

Dregătorii se tem de această pepinieră teroristă și au vârât și familiei Biden în cap falsa idee potrivit căreia președintele ar avea nevoie de susținerea arabilor și extremei stângi din Deerborn, Michigan, pentru câștigarea scrutinului prezidențial.

În acest scop, trăgătorii de sfori ai președintelui îl tot învață să-și reorienteze cât mai antisemit agenda politică în Orientul Apropiat. Motiv pentru care s-a repezit să profereze nu critici justificate, din care ar exista destule, ci unele aberante la adresa premierului israelian Netanyahu, cel împovărat cu răspunderea apărării Israelului de permanente atacuri teroriste și iraniene, i a cerut demisia lui, de parcă prim-ministrul statului evreu ar fi un lider totalitar, nu votat și ales democratic într-un scrutin liber, echitabil și corect.

În același timp, administrația Biden, care, de la Obama încoace, are o tot mai lungă istorie de trădare insolentă a propriilor aliați, lăsați la greu să se descurce cum pot, se străduiește să nu mânuiască decât cu mănuși de catifea relațiile SUA cu cele mai sângeroase și criminale regimuri, de la cel iranian, la cele din Rusia și China.

Eșecul descurajării – principala cauză a războaielor în curs

Acest împăciuitorism american, manifestat și față de talibanii afgani, și față de inamicii ruși ai ucrainenilor și cei islamiști ai evreilor e cauza principală a războaielor izbucnite în Ucraina și Israel și continuă să agraveze situația internațională, întrucât stimulează puternic tiraniile. Mai ales pe cele din Orientul Apropiat, din China și Rusia.

Care au deschis, în consecință, și un al treilea front terorist, anti-occidental în campusurile universităților de elită, fezandate de 60 de ani de îndoctrinare comunistă și islamistă prin masivă spălare pe creier.

Ea s-a produs prin picătura chinezească, timp de decenii, prin fondurile imense investite în catedrele americane de către Qatar, China, Rusia, Iran și aliații lor dominați sau nu de Frăția Musulmană.  

Făptașii și strategia lor

Un comentator israelian amintea recent de liderul Frăției Musulmane, Yusuf Al-Qaradawi, mort recent în Qatar. Clericul a scos o fatwă cu privire la modul în care ”musulmanii vor cuceri Vestul”, în siajul capturării capitalei bizantine, Constantinopol, de către turci, în 1453. ”Ne rămâne să cucerim Roma (cealaltă capitală creștină) – iată speranța noastră și în ceea ce credem. Înțelesul acestui lucru este că islamul se va reîntoarce în Europa din nou, în calitate de cuceritor și învingător după dubla sa expulzare (din Bătrânul Continent). Susțin că, de această dată, cucerirea nu se va face prin sabie, ci prin predici și ideologie…” (până ce Vestul va fi supus).

Iată, riguros exact, ceea ce se petrece în cancelariile și universitățile occidentale. E inutil de subliniat că această preluare din interior a lumii iudeo-creștine nu-i privește defel doar pe iudei, ci și, în chiar mai mare măsură, pe creștini, ca și pe toți adepții democrațiilor liberale edificate în lumea liberă, iudeo-creștină, pe baza etosului creștin.

Contramăsuri necesare

De dragul salvgardării Israelului, dar și de dragul izbăvirii lumii libere, Israelul nu trebuie să cedeze presiunilor internaționale ale extremei stângi infiltrate la CPI, sau la Washington. Statul evreu și democrațiile liberale care țin la propria supraviețuire vor fi silite, de acum încolo, să pună pe picioare planuri și resurse de urgență, în vederea asigurării autoapărării, care să includă, pentru cazul prăbușirii Statelor Unite în haos, ori antidemocrație, nu doar suficiente scuturi anti-rachetă, ci și forțe militare capabile să facă față celor mai diverse riscuri, pericole și amenințări.

2% din PIB pentru bugetele militare? Acest infim procentaj, promis de statele NATO și niciodată respectat de Germania, de pildă, în ciuda angajamentelor ei, era de mult insuficient și caduc după ce Rusia a invadat Georgia, iar apoi, în 2014, Ucraina, anexând Crimeea și părți din Donețk și Lugansk. Azi e nu doar ridicol, ci de-a dreptul iresponsabil, invitând pur și simplu alianța regimurilor totalitare la noi și noi agresiuni.

În ce privește eventualele mandate de arestare anti-israeliene ale CPI: a le aproba tacit la Washington sau Londra ar putea deschide larg poarta altor puneri sub acuzare similare ale unor militari americani și britanici, după cum reliefa recent Wall Steet Journal. Lecția e aspră și vizează nu doar zisele mandate de arestare.

Războiul împotriva democrațiilor e deja în toi. Democrațiile și lumea creștină să nu se culce pe-o ureche, crezând că nenorocirea paște doar statul evreu, unica democrație liberală din Orientul Apropiat și Mijlociu. Să facă bine să înțeleagă că urmează la rând, dacă nu curmă instantaneu antiamericanismul și anti-occidentalismul pe care l-au permis până acum elitelor academice și politice apusene, dimpreună cu un antisemitism care a atins un nivel nazist de anii 30.

Lumea liberă are de ales; se poate da bătută de terorism islamist și putinism înainte de a trage un foc de armă. Ori se poate apăra, adoptând contramăsuri eficiente. Încă mai poate s-o facă. Dar timpul lor trece rapid. Și necruțător.