De ce a mai creat regimul Putin un martir? De ce a fost omorât Alexei Navalnîi, principalul opozant al dictatorului de la Kremlin, după gratii, de regimul de la Moscova, care nu mai are de mult o opoziție demnă de acest nume?
Pentru că viteazul, inteligentul, articulatul Alexei Navalnîi a fost în stare să fie de unul singur o opoziție imposibil de nivelat. Navalnîi amenința să fie, din închisoare, adevăratul lider al Rusiei. Prea rectiliniu, prea ferm și hotărât, deținutul de conștiință al lui Putin n-a putut fi doborît, frânt, sfărâmat. Și după gratii, torturat, supus schingiuirii detenției prin izolare și prin refuzul îngrijirii medicale, carismaticul Alexei Navalnîi rămăsese un pericol mare pentru dictatură.
Prea tare, prea curajos, prea puternic și prea popular continua să fie Navalnîi dincolo de colonia de pedeapsă în care fusese mazilit, chiar și la ani de zile după ce Kremlinul i-a provocat calvarul, mai întâi prin tentativa de a-l asasina, apoi printr-o ”justiție” complet supusă mafiei KGB-iste de la putere și, în fine, prin cazne cumplite în temniță.
Navalnîi n-a clacat. Putin, în schimb, n-a rezistat. A simțit nevoia imperioasă să înlăture acest pericol pentru dictatura lui totalitară printr-o nouă și abominabilă crimă. Pentru că tiranul criminal în masă de la Moscova a înțeles că nici ocna nu poate sparge rezistența unui spirit eroic ca al lui Navalnîi și nu poate asasina speranțele de libertate legate în sufletele multor milioane de ruși de numele dușmanului său intern principal.
Iată cum se explică, între altele, tragedia rusă a deciziei lui Putin de a-și ucide, după gratii, adversarul politic de căpătîi.
La Moscova s-a admis oficial, că Alexei Navalnîi ”a murit” în detenție fără să se spună credibil, de ce. S-a afirmat că s-ar fi declanșat o ”investigație”. Cât ”face” o asemenea anchetă s-a văzut din impunitatea asasinilor șirului virtual interminabil de adversari politici reali și imaginari, de opozanți și nevinovați martirizați într-un sfert de veac de Putin.
Nu face mai mult decât o ceapă degerată. Tot atât valorează încercările putiniștilor de a-l disculpa sistematic pe dictator. De a-i pune la îndoială cariera de asasin. Sau de a-i conferi un sens ”pozitiv”.
Dictatorul se crede pe de o parte obligat să-și anihileze fizic adversarii, ca să-i intimideze pe toți, iar pe de alta, îndrituit să ucidă în masă de rolul mesianic pe care, cu ajutorul patriarhului KGB-ist Kiril și al propagandiștilor nazisto-bolșevico-ortodoxiști gen Dughin, trufașul Putin și-l arogă sieși.
În fine, Putin se știe periclitat. Ca mulți dictatori totalitari care o fac de oaie, cum a eșuat el în Ucraina, unde, în numele naționalismului rusesc, a omorât sute de mii de ruși pe care i-a transformat în carne de tun, tiranul se știe amenințat de posibilitatea de a fi tras la răspundere. Ca atare, laș cum este, Putin vrea să se asigure că le supraviețuiește principalilor săi dușmani. Așa că a ordonat ca eroicul Navalnîi, detestat din cale afară de tiranul poltron și din cauza vitejiei victimei lui, să fie supus unui regim de exterminare nu departe de Polul Nord.
Navalnîi era un bărbat de numai 47 de ani, care, înainte de a fi supus de dictatura Putin unei tentative de asasinat cu Noviciok, se bucurase de o sănătate de fier. Chiar și în detenție, la cercul polar, Navalnîi și-a păstrat buna dispoziție, disciplina de fier și moralul ridicat.
Regimul represiv de la Moscova i-a înscenat repetate procese-spectacol, spre a-l zdrobi sufletește și a reduce popularitatea enormă a celui care dezvăluise sistematic corupția dictaturii și îl demascase pe Putin personal. N-a reușit. Dimpotrivă. După fiecare nouă încercare la care l-a supus Kremlinul, dictatorul a descoperit uluit un Navalnîi moral întărit.
Manifestând un curaj extraordinar, Navalnîi se întorsese în Rusia după ce, la stăruințele Angelei Merkel, fusese adus și tratat în Germania în urma otrăvirii sale cu Noviciok. Rusia lui Putin a nivelat complet opoziția din țară, suprimând total libertatea rușilor. Pe rectiliniul Navalnîi n-a reușit să-l distrugă psihic și moral nici după gratii.
Nu puțini l-au cotat atunci pe marele și înțeleptul rus drept ”nebun”. Am fost în repetate rânduri întrebat de ce s-a ”sinucis” Navalnîi, întorcându-se ”nebunește” acasă, din Germania.
Întrebarea conține în ea răspunsuri nu tocmai plăcute pentru mulți. Nu, Navalnîi nu s-a sinucis. A plecat să lupte pentru țara și neamul său în contra crimelor balaurului dictatorial. Această luptă nu putea fi dusă convenabil din afara hotarelor patriei, după cum știu marii disidenți.
Nu știa Navalnîi cine e Putin? Era el naiv? Nu știa că e posibil ca pământul să-l mai rabde mult pe criminal? Nu știa el cât de laș, de sângeros, de crud își tratează dictatorul inamicii? Bineînțeles că știa. Evident că nu-și făcea iluzii cu privire la ce-l aștepta nici înainte de a se atenta la viața lui, cu Noviciok, în Extremul Orient. Fiindcă își văzuse prietenii, eroi și disidenți ca el, murind sub gloanțe, ca Anna Politkovskaia și Boris Nemțov. Sau otrăviți cu Poloniu și Noviciok. Știa, prin urmare, că ar putea să cadă în bătălia lui pentru Rusia. Și pentru sufletul ei.
Dar eroismul e, pentru mulți oameni lași, ori doar obișnuiți, insuportabil. Căci le atrage atenția asupra propriilor lor neajunsuri în raport cu voinicii, cu vitejii, cu eroii. E deci natural, dar nu tocmai just, ce fac oamenii de rând, care nu pot înțelege personalități excepționale, ca a lui Navalnîi, dar le judecă și le califică drept ”nebune”. Ori ”sinucigașe”.
Cine nu are puterea și înțelepciunea să confere sens și noblețe vieții sale, sacrificând-o, la nevoie, pentru un ideal care merită jertfa propriei existențe terestre, n-are cum înțelege curajul real și eroismul autentic al făuritorilor de istorie.
Navalnîi le-a avut pe ambele cu asupra de măsură. Și nu, nu a murit ”degeaba”. E un simbol pentru eternitate.
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Inainte de razboiul cu Ucraina si inainte ca US sa fie condusa de un decrepit, Putin a incercat sa-l ucida, dar fara sa fie implicat direct. Acum nu mai are de cine sa se teama si o arata in fiecare zi. Cred ca doar un erou poate intelege un alt erou, mie mi-e greu sa inteleg decizia lui Navalni de a se intoarce in Rusia dupa ce a trecuse pe langa moarte. Inteleg eroismul si daruirea, nu inteleg abandonarea familiei si a copiilor. Au fost multe tentative de a-l ucide pe Navalni, ultima a fost foarte aproape sa reuseasca. Cu tot respectul pentru eroi, Navalni a fost mai degraba un martir, s-a dus la moarte stiind exact ce face si ce inseamna. Nu trebuie sa-l inteleg eu, sper sa-l inteleaga si sa-l ierte sotia lui si cei doi copii. Sper ca acest act de martiriu sa insemne ceva pentru Rusia si pentru poporul pentru care Navalni a ales sa putrezeaca in puscarie si sa moara.
De acord. E greu pt noi de înțeles, de vreme ce nu suntem eroi și martiri. Dar martori suntem. Și soția și copiii lui, la fel. Va fi vorbit cu ei. Se vor fi explicat. El a plecat, cu siguranță, de la premiza că, de familia sa, vor avea grijă occidentalii. Poate a calculat cu un Putin mai rațional. Nu știm decât că a fost un erou, care a înțeles că, dacă lupta sa este să aibă vreo șansă, ea va trebui purtată, cu orice risc, din Rusia.
E un soi de martirism in DNA-ul rusilor. Specific dealungul istoriei lor.