Triumful lui Alexei Navalnîi. Și mesajul lui de dincolo de moarte

Știm că l-a ucis Putin? Și dacă da, cum? Sigur: multora, moartea lui Navalnîi le pare, pe drept, o tragedie, de vreme ce martirul lui Putin simboliza cealaltă Rusie, cea liberă, democratică, umană și onestă, care nu comite genocide. Dar, dincolo de tragedie, se întrupează contrariul, paradoxul ei. Avem motiv de speranță.

Dar știe dictatorul ce știe. A trecut mult de când l-a prevenit Kierkegaard: ”tiranul moare și domnia lui s-a sfârșit. Eroul moare și domnia lui începe”.

Și cum să nu-i înceapă domnia, de vreme ce deținutul de conștiință asasinat într-o colonie penitenciară de la Cercul Polar din cauza fricii lui Putin de cel trimis după gratii, a triumfat până și în declarațiile oficiale aruncate în spațiul public în urma crimei care i-a luat viața, asigurându-i eternitatea.

Pentru că aceste declarații certifică indubitabil că Navalnîi a fost omorât la ordinul dictatorului. Cum pe drept a sugerat și Joe Biden. Care a înțeles de acum doi ani că nu mai e posibilă perpetuarea la butoane a lui Putin, dar n-a făcut, vai, nimic pentru ca în Rusia să fie înlăturat, prin ceea ce anglo-saxonii numesc: ”regime change”.  

Ei bine, abia asasinarea lui Navalnîi ar putea fi, într-un târziu, semnalul final și irevocabil al unirii Vestului în acțiune, întru debarcarea urgentă a dictatorului nebun. Dar nu va fi lesne de îndepărtat.

Ca domnia eroului pe care l-a asasinat vineri să întârzie, lui Putin nu i s-a părut suficientă uciderea rivalului său politic numărul 1, pe care-l avansase în această ”funcție” după împușcarea la fel de curajosului și genialului Boris Nemțov. Tiranul, care ordonase ciracilor săi să nu pronunțe vreodată numele lui Alexei Navalnîi, a demarat jocul cu nervii familiei lui, ascunzând trupul eroului rus asasinat. Ce-ar vrea Putin? Să-l dosească.

Să-i interzică să-i chinuie nervii și să-i amplifice îndoielile și angoasa. Să-l ascundă pe eroul omorât. Să-l tăinuiască pe veci. Să-l facă să dispară. Să fie ca și cum n-ar fi fost. Ca și cum nici nu s-ar fi născut. No name, no face. Căci: no face, no case. Dar nici tăinuirea trupului martirizatului Navalnîi nu îi ajunge. Mai nou a ordonat propagandei ruse și cenzurii să plaseze sub obroc și știrile despre el.

Ba mai mult: la index au fost puse și știrile despre știrile despre Alexei Navalnîi. Inclusiv declarațiile personalităților de pretutindeni despre simbolul libertății și demnității ruse: Alexei Navalny. Pe care nemții îl numesc: Nawalny.

E probabil ca dictatorul, care, ca mai toți teroriștii și criminalii în masă are o slăbiciune pentru marcarea unor date sau evenimente istorice și simbolice prin fapte de sânge și îi pedepsește pe liderii internaționali dacă sfidează Kremlinul, bombardându-i de pildă când vizitează Kievul, să fi fost scurt-circuitat de soția lui Alexei și să fi vrut s-o îndolieze tocmai când era îmbrățișată la Conferința de Securitate de la München de demnitarii occidentali. Știm însă că Putin l-a ucis?

Evident. Indiciile și probele sunt strivitoare. Ar fi fost zdrobitoare chiar dacă n-ar fi fost gafele edificatoare ale oficialităților de după omorârea lui Navalnîi: seria de declarații oficiale pretinzând la doar câteva minute după intrarea lui în eternitate, că ar fi vorba de o moarte accidentală, iscată de o ”tromboză”.

Or, asemenea informații nu pot fi difuzate, în mod normal, atât de grabnic după moartea cuiva decât într-un regim totalitar și mafiot, obișnuit să mintă cum respiră. Așa cum e regimul Putin. În orice țară liberă ar fi fost nevoie de o investigație de amploare și de o autopsie executată după toate regulile artei, de preferință în prezența experților străini.

Nimic din toate acestea nu s-a întâmplat. În schimb, cum relevă Armand Goșu, pe pagina sa de Facebook, citând Gulagu.net:

    «Operațiunea specială “Tromboza” (cheagul)“ și crima cu premeditare. Pentru început – cronologia rapoartelor despre moartea lui Navalnîi:

14:17 – ora oficială a morții lui Navalnîi, conform FSIN (Baza/Adm Prezid).

14:19 – două minute mai târziu, Serviciul Federal Penitenciar pentru Districtul Autonom Yamalo-Nenets postează pe site-ul oficial un comunicat de presă gata făcut sub formă de știre despre acesta: „La 16.02.2024, în colonia penitenciară nr. 3, deținutul Navalny A.A. s-a simțit rău după o plimbare, pierzându-și aproape imediat cunoștința”, se arată în mesaj. Și imediat știrea extinsă este publicată de canalul de telegram 112, controlat de stat.

14:20 – la trei minute (!!!!) după moarte pe fluxurile agențiilor de știri sunt publicate știri (agenții de stat RIA Novosti și ITAR-TASS.)

14:23 – la șase minute după moartea lui Navalnîi, 112 raportează cauza probabilă a acesteia – un cheag de sânge rupt (fără o autopsie efectuată de un expert patolog).

14:30 – la 13 minute după „deces”, Dmitri Peskov comentează moartea lui Navalnîi…

Mai citim, în concluzie: ”această sincronizare rapidă nu poate însemna decât un singur lucru: totul a fost planificat în prealabil și coordonat, până la comunicatul de presă al FSIN. Minute în șir. Secundă cu secundă. Sub controlul Administrației Prezidențiale și FSB, la ordinele dictatorului.”

În timp ce ziarele controlate la sânge de aliații lui Putin, gen Erdogan, au și început să pună în circulație primele teorii ale conspirației, menite să-l disculpe pe dictatorul rus, nu pot, decât să mă alătur verdictului din Gulagu.net. Nicio altă concluzie logică nu e posibilă.  

Cum nu-mi pot imagina vreun alt final al acestui text, care să nu conțină mesajul de dincolo de moarte al lui Alexei Navalnîi. Neue Zuercher Zeitung amintea azi de mesajul omului pe care ar vrea Putin în van să-l facă dispărut, a cărui voce e azi mai puternică decât oricând, și promite să fie mult mai puternică de mâine și pentru toate timpurile. Întrebat ce le-ar spune cu limbă de moarte celor care-l supraviețuiesc, Navalnîi a răspuns textual: ”Nu cedați. Pentru că răul să triumfe nu e nevoie decât de atât: ca binele să rămână inactiv.”