Un stat palestinian în Gaza? Când elita americană e alăturea cu drumul

Cum încearcă să convingă actuala administrație de stânga din SUA Israelul să accepte crearea unui stat palestinian? Simplu. Prin ”șantaj”, explică Jerusalem Post.

Și-anume, prin presiuni financiare. Astfel, potrivit șefului diplomației americane, Blinken, israelienii s-ar vedea siliți să plătească ei înșiși reconstrucția fâșiei Gaza, dacă nu acceptă edificarea unui stat palestinian. A cărui reconstrucție ar finanța-o statele arabe. Cu condiția să existe.

E nemaipomenit

Ei bravos! Israelul, atacat la 7 octombrie de statul Hamas (creat în Gaza în 2006) și supus celui mai amplu masacru antisemit din istoria postbelică – și unul dintre cele mai sângeroase din istorie desfășurate într-o singură zi – e împins de principalul său aliat să finanțeze reconstrucția țării dușmane. Unde s-a mai pomenit așa ceva? A fost Polonia obligată să finanțeze reconstrucția Germaniei naziste? A fost Rusia silită s-o facă? Sau poate Franța?

Pe scurt, victimei i se cere să accepte întemeierea unui stat în beneficiul agresorilor inamici învinși. Ba chiar să plătească reconstrucția lui, dacă nu e gata să le ofere vrăjmașilor o nouă platformă ameliorată, de această dată statală, spre a-i ataca pe evrei mai eficient.

Îndărătul acestor sugestii e mereu nearticulata amenințare că statul evreu ar putea, dacă nu e docil și obedient și nu ascultă de mai-marii de la Washington, să piardă ajutoarele americane. Iar banii contează.

Banii. Și de ce contează enorm

Povara financiară a acestui război nu e de colo. Primele trei luni de război ar fi costat Israelul, potrivit unor estimări realiste, circa 60 de miliarde de dolari. Dacă războiul mai durează șase luni, cât ar fi normal, dacă se estimează intervalul necesar distrugerii Hamas în condițiile în care, acum, serviciile americane estimează că n-au fost distruse decât cel mult 30% din forțele combatante ale teroriștilor islamiști, această sumă s-ar tripla.

La toate acestea se vor adăuga costurile combaterii Hezbollah, a milițiilor Houthi, a patronilor lor iranieni, a altor dușmani ai statului evreu, ca ISIS, căci mai devreme sau mai târziu, toți vor trebui contracarați eficient și distruși.

Nu în ultimul rând, visteria statului evreu va trebui să cheltuiască sume fabuloase pentru compensarea pierderilor economice ale unui război purtat de o armată de rezerviști, apoi pentru reconstrucția kibuțurilor distruse de Hamas în sudul Israelului și pentru refacerea orașelor pustiite și evacuate din pricina tirurilor e rachete ale Hezbollah din sudul Libanului ori al forțelor siriano-irianiene din nordest.

Ce-i pasă stângii americane?

Obrăznicia unor americani de stânga n-are limite. Un editorialist al ziarului New York Times, cu opinii mult iubite de teroriști și de susținătorii lor progresiști, a declarat că în administrația Biden ar exista o susținere situată între 5 și 8% pentru recunoașterea unui stat palestinian, în granițele provizorii ale liniilor de demarcație dintre evrei și arabi din 1967.

O atare apetență americană pentru recunoașterea unui stat palestinian ar fi fost, anterior, zero.

Semnalând această noutate, Thomas Friedman, editorialistul evreu de la un ziar de stânga american cu opinii perfect compatibile convingerilor masei antisemite și radical progresiste nu se dă în lături să ceară ca SUA să aplice presiuni, menite să silească statul evreu să se supună dictatului din Washington.

Căci, potrivit lui Friedman, Biden ar avea nevoie de voturile arabo-americanilor și ale iudeo-americanilor (de extremă stânga și antisemiți) pe care i-a pierdut, neforțând Israelul să oprească războiul din Gaza și să treacă la edificarea unui stat palestinian. Care ar fi, evident, o răsplată pentru atrocitățile comise neprovocat de jihadiștii palestinieni, la 7 octombrie 2023 , în ziua în care au pus capăt, unilateral, armistițiului existent.

Fapt curios, aceeași stângă, care exclude categoric orice ingerință a marilor puteri în politicile unor țări și popoare din lumea a treia, considerând un astfel amestec ”colonialist”, n-are probleme să-l ceară mai-marilor americani, dacă e de pus în cămașă de forță Israel, ”evreul națiunilor”, devenit obiectul primordial al urii antisemite.

Cum se explică această inconsistență?

Ce resorturi psiho-sociale și ideologice are această inadecvare? Cum explică stânga însăși această incoerență proprie?

Elita stângii, care a distrus limbajul și a operat mutații și în bagajul ideologic marxist, astfel încât lupta de clasă a devenit de rasă, iar identitatea ”bună” nu mai e a proletarului, ci a victimei de culoare a colonialismului, i-a decretat pe evrei ”albi”, ”colonialiști”, ”rasiști” și promotori ai ”apartheidului”.

Dar cum oare de nu-i creează probleme siluirea brutală a realității? Ce se fac progresiștii că evreii nu sunt, de fapt, albi, ci semiți, și nu pot fi colonialiști, de vreme ce constituie singurul popor existent ale cărui origini veritabile sunt în Țara Sfântă, fiind unica națiune care n-a părăsit niciodată cu totul ținuturile iudeo-israeliene de 4 milenii?

Ce se fac, știind că noțiunea de Palestina e numele acordat țării de un împărat roman iudeofob ca Hadrian, care supărat foc pe obiceiul evreilor de a lupta pentru libertatea lor, s-a răzbunat pe o răscoala lui Bar Kohba, numind Iudeea ”Siria-Palestina”?

Cum să fie deci evreii ”ocupanți” în propria lor patrie, abuziv revendicată de arabi și musulmani, care mai dispun pe glob de 56 de țări musulmane sau preponderent islamice, dar vor statul unic al evreilor?

Torturarea și violarea realității nu-i creează acestei elite mai multe probleme decât credincioșilor unor confesiuni asumarea de dogme vădit contrare logicii.  Pentru că ideologiile extremei stângi au valoare de întrebuințare religioasă. Dogmele se acceptă, refuzul lor, sau îndoiala cu privire la validitatea lor fiind sancționate prin anatemă.

Crede și nu cerceta

Iată de ce această elită ignoră puncte cheie ale istoriei. Iată de ce se preface a nu ști că și britanicii și ONU au promis țara evreilor ca patrie a celor deposedați abuziv de ea de varii imperii.

Iată de ce ”uită” că Declarația Balfour considera întreaga ”Palestină” încăpută sub control britanic ca teritoriu pentru un cămin național evreiesc, că perfidul Albion l-a înjumătățit arbitrar, creând ”Transiordania”, iar arabii au expulzat abuziv din teritoriile lor aproape un milion de evrei, în speță 850.000 pe parcursul secolului al XX-lea.

Iată de ce omite faptul că numai partea arabă insistă ca teritoriile ”palestiniene” să fie ”judenrein” și ”judenfrei”, în timp ce în Israel peste 20% din națiune e alcătuită din arabi – creștini sau musulmani – iar acești oameni, ca și cetățenii altor etnii și religii, se bucură de toate drepturile civice și politice ale statului evreu.

Ce nu e ok cu această elită de extremă stânga, care invocă la tot pasul știința, dar se dedă ignoranței și antisemitismului?

Problema acestei extreme nu e doar ideologică. E și economică, psihologică, socială.

Cine sunt progresiștii din Ivy League. În ce dogme cred. Și de ce

Un foarte recent sondaj al lui Scott Rasmussen comentat în Wall Street Journal privind opțiunile americanilor din mediul urban cu diplome universitare care câștigă mult peste medie, în speță peste 150.000 de dolari pe an, scoate în evidență prejudecățile progresiste ale acestei elite economice urbane și despărțirea ei de restul poporului.

Ce convingeri are această elită?

Cât de liberală e? Și cât de autoritară? Ce favorizează, propune, insistă că, stăruie că, afirmă că…?

Între alte aiureli, membrii acestei elite le dau în covârșitoare majoritate note foarte bune președintelui Biden, profesorilor universitari (aproape integral de stânga sau de extremă stânga), precum și universităților (care s-au făcut de rușine cu antisemitismul lor violent și cu marginalizarea și persecutarea fără precedent, în SUA, ale studenților și profesorilor evrei).

Spre deosebire de majoritatea americanilor de rând, bogătașii progresiști cu patalamale iubesc presa care minte și cenzurează și au încredere în ea în proporție de aproape 80%. Au încredere în sindicaliști și în clasa politică, precum și în instituțiile statului, chiar după ce au fost vădit înșelați. Liberali nu sunt. Dimpotrivă.

Noii baroni ai acestei feudale societăți americane își dau măsura propensiunii lor totalitare pentru că, în proporție de peste două treimi, ar vrea să le fure părinților dreptul de a-și educa propriii copii și să atribuie acest drept școlilor (aflate sub controlul lor).

50% dintre ei se plâng, altfel decât majoritatea americanilor și decât America prin tradiție, de ”prea multe libertăți individuale”, așa că doresc restricții, interdicții, reducerea libertăților individuale, precum și un guvern puternic (ca actualul executiv de stânga, bugetofag și supraponderal). Căruia ar vrea să-i paseze atribuții sporite, inclusiv în politica lui externă, preferabil antisemită.

În mod caracteristic, această elită, cu acces la automobile și restaurante de lux și la avioane proprietate personală susține, în proporție de 77%, în aparent numele unor idealuri ecologice, (în fapt pentru delimitarea de plebe) introducerea de restricții energetice, alimentare și pecuniare care să restrângă călătoriile cu mașina sau vacanțele implicând transport aerian, ori consumul de carne.

Egalitatea, în acest domeniu, nu intră în discuție. Nu e pentru căței. Dulăii cu averi imense, încasate anual, constituie o castă polițienească și o pătură a nobilimii roșii, care se consideră deasupra oricăror restricții impuse plebei și populimii.

Dulăii și stăpânii lor ideologici și politici sunt prea importanți ca să nu traverseze oceanele cu avionul în drum spre Davos sau Qatar. În schimb, masele sunt chemate autoritar să renunțe la confort personal și la orice fel de amenințare față de inșii care nu înțeleg să renunțe la micile plăceri sau necesități ale vieții, de felul mașinii personale, a motocicletei, a vacanței la mare sau a unui banal mușchi de vacă.

În covârșitoarea lor majoritate, noii moșieri și latifundiari progresiști favorizează restricții și interdicții de automobile personale și aragaze, precum și taxe ecologice oricât de mari.

Mai puțin de o treime din cetățenii americani de rând se pronunță în favoarea unor astfel de restricții, revedicate în numele apărării climei. Ceea ce spune mult despre deznodământul alegerilor americane, în ciuda impactului cultural și politic enorm al acestei pături subțiri a aristocrației de stânga.

O stângă fascistă

Această aristocrației e orice, numai de stânga în sens clasic nu-i. În loc să vrea să-i ajute pe săraci, militează pentru sărăcirea lor cât mai cruntă. În timp ce impune reducerea lor la sapă de lemn, se arată antiamericană, anti-occidentală, anti-israeliană, chiar antisemită.

Pe de o parte e globalistă. Iar pe de alta: fascistă. E rasistă, de vreme ce consideră o anumită rasă intrinsec inferioară altora. Pretinde păturilor dezavantajate sacrificii perpetue, în numele unui prezumtiv ”bine” colectiv inexistent. Cere jertfe care îmbogățesc nobilimea propovăduind acest bine imaginar și îi întăresc puterea, chipurile în interesul urmăririi țelului utopic propus, un obiectiv de atins și impus prin propagandă sau mijloace coercitive, semiteroriste, de felul instrumentelor incluse în cultura anulării.

După cum just sugerau recent, uimiți, jurnaliști americani, de la Commentary, într-un podcast pe tema opțiunilor ei, această elită antiamericană, restrictivă și inchizitorială, este deopotrivă și extrem de egoistă, și nerecunoscătoare, cum n-au fost niciodată patrioticele aristocrații de sânge sau economice, burgheze, în societățile anglo-saxone.  

În virtutea egoismului ei, dat drept ”generozitate” și ”inteligență” a ”avangardei” academice, egoism care-o orbește la nevoile propriilor ei compatrioți, nu e de mirare că această elită își disprețuiește nu doar propria țară, ci și pe principalul ei aliat, Israelul.

Ca atare, nu e uimitor e că această castă progresistă nu acceptă să combată, în ”interesul israelienilor”, criticile, vituperările și condamnările stângii europene și ale regimurilor islamiste, in corpore antiamericane, care îi cer administrației Biden să întoarcă statului evreu mâna la spate și să ajute la distrugerea lui prin oprirea războiului din Gaza. Și prin edificarea unui stat palestinian care ar oferi Hamas victoria pe tavă.

Această stranie atitudine, ostilă nu doar statului evreu, ci și Americii, de vreme ce revendică, în fond, slăbirea principalului ei aliat și întărirea terorismului islamist, dezvăluie natura veritabilă a acestei ”stângi” postmoderne.

E vorba de un grup revoluționar, salvaționist, pseudoreligios, totalitar, ajuns în fruntea bucatelor tocmai pe baza ascensiunii păturii anticapitaliste, marxist-relativiste, postmoderne, care l-a selectat, educat și propulsat în pozițiile sale cheie, îndoctrinându-l astfel încât să distrugă sistematic valorile americane: libertatea (indiviudală), atașamentul religios tradițional, munca, familia, civilizația iudeo-creștină, meritocrația, dialogul, duelul retoric pe bază de argument. Acest grup nu negociază și nu ia prizonieri. Iată motivul pentru care-și demonizează adversarii până la ultima suflare. Dacă vrea să se salveze, America va avea nevoie urgent de o elită nouă.