La câteva zile după ce s-a anunțat moartea copilei Armitei Geravand, o adolescentă ucisă bestial de regimul islamist de la Teheran (sau de ciracii lui) doar pentru că iranianca nu purta în metrou baticul islamic, Iranul va trece, la 2 noiembrie, la cârma Consiliului ONU – da, așa e, oricât de absurd ar suna: la cârma Consiliului ONU zis, antifrastic, ”al Drepturilor Omului”. Ceea ce, hotărât, Consiliul nu e.
În fapt, acest organism al ONU a devenit opusul titulaturii lui. Din for al respectării drepturilor omului s-a prefăcut, vai, în consiliu al cauționării încălcării drepturilor omului. Ba și, mai rău, într-un organism toxic, global, al cauționării și stimulării genocidelor în lume.
Nu e nevoie să fii evreu
Fiindcă nu trebuie să fii decât om, nu neapărat și evreu, sau israelian, ca să te oripileze decapitarea sau împușcarea și arderea deliberată, în masă, a unor bebeluși, violul în masă, omorul în masă, ale cărui victimă n-au avut decât presupusa ”vină” de a fi evrei.
Așa au fost exterminați evreii, sistematic, în masă, ca evrei, și în al Doilea Război Mondial. Când sâmburele ideologiei naziste a fost, ca și al Hamas, antisemitismul eliminatoriu.
Nu trebuie să fii decât om, nu și evreu, ca să consideri că terorismul exterminator de tip ISIS care a însângerat satele și orașele israeliene la 7 octombrie și s-a soldat cu cele mai ample atrocități antievreiești de la Holocaust încoace, sunt un debut de genocid.
Nu trebuie să fii decât om, nu și evreu, ca să înțelegi că lozinci antisemite – nu doar antisioniste – precum ”From the River to the Sea”, prefigurează ștergerea de pe hartă a Israelului și asasinarea în masă a unui popor, singurul căruia i se refuză propria patrie.
Daltonism politic și istoric
Și i se refuză acest drept, la o țară proprie, nu doar în rândul maselor populației palestiniene din Gaza sau Cisiordania. Care, dimpreună cu extremiștii de stânga din coaliția teroristă, au jubilat și în Europa și America, ori Australia, în reacție la atrocitățile săvârșite de guvernanții din Gaza, teroriști aleși la cârma fâşiei în 2006, după evacuarea ei completă de către israelieni. De pildă în fața operei din metropola australiană Sydney. Unde ”pro-palestinienii au chemat, imediat după mega-atentatele teroriste ale Hamas, de la 7 octombrie, la ”gazarea evreilor”.
Când au mai fost evreii gazați? E notoriu. Și e știut de o lume întreagă că, înarmând, sponsorizând și instruind grupările extremiste palestiniene, cărora le livrează și ajutor doctrinar, Iranul a patronat ororile comise de Hamas și de Jihadul Islamic, organizații teroriste aflate la comanda regimului ayatolahilor de la Teheran și a Frăției Musulmane, ale cărei bastioane sunt Qatarul și Turcia.
Unica alternativă civilizată nu poate fi acceptarea acestor țări între prietenii și alianțele națiunilor civilizate. Dimpotrivă, primirea lor în rândurile proprii e un nonsens, o absurditate, un demers autodestructiv, expreia unui daltonism moral, politic și istoric.
Alternativele sunt clare. Ori barbarie, terorism și genocid, precum și toleranța arătată lor, ori civilizație. Cale de mijloc nu este, cum n-a fost când Hitler și aliații lui au demarat și întreținut mașinăria Holocaustului.
Și ce e a accepta ca Iranul să păstorească ”drepturile omului”?
A admite Iranul la cârma Consiliului ONU pentru drepturile omului în contextul actual, deși regimul ayatolahilor declară sistematic Israelul ”o tumoare cancerigenă, ce trebuie extirpată” e a legitima, la Națiunile Unite, și terorismul, și genocidul.
E și o cruntă bătaie de joc la adresa drepturilor omului. Iranul le-a încălcat mai nou și prin condamnarea, sub acuzatia de ”insultare a unor entități sacre” și ”defăimare a liderului”, la 13 ani de temniță a Mahsei Yazdani, mama unui tânăr ucis barbar pentru că a protestat anul trecut împotriva asasinării, de către poliția iraniană de ”moravuri”, a Mahsei Amini, tot pentru un ”batic neregulamentar”,
Nimic nu ilustrează mai clar eșecul multilateralismului elogiat ditirambic de administrația Biden, decât prăbușirea morală a ONU, a unor guverne occidentale și state NATO și UE, în siajul atentatelor genocidare ale ISIS alias Hamas alias hitlerismul.
Nimic nu e mai contrar spiritului și cartei ONU, decât decizia secretarului general al ONU de a arăta înțelegere terorismului (prin sintagma potrivit căreia el ”n-a avut loc în vid”) ori a Adunării Generale ONU, de a interzice, practic, statului agresat de teroriști, să se apere.
Dincolo de transformarea, de către un stat NATO ca Turcia, a unei organizații genocidare, naziste, ca Hamas, aflate pe lista grupărilor americane și europene de formațiuni teroriste, într-o presupusă ”organizație de eliberare”, nimic nu mi se pare mai oribil decât luarea de poziție pro-teroristă și pro-totalitară a șefului diplomației europene, Josep Borrell.
Socialistul spaniol care coordonează politica externă a UE a umplut Europa de rușine. Borrell nu s-a dat în lături să arate înțelegere pentru trecerea Iranului la cârma Consiliului ONU pentru drepturile Omului, trecere pe care o consideră cum nu se poate mai ”normală”, de vreme ce ar fi ”în conformitate cu procedurile ONU”.
Or, a tolera la cârma Consiliului ONU pentru Drepturile Omului un regim terorist și genocidar și a nu găsi, ca UE, nimic anormal la această rocadă în fruntea unui organism ONU, e a surpa legitimitatea tuturor: a ONU și a UE.
Oare și femeilor care nu poartă batic în lume li se va părea ”normală” procedura? Oare li se va părea firească și iranienilor care suferă din pricina terorismului de stat al ayatolahilor? Dar locuitorilor regiunilor destabilizate de Iran, campion mondial, alături de aliatul său chinez, la execuții sumare?
Și ce ne spun tăcerea și aparentul consimțământ tacit al mai-marilor occidentali la fracturarea normelor coexistenței civilizate de către liderii ONU, Iranului, Turciei, Kuweitului, șefului diplomației UE. Guvernelor apusene care au legitimat, prin vot, deposedarea abuzivă a Israelului de dreptul său de a se apăra? Că terorismul islamist a ajuns, prin intimidarea Vestului, la cârma cancelariilor lui?
Prăbușirea ordinii mondiale și a normelor ei
Invazia Rusiei în Ucraina a fost prima agresiune de amploare împotriva ordinii mondiale. A doua sunt mega-atentatele teroriste din Israel cu complicitatea unor foruri internaționale. Al căror daltonism etic și politic, stimulând extremismul și totalitarismul, împiedică pedepsirea agresorilor și, deci, restabilirea normelor unei conviețuiri civilizate.
Dacă procedurile ONU sunt conforme cu plasarea în fruntea unui organism de apărare a drepturilor omului în lume a unui regim de ucigași de fete, violate, înainte de a fi executate, de ciracii lui în închisoare, pentru că nu poartă basmaua islamistă regulamentară, e ceva putred nu doar cu procedurile. Care în realitate, au fost încălcate repetat, în Consiliul ONU pentru Drepturile Omului, în favoarea Iranului și altor dictaturi asiatice, cărora le-a venit rândul la butoane mai des decât ar fi trebuit, după cum a reliefat ”UN Watch”).
E putred întregul sistem de reguli al ONU, întreaga organizație mondială și toți liderii, țările, guvernele și organizațiile care colaborează cu teroriști și criminali în masă. Sunt putrede guvernele Irlandei, Norvegiei și Franței. Căci, în răspăr cu interesul lor de a apăra civilizația atacată de islamiști, i-au refuzat practic statului evreu dreptul de a se apăra, de vreme ce au votat în favoarea istoricei rușini a rezoluției Adunării Generale ONU aliate cu teroarea, cu extremismul Hamas, a cărui Cartă contestă singurului stat evreiesc din lume dreptul de a exista.
Ce ignoră, ori se prefac a nu ști, aliații ”civilizați” ai barbariei?
Nu știu guvernele occidentale de stânga, de la Dublin, Bruxelles, Madrid și Paris, aliniate de partea teroriștilor Hamas-alias-Isis-alias-hitlerismul, în numele ”apărării civililor” și unei ipotetice ”proporționalități”, că civilii din Israel și civilii palestinieni sunt, deopotrivă, victimele Hamas și ale terorii islamiste răspândite de Iran, prin ei?
N-au auzit ele că Hamas a inventat un nou mod de a guverna ”democratic”, excluzându-i pe civilii palestinieni din tunelurile din Gaza, rezervate exclusiv teroriștilor?
N-au auzit că Abu Marzouk, un oficial al Hamas, consideră că răspunderea pentru popor nu le revine în Gaza guvernanților palestinienilor, ci străinilor? Căci, potrivit declarațiilor responsabilului grupării teroriste, care guvernează din 2006 fâșia, evacuată de către israelieni din 2005, tunelurile din fâșie sunt menite să-i protejeze exclusiv pe teroriști, nu și populația civilă, palestiniană, populație care, dixit Marzouk, ”cade în grija Israelului și a Națiunilor Unite”.
Nu știu aceste executive apusene pro-teroriste, nu pro-palestiniene, ce anume le pregătesc propriilor lor națiuni încă parțial creștine, sau neislamizate integral, cât timp refulează faptul că terorismul islamist n-are granițe, cum se preface, în Gaza, că ar avea, ci e instrumentul contondent, global, al unei ideologii totalitare?
Nu știu ele că, refuzându-le israelienilor dreptul de a se apăra, îi condamnă pe evrei să aștepte cu mâinile în sân următorul masacru, următorul măcel, următorul Auschwitz?
Și că alimentează astfel, global, antisemitismul, defulat mai nou și în Rusia, pe aeroportul din Daghestan, într-un pogrom antievreiesc declanșat de aterizarea unui avion israelian, pogrom în cursul căruia gloata ucigașă a scandat în arabă ”Alahu akbar”?
Chiar nu le e rușine să se prefacă a nu ști?
Steaua galbenă la ONU
Nu cred că ambasadorul Israelului la ONU, Erdan, a greșit, evidențiind apelul său la ”Never Again!” prin plasarea celor două cuvinte în stelele galbene purtate de el și de membrii delegației sale la Națiunile Unite, așa cum pe nedrept pretinde șeful memorialului Holocaustului de lângă Ierusalim.
Nu cred că Erdan ar fi dezonorat victimele Holocaustului, cum a afirmat șeful Yad Vashem, mecanic, uitând că, dacă multe victime ale nazismului și fascismului purtătoare de stele galbene și-au dorit ceva, a fost ca Israelul să renască, iar lumea civilizată să-i pedepsească pe făptașii exterminărilor în masă, denumite ulterior ”Șoa”, pentru ca antisemitismul să fie învins, iar un astfel de genocid să nu mai fie posibil.
Dacă etalarea unei stele galbene ar putea obține această colosală izbândă etică a omenirii, ea merită exhibată, într-un context amintind irepresibil supraviețuitorilor Holocautului de ororile genocidului nazist.
Erdan are dreptate și în a estima că ”regimul iranian al ayatolahilor e nazist, iar șeful statului iranian, ayatolahul Khamenei, noul Führer, noul Adolf Hitler”, după cum a spus ambasadorul, angajându-se să poarte steaua pe care hitleriștii și aliații lor i-au obligat pe evrei s-o coasă de haine în timpul Holocaustului, ”cât timp Consiliul de Securitate ONU nu condamnă atrocitățile” de tip nazist comise la 7 octombrie.
”Tăcerea ONU i-a încurajat pe inamicii noștri”, a mai reliefat, pe drept, ambasadorul Israelului la Națiunile Unite, criticând și Adunarea Generală ONU, pentru rezoluția care i-a luat statului evreu de dreptul de a se apăra, ca și pe secretarul general al organizației mondiale, pentru părtinirea lui pro-palestiniană și înțelegerea pe care a arătat-o masacrelor (teroriste).
Viitorul ONU și al organizațiilor lumii libere
Chiar dacă nu se poate pune semn definitiv de egalitate între nazism, islamism și comunism, toate sunt mișcări, regimuri și ideologii totalitare, genocidare și antisemite, care urăsc din rărunchi democrațiile liberale și valorile occidentale și nu s-au rezumat să declare Vestului război, ci l-au și declanșat. Ce e, deci, a cauționa terorismul islamist, așa cum au făcut Franța, Norvegia, Irlanda și alții, inclusiv cele care s-au abținut în Adunarea General ONU de la vot? Nu doar repetarea greșelilor democrațiilor care au permis ascensiunea nzismului. Ci și o trădare a intereselor propriilor popoare și a valorilor alianțelor apusene. Un gest sinucigaș.
Dacă Vestul vrea ca palestinienii să se elibereze cu adevărat, dacă vrea pace și dacă vrea să salveze democrațiile liberale luate cu asalt de terorism și de orbirea provocată de ideologiile extremiștilor de stânga, islamiști și naziști, n-are decât un drum: să fie solidar cu Israelul și să ajute statul evreu (și Ucraina) să-și câștige campaniile militare duse pentru supraviețuire.
Liga Națiunilor s-a prăbușit în anii 30 ai veacului trecut pentru că organizația mondială a devenit irelevantă, atunci când democrațiile liberale, Anglia și Franța, au eșuat, prin împăciuitorism, în a descuraja și a împiedica ascensiunea hitlerismului și fascismului.
Nu altfel i se va întâmpla succesoarei Ligii, ONU, ori alianțelor de tip NATO și UE, dacă nu se reformează. Dacă nu se schimbă din temelii. Dacă nu se vor delimita de inamicii interni, antidemocratici și antioccidentali, de totalitarism, terorism, genocid. Și dacă nu vor reuși să descurajeze agresiuni, precum cele patronate de Rusia putinistă și de Iranul islamist, aliat cu ea.