Pradă reveriilor

În privința Rusiei, Vestul continuă să fie pradă fanteziilor autoinoculate sistematic, așa cum toxicomanii își iau zilnica doză de drog. Deșarta speranță vede Rusia oprindu-se în Donbas. Or, Putin nu s-ar opri defel.

La palatul Elysee și aiurea e la mare curs și preț visul promovat de mediile pro-ruse, potrivit căruia Moscova va cuceri Donbasul și se va calma, Ucraina fiind nevoită, din lipsa armelor promise aiurea de occidentali, să se umilească și să accepte un conflict înghețat la granițe hotărâte de Putin.

”Rusia este o putere de temut şi nu dorim să avem un război cu poporul rus. Preşedintele ucrainean va trebui să negocieze cu Rusia”, a ordonat înspăimântatul Macron Kievului, din România. Unde liderul Hexagonului și-a reluat neobosit mantra cu neumilitul lui Putin și propunerile indirecte avansate pe spinarea Ucrainei, ca poporul invadat, violat, jefuit și asasinat, care e supus unui genocid, să se declare de acord cu rapturile teritoriale efectuate de Kremlin în virtutea reveriei refacerii imperiului sovietic. Vis la care Franța pare dispusă să pună veselă umărul și să invite și alte țări (ca România, ca Germania) să-i urmeze de urgență hipermoralul exemplu.

Deși știe că nu se poate negocia cu Putin,d e vreme ce tiranul nu vrea tratative, ci capitulare, Macron și compania se bizuie, fericind Kremlinul și propaganda Moscovei, pe scăderea vizibilă a moralului unor apărători ucraineni mărunțiți zilnic, nemilos și de la mare distanță cu artileria, de agresorii și invadatorii ruși.

Care, cu mici excepții alcătuite în genere din asiatici de la granița mongolă și din musulmani din Caucaz sacrificate pe teren, de pildă la Severodonețk, rămân la adăpost și la mare distanță de linia întâi, în spatele tunurilor cotropitorilor.

Realitatea care face de rușine visul

La barajele de artilerie ruse, Ucraina, mințită de occidentali care i-au promis marea cu sarea, dar nu i-au livrat decât 10 % din armele promise, nu are cum și mai ales cu ce răspunde. Pentru că Ucraina nu dispune de suficientă artilerie. Și pentru că nu are nici sisteme de apărare suficiente. De pildă, antirachetă. Arme absolut defensive, pe care nu se știe de ce, Vestul i le refuză, în mod imoral.

Căci e cert, după cum au semnalizat repetat oficialii de la Kremlin și propagandiștii lor, că Putin dorește să continue lupta și nu va renunța la niciun fel de șanse de a arunca în bătălie toate resursele, încă uriașe, de care dispune Rusia, spre a reface imperiul sovietic și a continua, eventual, apoi, până la Atlantic, spre a edifica o ”Eurasie de la Lisabona la Vladivostok”.

Cât timp nu va fi învinsă militar definitiv și irevocabil, cât timp nu-i vor capitula forțele armate, nici un stat independent din estul și centrul Europei nu e prin urmare în siguranță, iar după refacerea arsenalelor și efectivelor rusești, nici vestul Europei nu va mai fi. Ca atare, Moldova e în pericol tot mai acut. Unul amplificat de perpetuarea tendinței Occidentului de a se autoamăgi.

Perpetua fantezie păgubitoare…

”Vestul se dedă în continuare unei iluzii, crezând că Putin se va opri dacă va cuceri Donbasul”, a reliefat în context și expertul militar Carlo Masala, reluat de rețeaua de presă germană, RND. Dimpotrivă, în acest caz, ”al ocupării teritoriului ucrainean din est și din Crimeea, va continua cucerirea restului Ucrainei. Apoi îi va fi mai ușor Rusiei să atace Moldova și Georgia”, a reliefat Masala. Care subliniază că Putin e ferm hotărât să recucerească teritoriul sovietic, ”doar republicile baltice fiind protejate” de statutul lor de state membre ale NATO.

Dar sunt ele cu adevărat protejate, cum pretinde înțelepciunea convențională? La acest capitol, înțelepciunii convenționale occidentale îi lipsește dureros și foarte păgubitor fantezia, de care ar avea nevoie ca să-și imagineze ce va urma, realiter, după eventuala cucerire a Ucrainei.

…și când imaginația absentează pernicios

O Rusie cu un moral hipergonflat de această victorie și întărită de jaful care ar urma s-ar afla, în acest caz, cu arme și bagaje la granițele statelor baltice, Poloniei și României și va împărți, generos, ultimatumuri. Nu doar pipota cuceritorului rus s-ar umfla cât cuprinde, ci și potențialul ei financiar și economic, de vreme ce Vestul, îngenuncheat de înfrângerea ucrainenilor s-ar vedea dezbinat, împărțit, fărâmițat și părăsit de aliați și de parteneri, care, înspăimântați sau impresionați de triumful putinist, s-ar alătura regimului colonialist, imperialist, terorist, totalitar și genocidar pus pe picioare de Putin.

Odată refăcut imperiul sovietic, alianța NATO, care nu vrea nici acum să lupte, când miza e relativ maniabilă, iar riscurile încă relativ mici, s-ar vedea confruntată cu un nou Tratat de la Varșovia victorios și global, având în componența sa, eventual, chiar probabil, China comunistă. În față ar avea totodată un pot uriaș. A-l captura ar implica riscuri sporite rapid, exponențial și colosal.

Dacă liderii statelor NATO care dezbat înarmarea Ucrainei la Haga și în varii alte cancelarii au acum mari probleme în a face față pericolului, când pentru integritatea lumii libere își lasă zilnic viața sute de militari ucraineni și voluntari străini, nu însă armatele pactului nordatlantic, ce va face Vestul când cuțitul îi va fi ajuns la os, cu unitățile ruse gata să treacă frontierele baltice, după ce vor fi înghițit Moldova și poate și primele părți ale retractilei Românii, care pare a se ascunde și acum?

Sigur, orice învăț are și dezvăț. Dacă la putere, în Occident, sunt lideri capabili să se debaraseze de sclavia propriei reverii, spre a se trezi la realitate și a i se adecva, ar face bine să citească în aceste zile analizele și comentariile unor experți occidentali pe spațiul esteuropean și postsovietic.

Dezvățul de aservire? Prin întoarcerea la istorie

Cei încă tributari servituții care le cere zilnic să cerșească futile negocieri cu Rusia s-ar putea lumina grație lecturii editorialului publicat miercuri de Karl Peter Schwarz în ziarul austriac ”Die Presse”.

Potrivit lui, ”Rusia n-a fost niciodată, ca stat, un partener de negocieri normal. De la finele dominației mongole încoace, statul rus se bizuie pe expansiuni teritoriale, jaf de resurse și teritorii și exploatarea popoarelor asuprite. Expansiunea amorsată de țari, s-a perpetuat sub sovietici și Putin. Transformarea neoimperialistă a Rusiei a mers mână în mână cu umflarea aparatului de stat, anihilarea opoziției, asasinarea adversarilor politici și tutelarea presei. O mare majoritate a rușilor se identifică, totuși, cu statul rus. Că e numit fascist, ruscist sau altfel e irelevant. Dar cât timp rămâne cum e, pacea securitatea și libertatea nu vor durabil posibile în Europa.”

E cazul să ne așteptăm ca liderii român și occidentali să se trezească la realitatea nemachiată a statului rus, să învețe un pic de istorie și să se activeze eficient? Defel.

Cleptocrați ei înșiși, în parte, unii dintre ei dau tot mai clar senzația că își doresc în taină o victorie a lui Putin, estimând că s-ar putea aranja cu tiranul. Și ei visează un vis deșart. S-ar destrăma urgent când Kremlinul ar instala, să zicem, la București, un guvern ”Adrian Severin” (omul care pare a fi fost văzut și filmat, recent, la o recepție a ambasadei ruse de la București).

Se războiesc două armate tot mai exsanguinate în est? În vest se doarme, iată, intens și se visează mult. Oniricul principal e Macron. Care, împreună cu alții ca el, pare să fi luat în brațe Rusia și să vrea s-o salveze de propriul ei tiran.

Când se vor trezi unii din reverie? De bună seamă abia dacă popoarele lor, speriate de perspective, se vor hotărî să-i trezeazcă din somn brutal. Ca să-i dea jos de pe cal.