Cine poate ignora valoarea strategică a Moldovei și a Transnistriei, în actualul conflict ruso-ucrainean, în afară, poate, de autoritățile de la București, care, spre deosebire de cele de la Kiev, nu par foarte interesate?
MAE lansa vineri dimineața multe, foarte multe zeci de avertismente de călătorie. Dar ele nu cuprindeau nici Republica Moldova, nici Transnistria. Cele două regiuni lipseau și din ”atenționările” extrem de riguroase ale ministerului condus de Aurescu, de vreme ce includeau Suedia și Danemarca, nu doar Grecia și Portugalia. Alții sunt net mai circumspecți.
Diverse state apusene importante au emis alerte de călătorie în Republica Moldova. Ambasada SUA din Chișinău a emis o alertă de securitate pentru cetăţenii americani aflaţi în Transnistria. La fel au făcut Germania şi Israelul, care au emis alerte pentru regiunea transnistreană. Bulgaria, care știe bine despre ce vorba, a emis alertă de călătorie în Republica Moldova, recomandându-le cetăţenilor bulgari să evite ţara, dată fiindu-i „situaţia complicată”.
Putin și neutralitatea Moldovei
Experții se ceartă cu privire la intențiile Rusiei privind Transnistria. Și Republica Moldova. Le vrea pe ambele? Doar Transnistria? Dar nu le controlează deja? Moldova insisită că ar fi ”neutră”. Teoretic, chiar este. Dar acest cuvând e absurd, în condițiile în care contează numai în măsura în care state civilizate, ce-și asumă și respectă obligații, îl accpetă și îl onorează.
Germania și-a bătut joc de neutralitatea Belgiei. Încălcarea ei, în primul Război Mondial, de către trupele invadatoare germane, a atras Marea Britanie în conflict. Nici Finlanda n-a avut mari bucurii de pe urma neutralității ei. S-a văzut, după al Doilea Război Mondial, ”finlandizată”, de vreme ce i s-a luat, de către regimul comunist de la Moscova, independența politică externă. Acum Finlanda vrea, ca și Suedia, să-și piardă cât mai rapid ”virginitatea” de stat neutru și să se cunune cu NATO. Pe drept cuvânt, de vreme ce invadând Ucraina (nu doar la 24 februarie 2022, ci din 2014) Putin a demonstrat clar și fără echivoc că scuipă cu boltă pe orice formă de statut, de regulă, de lege, sau de tratat internațional.
Pentru el, dreptul internațional (reprezentat de Antonio Guterres, pe care l-a bombardat joi la Kiev, cu rachete și doar imprecizia tirului a ratat încercarea de a-l face zob pe șeful ONU) e făcut ca Moscova să-și bată joc de normele sale din răsputeri, iar criminalul în masă de la Kremlin să se dea ”erou” al luptei cu ”brațul prelungit al Vestului”.
Se poate lesne imagina așadar cât valorează neutralitatea Moldovei pentru acest lider de regim de stat totalitar și terorist. Pare comic, ba chiar grotesc, să-i auzi pe responsabilii moldoveni stăruind cu neutralitatea lor. În fapt însă e tragic, pentru aspirațiile de independență ale basarabenilor, care au nevoie ca de aer de integrare și apărare occidentale.
Un El Dorado mafiot
Căci pe basarabeni îi chinuie, din anii 90 încoace, Transnistria. În speță, Rusia din Transnistria. În speță mafia din Rusia din Transnistria. În acest ținut situat între Nistru și Bug, rușii ar avea 1500 de militari din fosta Armată a 14-a. Autoproclamata republică separatistă e un teritoriu ideal pentru mafia condusă de liderul de la Kremlin. E un spațiu de joacă pentru varii variante de activitate economică ilegală.
Deloc întâmplător, separatiștii rusofoni de la Tiraspol consumă gaz rusesc livrat pe gratis și în cantităţi mai mari decât i se dau Republicii Moldova, spre a face, între altele, bani din criptomonede, care se fabrică pe bază de cheltuială imensă de energie. Transnistria a devenit deci o uriașă fabrică de criptovalută și e, pe scurt, o uzină de bani.
Iar politic și militar este o fâșie de teren ideală, întrucât ține în șah aspirațiile occidentale și europene ale Republicii Moldova. Și poate deveni, de asemenea, trambulina luării în clește a Ucrainei, din vest. O privire atentă dăruită hărții ne lămurește. Rusia cunoaște valoarea strategică a Transnistriei. Va trimite forțe ample s-o ocupe? Așa cred, nu întâmplător, strategii Ucrainei.
Valoarea tactică și strategică a unui teritoriu restrâns
S-a vehiculat intens declarația unui militar rus de rang înalt, ale cărui afirmații de acum o săptămână au fost interpretate ca probă că Moscova ar avea de gând să cucerească tot sudul Ucrainei și să facă joncțiunea cu teritoriul transnistrean. Declarațiile au făcut valuri, între altele, pentru că sunt foarte plauzibile. Dar de ce să anunțe generalul Moscovei intenția Rusiei, privând-o de efectul surprizei? E clar oricui că ”Odesa este potenţial o ţintă majoră în efortul Moscovei de a ocupa coasta ucraineană a Mării Negre”, scrie Viorica Marin în Adevărul.
Intenţionează deci Rusia să preia controlul asupra unei porţiuni care se întinde nu doar până în Crimeea, ci şi până în Transnistria? Sau blufează, o dată în plus?
Ucraina a învinuit Rusia că încearcă să destabilizaze Transnistria. Președintele ucrainean Zelenski a subliniat după exploziile din regiunea controlată de Tiraspol, că Moscova încearcă să atragă Transnistria în războiul său.
Multor observatori nu le e clar dacă declaraţia generalului Rustam Minnekaiev, care a spus că Rusia vrea controlul total asupra sudului Ucrainei, pentru a avea un culoar către Transnistria reflectă adevărata intenție a Kremlinului. Propaganda și dezinformarea rusă au pompat eforturi intense în decredibilizarea afirmației lui Minnekaiev, citând de pildă Moscow Times. Ziarul moscovit reia ”experţi militari care avertizează că – şi dacă ar exista – un astfel de plan rusesc ar fi puţin fezabil în viitorul imediat, având în vedere dificultăţile logistice precum şi concentrarea de oameni şi echipamente din estul Ucrainei”.
A da crezare acestor ”evaluări” din Moscow Times ar fi naiv. Planul dezvăluit de Minnekaiev corespunde cu siguranță intențiilor notorii ale lui Putin, care vrea să refacă, sub comanda Kremlinului, teritoriul sovietic. Întrebarea e când, nu dacă. E planul fezabil pe termen scurt? Și e interesată Rusia în Moldova? La ambele întrebări, răspunsurile pozitive mi se par de bun simț.
Chiar dacă Rusia ar fi nevoită să retragă trupe din estul Ucrainei spre a le disloca în Transnistria, logica militară reclamă să considerăm că nu va întârzia mult cu acest demers. Pentru că e prea mare valoarea tactică a unei prezențe militare ruse de amploare în stânga Nistrului, care să controleze furniturile de arme către Kiev, să amenințe din vest Odesa și să oblige Ucraina la amplasarea unor forțe militare considerabile pentru a face față unui eventual atac din Apus.
Sensul măsurilor militare adoptate de ruși
Iată de ce Moscova încearcă să blocheze comunicația terestră dintre România şi regiunea Odesa, prin aruncarea în aer a podului feroviar de peste estuarul Nistrului. Va urma, dacă nu e apărată, și legătură de la Palanca, prin Republica Moldova. Cartea transnistreană (și moldoveană) e, deci, un atu prea valoros pentru ca Moscova să n-o vrea și să n-o joace, ajutată fiind de frica românilor și moldovenilor de a descuraja, afișând maximă fermitate, orice măsură destabilizatoare rusească în spațiul din proximitatea Basarabiei și de pe teritoriul Republicii Moldova. Iar Transnistria, chiar dacă nu e controlată de autoritățile dela Chișinău, face parte din această republică.
E drept însă că Rusia poate juca acest atu, un timp, prin provocări țintind spre destabilizarea psihologică, efectuate prin exploziile din clădiri goale și deflagrațiile avariind obiective simbolice, ori sub forma declarațiilor belicoase ale unui general insolit, care să deturneze atenția (și parte din unitățile) strategilor inamici de la efortul militar major din estul Ucrainei. În final, calculele rusești privind Transnistria vor include și componenta economică. De ce să-și defecteze mafia moscovită jucăria dacă aduce bani și nu e neapărată nevoie s-o strice?
Dar Putin adoptă încă marile decizii. Și nimic nu e mai important pentru tiran decât să le livreze rușilor impresia falsă că ar fi repurtat o victorie militară în Ucraina. Toate celelalte considerente pălesc în fața importanței militare, strategice și narativ-propagandistice a Transnistriei. Înghițirea, sub pretexte și false îngrijorări, mai întâi acestui teritoriu al Republicii Moldova – pe moment mai degrabă ostil războiului din Ucraina – iar apoi a întregului stat ”neutru”, ar putea fi judecată la Moscova ca fiind o astfel de ”măreață” victorie.
Ar fi fost imperativ ca Vestul să nu-i permită Rusiei să se folosească nici militar, nici propagandistic de cartea transnistreană. Dar câte greșeli îngrozitoare n-au comis românii, moldovenii și apusenii în ultimii douăzeci de ani?