”Alhamdulillah?” Republicanii încasează cea mai gravă înfrângere de decenii

”Alhamdulillah!” a exclamat Abdul el Sayed, anunțându-și victoria în cursa din Michigan pentru Senat, ca prim senator musulman al SUA. El Sayed fusese acuzat, nu fără temei, de simpatie pentru jihadism, antisemitism, precum și de apartenență la Frăția Musulmană. Ce înseamnă victoria lui și a celorlalți ”socialiști” și extremiști adoptați de Partidul Democrat?

Zdrobitoarea victorie în Congres și controlul asupra ambelor camere ale forului legislativ le dă multe noi competențe și puteri activiștilor Partidului Democrat. Care, deși America e o republică prezidențială, și competențele externe și militare rămân sub controlul lui Trump, vor putea bloca președintelui inițiative legislative și declanșa investigații ale administrației sale. Senatul confirmă numirea de miniștri, de ambasadori și de judecători federali.

Nu va fi deloc exclusă o încercare de demitere a președintelui Trump prin suspendarea lui ca șef al executivului și comandant suprem al armatei, un demers numit ”impeachment”.

Bătaia cruntă luată de Tump și de republicani îi încântă pe eurocrați, dar e probabil ca unii lideri europeni să se ferească să-și manifeste deschis euforia. Iar alții să fie îngrijorați de direcția anticapitalistă a extremei stângi americane. Și de efectele și semnalele ei.

De pildă pentru recuperarea controlului asupra străzilor metropolelor europene, luate cu asalt, vandalizate și transformate în scene ale jafului descătușat, de islamiști susținuți de extrema stângă occidentală. Căci mulți vor înțelege diferența ca de la cer la pământ între Partidul Democrat din epoca lui Kennedy sau Clinton și cel actual, avansat pe calea comunizării și islamizării sale.

Reacția președintelui?

Trump însuși a acceptat biruința democrată și i-a felicitat fără înconjur pe învingători, dar a reinterpretat pro domo rezultatul pentru el catastrofal al scrutinului, afirmând că republicanii ar fi câștigat dacă s-ar fi aflat ”el însuși pe buletinele de vot”.

Realitatea e că, invizibil, dar nu mai puțin catastrofal, Trump chiar a fost pe buletinele de vot.

Înfrângerea republicanilor era așteptată și fusese prezisă. Dar dimensiunile ei surprind

Întrucât sunt istorice și vor avea efecte uriașe asupra Vestului, aceste dimensiuni au toate motivele să îi alarmeze în cel mai înalt grad pe susținătorii democrațiilor liberale și ai civilizației iudeo-creștine.

Victoria covârșitoare a stângii radicale, care cucerește ambele Camere ale Congresului SUA, depășește net proporțiile unei corecturi tradiționale în ”midterms”, de felul celor petrecute foarte adesea la mijlocul mandatului prezidențial, când electoratul american oferă prin tradiție opoziției izbânda în alegerile parțiale pentru Congres și posturile pentru guvernatori.

Confruntarea de la 3 noiembrie a fost, ca niciodată, una privind direcția și valorile superputerii, primus inter pares între puterile Vestului.

Succesul agitpropului

Obținută cu promisiuni mincinoase (ca a democratului Talarico, din Texas, care a făgăduit ”o politică a iubirii împotriva uneia a banilor mulți” – dar n-are de oferit Americii decât antiamericanism, antisemitism și adâncirea diviziunilor), victoria actuală e și una a propagandei.

Principala nemulțumire a alegătorilor americani, care le-au dăruit democraților și mandatul senatorial al regretatului Lindsey Graham, pentru care concurase sora sa, pare să fi fost scumpirea benzinei din pricina războiului din Iran. Or, schimbarea direcției Americii e pentru dreapta cu atât mai dureroasă, cu cât extremismul de stânga și islamismul au acaparat controlul chiar și în sudul creștin al Statelor Unite. Unde a câștigat, în Texas, ”creștinul” cu concepții anticreștine James Talarico. Precum și contracandidata guvernatorului Greg Abbot, Gina Hinojosa, care i-a luat adversarului ei politic șansa la un al patrulea mandat. Talarico e primul democrat care câștigă în Texas, de 30 de ani, un mandat la nivel de stat federal. Iar în Kansas s-a impus Adam Hamilton, un pastor metodist care face agitprop elgebetist, primul democrat victorios în acest stat din ultimii 94 de ani. În fine, în Carolina de Nord a biruit Roy Cooper, primul democrat care câștigă din 2008 încoace.

S-a afirmat că republicanii ar fi pierdut din greu pentru că trumpiștii au impus candidați republicani proști. E, parțial, adevărat. Dar numai foarte parțial. În multe locuri, dacă democrații s-ar fi pronunțat pentru candidatura unui băț, alegătorii l-ar fi validat și trimis în Congres.

Propaganda lucrează din greu și nu de azi de ieri peste ocean. Unde s-au infiltrat încă din anii 60 ai veacului trecut mai întâi specialiștii în ”măsuri active” ai KGB-ului, iar apoi reprezentanții Frăției Musulmane, al cărei bastion, Qatarul, a investit timp de decenii zeci de miliarde de dolari în succesive generații de profesori și absolvenți americani ai universităților de elită din Ivy League.

Propaganda din rețele le-a luat mințile și multor americani de rând, incapabili să vadă că își riscă, odată cu votul conștient împotriva corupției și, poate subconștient, pentru abandonarea sistemului capitalist, și bunăstarea, și securitatea. Nemulțumirea le-a fost băgată alegătorilor (împinși de propagandă spre antioccidentalism, antisionism și antisemitism) pur și simplu în cap.

Cu lingura mare. Iar electoratul n-a rezistat ispitei. Așa că l-a pedepsit crâncen pe președintele Trump. Dar a sancționat usturător și o țară străină și independentă, Israelul, principalul aliat al Americii din SUA. Care, ca și Trump, s-a aflat invizibil pe biletele de vot. Alegătorii americani au osândit, la pachet, și Partidul Republican, care, după această înfrângere, s-ar putea vedea tentat să se transforme el însuși într-un fief extremist. De dreapta.

Motivul acestei covârșitoare victorii a stângii controlate în mare parte de extremiștii de peste ocean?

Acest motiv e atribuit de observatorii americani conservatori în cea mai mare măsură războiului din Iran, extrem de impopular și în SUA, în ciuda utilității lui evidente pentru interesele occidentale, amenințate de regimul islamist iranian. Aliatul Moscovei, Beijingului și Fenianului.

În acest context e cert că Președintele Statelor Unite a constituit, indirect, miza majoră a scrutinului. Miza externă, dar și cea internă. El însuși o ceruse înainte de scrutin: ca votanții să-l considere pe el ca fiind pe buletin. Așa că despre el și politica lui, precum și despre luările sale de poziție contradictorii au decis nu puțini alegători americani când au votat candidați radicali.

Prin urmare, Trump a pierdut dezstruos ceea ce poate fi calificat drept un referendum. În speță plebiscitul despre el. Și despre hybrisul lui. Ar fi fost mai bine pentru președinte să aibă mai mare încredere în poporul său și să le spună alegătorilor americani adevărul. De pildă despre necesitatea amară a războiului din Iran, în loc să încerce să-i convingă să aleagă republicani printr-o concesie rușinoasă făcută de șeful statului, în ziua alegerilor, extremiștilor antisemiți, când a anunțat oprirea, la finele anului, a ajutorului american pentru Israel.

Există și vreo rază de lumină?

Partea bună a alegerilor americane ar putea să rezide în posibila îndreptare a sinuosului curs prezidențial în chestiunea conflictului ruso-ucrainean. În care Trump a greșit realmente, grav, semnalizând din când în când susținerea dictatorului agresor și criminal Putin, aliatul Chinei comuniste și al Iranului islamist. Precum și în penalizarea severă a trufiei și superbiei lui.

Partea rea: îi încurajează pe toți cei care încearcă să demoleze Vestul și democrațiile prin distrugerea Americii și Israelului.

Rezultatul alegerilor e însă o veste proastă nu doar pentru iranienii iubitori de libertate și pentru unitatea americanilor, ci și pentru europenii care luptă pentru recuperarea erodatelor valori occidentale. Și pentru oprirea imigrației necontrolate. Și pentru pacea obținută prin robustețe proprie, occidentală.

Deși președintele american va continua să controleze politica externă a SUA, situația Vestului în fața mișcărilor și regimurilor care-l iau cu asalt din afară și din interior (și a alianței NATO) nu se va ameliora, ci se va deteriora probabil dramatic.

Bursele și economia americană și în siajul ei cele occidentale  nu vor întârzia, probabil, să se resimtă, spre satisfacția regimului comunist chinez și a tuturor dușmanilor Vestului.