Cine a controlat spionajul SUA? Și cum se face America de râs?

A controlat liderul apocaliptic al unei misterioase secte idolatre de rit hindus serviciile secrete americane? A profitat el de spionajul american?

Așa se pare. Există suficiente probe, pare-se, în acest sens.

Parte din ele figurează într-un articol publicat de Washington Post sub titlul: “Tulsi Gabbard, her guru and the mysterious messages that helped shape her political career”.

Declinul Americii este, iată, tot mai rapid. Și nu e vorba aici doar de umilirea fără precedent în istoria lumii noi a vicepreședintelui SUA, J.D. Vance, de către islamiștii iranieni și mediatorii lor, de asemenea islamiști, ori dependenți de China, de la negocierile cu Iranul din Elveția. Care după ce l-au lăsat să aștepte mult timp în picioare, l-au ignorat pe Vance cât timp s-au salutat între ei.

Dar un scandal de proporții poate și mai mari decât acest episod, la un loc cu Watergate și cu fuga generalul de securitate Pacepa, în 1978, pentru Tratatul de la Varșovia și imperiul comunist, începe să acapareze atenția Statelor Unite.

Șefa spionilor americani, o sectantă cu poziții politice extrem de dubioase

Există indicii și mărturii, aflate în posesia jurnalistului de investigație Jon Swaine, de la Washington Post, potrivit cărora fosta șefă a Comunității de Informații a SUA, Tulsi Gabbard, a fost de-a lungul întregii ei cariere politice sub controlul unui guru hawaian.  

Ale cărui ordine au determinat-o să ia decizii dintre cele mai stranii. Între ele e alinerea ei la extrema stângă a Partidului democrat. În care, în campania prezidențială din 2016, se situa alături de, precum și la stânga evreului comunist și antisemit, Bernie Sanders. Când s-a opus oricărei intervenții militare externe a SUA. Apoi, bizarele ei hotărâri de a deveni porta-vocea fostului dictator sirian Bashar al Assad. Și, potrivit intercepției unei conversații teroriste, reluate de The New Republic, de a se vedea în Liban sau în Siria, în calitate de membră a Camerei Reprezentanților din Congres, în cursul unei vizite extrem de costisitoare pentru credibilitatea SUA, cu șeful Hezbollah de atunci. Ulterior avea să-l susțină pe Joe Biden.

Același guru de organizație disidentă, hawaiană, a sectei Hare Krishna, intitulată abradacabrant ”Science of Identity Foundation”, care se opune islamului și avorturilor, și și-a luat numele nu mai puțin fantasmagoric de Siddhaswarupananda, pare a fi la originea narativelor ei putiniste. Narative congruente cu propaganda Kremlinului. Ca și a deciziei lui Gabbard de a se reorienta politic spre MAGA, când democrații din Hawaii n-au mai vrut-o.

Iar opoziția față de homosexualitatea tatălui ei, un apropiat al șefului de sectă Chris Butler, au plasat-o în răspăr cu agenda promovării nelimitate a drepturilor LGTBQ+. Când această atitudine de adversitate față de agenda LGTBQ a devenit politic intenabilă, iar ea continua, aparent, să alimenteze visteria sectei (dec a lui Butler) prin angajarea în funcții foarte lucrative a tovarășilor și subalternilor lui și-ai ei de Hare Krishna, Gabbard și-a cerut iertare, doar pentru a-și resuscita rapid retorica anti-homosexuală. A făcut-o după ce a părăsit extrema stângă din Partidul Democrat și s-a orientat spre Trump și partidul său Republican.

În fine, Gabbard nu s-a mulțumit să susțină un criminal în masă ca sângerosul dictator sirian Assad. Cu care s-a întâlnit clandestin, înainte să-i preia agitpropul și să considere, ca mai nou extrema dreaptă americană despre mulahi, aliații lui de la Teheran, că tiranul de la Damasc ar fi fost ”ținta unui război imperialist purtat de Vest pentru schimbarea regimului” său, ci a făcut-o lată și cu Ed Snowden.

Gabbard a refuzat sistematic să-l condamne pe spionul rus, care trăiește la Moscova, după ce a fugit de autoritățile americane în China comunistă și se află la originea demascării, probabil și a uciderii multor agenți secreți ai Statelor Unite.

Am evidențiat repetat pericolul reprezentat de Gabbard

Luând în considerare evidenta ei inconsistență, ipocrizie și incompetență, dacă nu impostură și trădare, am criticat-o repetat în analizele și comentariile de la DW și de pe blog, condamnând stăruitor și masiv, în 2024 și la începutul anului 2025, decizia trumpistă, inexplicabilă și pentru mulți senatori conservatori, de a o nominaliza ca șefă a Comunității de Informații.

Semn al degringoladei fără leac a elitei politice americane, administrația a refuzat constant să țină seama de argumentele irefutabile, evidențiind necesitatea trimiterii ei acasă.

Jurnalistul de investigație de la Washington Post care a dezvăluit apartenența ei la sectă și dependența ei aparent totală de șeful cultului, Butler, alias Siddhaswarupananda, a studiat acest subiect timp de ani de zile. Dar n-a avut până de curând martori credibili.

S-a ivit însă, recent, Rebecca Saltzburg. Mărturia ei a conferit consistență învinuirilor. Jurnalistul i-a dat în repetate rânduri lui Gabbard posibilitatea de a lua poziție la acuze. A fost ignorat. Cu două zile înaintea anunțatei apariții a articolului său, Gabbard și-a dat demisia din funcția de șefă a Comunității americane de Informații, deci, practic, de la cârma serviciilor secrete ale SUA, pretinzând că pleacă pentru că soțul ei ar fi ”grav bolnav de cancer”. Așa să fie oare?

Rolul comuniștilor chinezi în ascensiunea extremei stângi și a terorismului

Și ce coincidență! Campania prezidențială din 2020 a lui Tulsi Gabbard ar fi fost cofinanțată, s-a spus, cu cel puțin 14.000 de dolari, de mogulul americano-chinez din Shanghai, Neville Roy Singham.

Care, ca să vezi, e și finanțatorul organizației ”nonprofit” The People’s Forum, din New York.

Despre această organizație meritând din belșug atenția noastră, Comisia pentru Taxe a Camerei Reprezentanților a cerut de curând informații. Căci Singham e un aliat faimos al Partidului Comunist chinez, iar organizația pe care a alimentat-o generos, The People’s Forum, nu se mulțumește să beneficieze de scutiri de taxe în SUA, ci susține puternic terorismul.

Potrivit congresmanilor din Comisia pentru Taxe a camerei inferioare a Congresului, The People’s Forum a justificat masacrul jihadist comis de teroriștii Hamas din Gaza și ai Jihadului Islamic Palestinian în Israel, la 7 octombrie 2023. Această organizație a încurajat proteste violente în SUA împotriva agenților federali anti-imigrație ilegală din ICE. Și a găzduit proiecte al Partidului Comunist chinez, fiind finanțată cu zeci de milioane de dolari de Singham.

Cine și-a vândut sufletul?

Să nu uităm că Hamas face parte din aripa teroristă, violentă, islamistă și antiamericană, nu doar antisemită, a Frăției Musulmane.

S-a spus că secta lui Butler e un grup foarte izolat. Membrii sectei au contestat această opinie.

Dar nu era de așteptat altceva din partea lor.

Totuși, nu ei ridică cea mai presantă problemă. Marea întrebare vizează serviciile secrete americane. Și faptul că n-au efectuat din timp investigațiile necesare spre a scuti America de jena, de rușinea incomensurabilă și de primejdia sau relele de dimensiuni încă neclare, ale propulsării unei prezumtive sectante la cârma lor.

Nu mai puțin presantă e întrebarea cu privire la judecata politică și psihologică a mai-marilor politici americani. Cum au putut ei oare, cum au putut Trump și Vance miza pe ea pentru o funcție atât de sensibilă? Și ce înseamnă toate acestea pentru NATO? Dar pentru europeni?

Ce înseamnă toate acestea pentru războiul Rusiei împotriva Ucrainei? Pentru sucombarea la o politică antiamericană a administrației Trump, care a pus botul la narativele propagandei islamiste, iraniene, știut fiind că mulahii (ca și Qatarul, ca și mediatorii pakistanezi din Elveția, ca și armata de proxy a Iranului din Gaza, Hamas, și cea din Liban, numită Hezbollah), sunt aliații Chinei comuniste și inamicii de moarte ai Statelor Unite?

Iată întrebări care ar tot trebui puse de acum încolo.

E bine că un fost ziar de extremă stânga, ca Washington Post, care pare a se scula mai nou din moartea iscată de propria ideologizare și discreditare, începe să le articuleze.

Dar nu ajunge. E nevoie de stăruință maximă, până se vor realiza investigații serioase și de mare amploare. Investigații cu adevărat credibile. Și până se vor primi răspunsuri convingătoare.