Cu ce-și fac averile influencerii de extremă dreapta din Statele Unite? Cu minciuni izolaționiste și radical antisemite, proferate cu dibăcia și metodele propagandei neomarxiste.
Liz Wheeler îl relua recent pe marele pontif ale dreptei woke, numit Tucker Carlson și poreclit ”Qatarson”. Dacă nu e alimentat de Frăția Musulmană, care stăpânește Qatarul și Turcia, ori părți ale fâșiei Gaza, Pakistanului, Siriei și Egiptului, Carlson face bani din răspândirea de variante invariabil antisemite și foarte radicale de teorii ale conspirației.
Atacurile sale retorice și propagandistice au o țintă evidentă. Să erodeze susținerea Israelului și poporului evreu de către creștinii naturaliter filosemiți din Statele Unite.
Mai nou, Qatarson a preluat de la colega sa, de asemenea antisemită, Candace (”Cancer”) Owens, o idee total absurdă. Potrivit ei, asasinarea martirului creștin Charlie Kirk, ucis de un extremist de stânga cu un iubit transgen, care se află în prezent după gratii pe bază de probe irefutabile, ar fi fost omorât, chipurile, pentru că ar fi fost pasămite pe cale să-și schimbe atitudinea sa pozitivă față de Israel.
Toate acestea sunt afirmații mincinoase, pentru care lipsește orice probă, orice indiciu credibil, orice dovadă. Qatarson o știe. Dar nu dă semne să aibă probleme să facă afirmații false și de nimic dovedite pe bandă rulantă, ”credibilizându-le” prin viclenie.
Influenserul american însoțește minciunile agitpropului său funciar antidemocratic, în fapt totalitar, nu doar antisemit, cu declarații asumându-și aparent ”onest” propria failibilitate, spre a sugera că, deși știe că s-ar putea să greșească, ar spune, chipurile, ”adevărul”, pentru că el unul e prezumtiv ”sincer”.
Cuvântarea monstruoasă și sordidă a lui Pinocchio s-a articulat astfel încât, după ce a sugerat gogoașa potrivit căreia îndărătul asasinării lui Kirk s-ar fi aflat statul evreu, sau susținătorii lui, marioneta cu nas lung și două limbi să adauge: ”s-ar putea să mă înșel, știu că am mai greșit des, dar sunt sincer”. Ca și cum părelnica ”cenușă în cap” și ”sinceritatea” lui presupusă l-ar face de încredere ca ins care ”spune adevărul”.
Or, una e sinceritatea (și încă una la Tucker prea puțin credibilă) – un factor subiectiv – și cu totul altceva adevărul obiectiv, bazat pe realitate, pe concordanța exprimării cu ea, pe fapte și probe.
Dar nu sunt mulți cei care sesizează din capul locului diferența și nesinceritatea clară a escamotării ei în discursul său fățarnic, doar părelnic modest, în fapt antisemit și antiamerican.
Ca să se impună, acest discurs duplicitar și ipocrit profită de anii și deceniile de propagandă extremistă de stânga, bazată pe relativism cultural și moral. Răscoala George Floyd ori mișcarea ”Me too” n-au avut nevoie de nicio probă, spre răspândi acuze de prea multe ori false despre ”albi”, sau despre ”masculinitatea toxică”. La fel operează antisemitismul stângii, bazat pe antisionism care pleacă de la prezumții false de ”albețe” (rasistă) a evreilor și pe acuze la fel de false ”de colonialism, apartheid și genocid”, care sunt complet divergente față de realitățile din Israel.
Haosul creat de acest relativism (potrivit căruia n-ar exista, chipurile, adevăruri obiective, precum 2+2=4, ci doar ”adevărul tău”, al lui, al ei, al nostru, al vostru) a putrezit înțelesurile cuvintelor și limbii și a sucit mințile elitei culturale și politice occidentale, iar apoi a maselor. A umplut de erori, minciună și sânge analizele și comentariile presei și a hrănit, astfel, sistematic neîncrederea în mass-media și în toate instituțiile democratice. Nu doar în Statele Unite, ci pretutindeni, în lumea liberă.
În aceste condiții s-a produs ascensiunea influencer-ilor și podcasterilor, care au speculat criza de credibilitate din spațiul public, preluând o bună parte din serviciile furnizate de presa liberă. Ceea ce i-a smintit pe oameni și mai mult. Deloc de mirare că, în acest cerc vicios, neîncrederea generală s-a intensificat și a devenit maladivă, astfel încât să amplifice vulnerabilitatea publicului și atractivitatea teoriilor conspirației, între care, mai ales, cea mai veche din istorie: teoria conspirației antisemite.
De această neîncredere și de incapacitatea de a mai gândi, indusă multora de practica îndelungată a relativismului și hedonismului, profită cei mai toxici propagandiști totalitari. Care-și extrag capitalul influențării din credibilitatea acumulată în epoca definitiv apusă, în care contracarau propaganda extremei stângi și păreau a susține creștinismul.
Așa au ajuns pozițiile unor ”Qatarson”, ”Cancer” Owens și Megyn Kelly să înceteze să fie de centru, liberale, de dreapta, sau conservatoare, devenind woke, de stânga, progresiste.
Motiv pentru care, pe bază de ură pe evrei, Tucker a apărat un candidat al extremei stângi din Partidul Democrat (pe Greg Platner) care afișase un tatuaj nazist. Ori a oferit platforme unor ”creștini” anticapitaliști, poziție tipică a comuniștilor și socialiștilor.
În virtutea aceleași obsesii israeliene, Tucker i-a chemat pe funcționarii administrației și pe militarii americani să refuze ordinele președintelui Trump în conflictul cu regimul iranian (al cărui islamism e aliatul stângii progresiste) căci Teheranul e principalul inamic al statului evreu.
Credibilitatea nemeritată, obținută de propaganda extremei drepte/stângi pe fondul neîncrederii generale în presă, instituții și clase politice explică, dimpreună cu eșecurile progresiste și minciunile neomarxiste, și succesul unor mișcări populiste de dreapta europene, precum AUR.
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.