Idolatria numerelor mari. Greșeli naziste, comuniste, trumpiste și nicușoriste

E relativ ușor de căzut în mrejele materialismului. Ajunge să juri pe majorități. Ochii văd, inima cere. Mulțimea (necesară, dar nu suficientă democrațiilor) se crede adesea imbatabilă.

Ajunge, ca să derapezi, să urmezi gloatei când, momită de elite idolatre, se transformă într-o majoritate îndrăgostită de puterea proprie. În această ipostază, mișcările de masă greșesc grav, permițând comiterea de crime, precum Pogromul din Iași, demarat cu zvonuri antisemite acum 85 de ani. Istoria nu se repetă niciodată la fel. Dar se repetă.

Ajunge să revizuiești istoria reală, să minți în legătură cu ceea ce s-a întâmplat în cel de-al Doilea Război Mondial, ori în mileniile care s-au scurs de la ieșirea din robia egipteană și de la Revelație, ca să crezi că poți câștiga mizând pe calul perdant. Și ca să aluneci pe tobogan.

Derapaj american

Cine e, pe moment, figura cea mai tragică a celor care s-au hotărât să pornească pe acest drum smintitor? Între cei induși în eroare de spectacolul extremismului antisemit din peisajul american, absorbit de ochi sensibili la majorități, dar prea puțin obișnuiți să se educe moral și religios prin studiul textelor esențiale, e vicepreședintele SUA, J.D. Vance.   

Acest ins, altfel pregătit, intelectual, dar prea puțin capabil să înțeleagă istoria țării sale, pe care anunțase că ar vrea s-o facă ”măreață” din nou, în timp ce mai nou o aruncă în dezastru, a reușit performanța de a profera într-o unică propoziție relativ scurtă trei (3) minciuni: că susținătorii americani și israelieni ai continuării campaniei din Iran ar vrea chipurile un ”război nesfârșit”; și că, în al doilea și al treilea rând, spre deosebire de el, un om al ”păcii negociate”, ei ar vrea să-i pună capăt abia ”după ce-a căzut și ultima bombă și după ce-ar fi murit ultimul iranian”.

Totul e fals. El e cel care s-a hotărât să țină America într-un război nesfârșit, (căci e sigur că va fi reluat în fața fanatismului islamist, care minte de îngheață apele și nu poate negocia de bună credință cu Vestul), deși SUA îl putea câștiga relativ ușor.

Tot Vance falsifică realitatea, afirmând că adversarii acordului său cu Iranul ar vrea să-l vadă și pe ”ultimul iranian mort”. În realitate, el și Trump s-au hotărât să devină complici, prin noncombat, la ucisul poporului iranian, maltratat și exterminat cu zile de șefii regimului totalitar și genocidar de la Teheran.

Pentru că Trump a oprit, la sfatul său, un război perfect câștigabil, cu pierderi minime, preferând debarcării teocraților teroriști și exterminatori ai pașnicilor protestatari iranieni, pactizarea cu asasinii și capitularea superputerii în fața lor.

Cine stă pe umerii cui? Israelul pe ai Americii?

Și în această decizie se ascunde un condamnabil revizionism istoric, generat de o viziune asupra lumii și vieții care pornește de la criteriul fals potrivit căruia, până la urmă, nu contează decât numerele mari, poporul minuscul al statului evreu fiind patronat de cel numeros și cu mult mai mulți bani al Americii. Fără de care, dixit Trump, Israelul n-ar ”exista”.

În timp ce aștepta să fie dat afară din funcție, ambasadorul american la Ierusalim, Mike Huckabee, i-a explicat persuasiv președintelui său de ce este invers. De ce Israelul e baza Americii. Ai cărei părinți fondatori au vrut să includă despărțirea Mării Roșii, prin care au trecut cu bine evreii eliberați din robia egipteană, în imaginea sigiliului oficial al SUA.

Altfel spus, binele Americii depinde de al poporului lui Dumnezeu, care e doar Unul. Nu viceversa.

Cum le-au explicat mai-știutorii mai-marilor americani derapați în MoU, binele și măreția Statelor Unite, un imperiu ca atâtea altele din istorie, depind direct, conform unor edificatoare pasaje biblice, de binecuvântarea dobândită de America prin susținerea consistentă acordată evreilor.

Căci asta e, cum reliefa și J-TV, lecția istoriei. Multe alte mari imperii care s-au crezut invincibile, în istorie, au capotat în cele din urmă pentru că au început să-i prigonească pe evrei. Egiptul. Seleucizii greci. Roma și Marea Curvă a Babilonului. Spania inchizitorială. Imperiul otoman. Germania nazistă. Uniunea Sovietică. Țările arabe care și-au izgonit cu sutele de mii evreii, după 1948.

Nicușor Dan și guvernul Veștea

Greșește iar și România, care se pregătește pare-se, în timp ce scriu acest text, să repete gafa comisă de conservatorii germani ai lui Franz von Papen prin acceptul alcătuirii unei majorități cu naziștii lui Hitler, în funestul an 1933.

Urmează ca, potrivit lui Cătălin Avramescu, ”un președinte cu înclinații legionare (Nicușor Dan), manevrat de serviciile secrete, să decidă să îi aducă pe extremiștii antisemiți în guvern. Păpușarul urmează să fie Adrian Veștea, baronul roșu de Râșnov. Legionarii urmează să primească câteva posturi de prefect și câțiva secretari de stat. Restul va fi istorie. Niciodată după Al Doilea Război Mondial un partid fascist și antisemit, o clonă a Legiunii Arhanghelului Mihail, nu a fost invitat la guvernare în Europa. A reușit această performanță Nicușor Dan, care a nășit o largă coaliție a partidelor pro-ruse, a legionarilor și a național-comuniștilor de la PSD. Nici un asemenea guvern nu a existat în Europa după 1945. Acum înțelegeți de ce Nicușor Dan a blocat repetat legea cu privire la extremism și anti-semitism? Acum înțelegeți de ce ostilitatea sa se întrepta doar împotriva liberalilor și a useriștilor? Acum înțelegeți de ce el nu a condamnat niciodată extremismul și anti-semitismul din Parlament? De ce a invitat-o pe Șoșoacă la negocieri pentru susținerea guvernului Veștea?”

Chiar crede actualul Președinte al României ”că o țară europeană trebuie guvernată de antisemiți, de admiratori ai lui Ion Antonescu și de agenți ai lui Vladimir Putin?” – cum, deloc fără motive, se teme un observator sagace, precum Cătălin Avramescu?

Da, e adevărat că, pentru extrem de periculoasa situație actuală, de vină e și electoratul României. Care vrând, legitim, ”schimbarea”, a permis, în credința falsă că ar obține-o, unui prea mare număr de români să se arunce cu capul înainte în aventura extremistă a georgismului și votului politic radical.

A rezultat un Parlament de coșmar. Căci cultul morții și idolatriile fac, iată, ravagii și la urne, uneori. Din acest punct de vedere, majoritățile nu sunt mereu ce par. Între republicani, de pildă, există o majortate amplă, care-l contrazice pe Vance în chestiunea Iranului și terorismului. Între români pare a exista, în schimb, o majoritate al feld e confuză că aceea care, peste ocean, votează Partidul Democrat. Și, deci extremismul antisemit.

Astfel încât, dacă și SUA sunt pe punctul de a cădea și, date fiind poftele nemăsurate și trădările politicianiste, care, dimpreună cu ura și fanatismul, n-au lipsit niciodată din peisajul politic românesc, s-ar putea lesne bulversa echilibrul precar al unei țări, care n-a ieșit de fapt niciodată, total, din comunism și feudalism. În ciuda lui Bolojan.

Dar pentru instalarea la putere a unui guvern Veștea extremist și mafiot, principala culpă i-ar reveni, până la urmă, iresponsabilului președinte Nicușor. Istoria n-ar avea cum să-l ierte.