În lupta cu nihilismul. Dar ce face frustrarea din noi?

Ne face să fim nedrepți.

Spre disperarea celor ce doresc o societate dreaptă, nu doar liberă și demnă. Una, condusă de o clasă politică morală, iar nu extremistă.

Spre deznădejdea celor care luptă împotriva tiraniilor și nihilismului, tot mai ubicuu și tot mai eficient, ca dizolvant al încrederii în instituțiile democratice și în puterile statului de drept, în lumea rețelelor sociale.

Scrie fostul candidat la președinția României și fostul ministru al educației, Daniel Funeriu, pe Facebook, următoarea postare:

”Onestitatea e esențială în politică: e mai important să crezi ce spui decât să spui ce crezi. Onestitatea nu ține însă locul discernământului. „Am greșit, dar am fost sincer” nu e recunoașterea vreunei calități, ci mai degrabă mărturisirea incapacității de a intui viitorul. Iar a intui viitorul e una din calitățile principale ale unui lider sau ale unuia care pretinde că vrea să influențeze oamenii din jur. Ah, și încă o chestie: mai bine vă uitați la desene animate decât în gura politicienilor și comentatorilor zilei. În situația actuală niciunul nu are habar ce-i de făcut. Nu mai e nici măcar vorba de „interese”. S-a ajuns atât de jos încât aroganța și ego-urile până la cer ard tot în jur...”

I-am răspuns așa:

”Domnule Funeriu, v-am susținut în campania electorală și nu regret. Dar ceva în postarea dvs mă îngrijorează rău. Da, aveți dreptate să afirmați că onestitatea e esențială în politică. La fel, aveți dreptate să distingeți între onestitate și discernământ. Dar a spune că ”niciun politician sau comentator nu are habar ce-i de făcut” vă discreditează și pe dvs, ca politician și comentator, nu doar, în ochii celor ce vă cred, pe toți politicienii și comentatorii.

Mai grav. Distruge, în capul celor ce merg pe mâna dvs, orice încredere și orice reper posibil. Iar asta într-un moment în care extremiștii de stânga, de dreapta, slugile lor, precum și marii corupți, răspândesc, cu ajutorul rețelelor sociale, ce mi se pare a fi cel mai amplu haos și cea mai extinsă operațiune de spălare a creierelor din istoria omenirii, cu tot cu antiamericanism, anticapitalism, antidemocrație, antisemitism și anticreștinism.

Iar dvs n-ați găsit nimic mai bun decât să le susțineți ”opera” de demolare a reperelor lumii libere, democratice, iudeo-creștine, nimicind orice pilon conservator (de lume)? Mă întreb dacă frustrarea ce răzbate din rândurile dvs, nu-mi răpește, retroactiv, justificarea deciziei de a vă susține în campania pentru o funcție reclamând și onestitate, și discernământ, și echilibru, și capacitatea de a-i îndruma pe alții, și responsabilitatea cuvântului spus și scris”.

Ce mă mai alarmează în acest ev, în care, vorba domniei sale, ”aroganța și ego-urile până la cer ard tot în jur?” Că Funeriu a fost unul dintre cei mai educați miniștri ai educației de care a avut parte România de la debutul experimentul comunist și postcomunist încoace. Dacă nici pe el educația nu-l împiedică să ajungă să se arate atât de frustrat, izolat și deznădăjduit – ce se poate afirma fie despre educația lui, fie despre cea a elitei politice românești?

A crede ce spui. A spune ce crezi

Sau despre ambele? Și ce ne facem cu sugestia, potrivit căreia n-ar fi absolut important, ca om politic, ”să spui ce crezi”? Mă întreb de unde vom găsi și mobiliza resursele umane pentru crearea unei elite politice noi, învățate și instruite, capabile să spună ce crede, să se arate deopotrivă onestă și competentă și, ca atare, demnă de încrederea necesară salvării societății românești?

Principalul inamic în lupta pe care o dăm în acest timp smintitor și în această lume întoarsă pe dos e nihilismul. N-avem dreptul moral să-l întărim noi înșine, cu tot cortegiul lui de uri, slăbindu-i pe cei care, asumându-și varii poveri și riscuri personale, îl combat zi de zi.

E obligatoriu ca, oricât am fi de frustrați, să ne păstrăm echilibrul, discernământul și aderența la adevăr. Precum și răspunderea față de ceea ce scriem. Iar adevărul e că există și comentatori, și politicieni (ceva mai puțini și în genere pe tușă) în România, care sunt perfect capabili să fie deopotrivă cinstiți, și plini de discernământ. Oameni care disting între adevăr și minciună, între opinii democratice legitime de-o parte, și ideologii, extremism și nihilism pe de alta.

Hai să dăm mână cu mână și să reclădim o elită cu repere morale și cu inimă română. Una din cele veritabile, care să-și merite numele. Care să fie numai vână. Și care să rămână.  

---

Ți-a plăcut acest text? Ne poți oferi sprijinul tău printr-o donație. Îți mulțumim!