Groenlanda a distras săptămâni la rând atenția lumii (și a Americii) de la marele pariu. Care, pentru lumea liberă și dictaturi este Iranul, nu Groenlanda și NATO.
Căci ultimele două sunt perfect sigure, în ciuda zvonurilor (deocamdată neconfirmate) despre o prezumtivă stare precară a sănătății mentale a președintelui SUA.
Zvonuri ce convin perfect comandanților războiului psihologic dus împotriva Vestului de Rusia, China și Iran. Care, după cum s-a aflat mai nou, ”igienizează” islamist, într-o campanie coordonată, Wikipedia, ștergând sistematic, de ani de zile, din enciclopedia online, indiciile și probele existenței protestelor anti-regim din Iran.
Nu e singurul demers sinistru privind un regim care omoară în masă pentru a se ține la putere, în condițiile în care și-a pierdut orice urmă de sprijin popular, iar întreaga națiune participă sau a participat la revoluția împotriva mullahilor.
Cum, deci, se ține acest regim extrem de impopular?
Cu argumentul glonțului, al manipulării și al supravegherii.
Marele câștigător provizoriu al revoluției iraniene e chiar sistemul de supraveghere digital al regimului comunist chinez. După cum relevă Roger Boyes în The Times, într-un articol intitulat ”Marele biruitor în Iran? Represiunea chineză”, reluat de S. Montefiore, islamiștii iranieni au preluat modelul oprimării digitale exercitate de Beijing, înăbușind cu ajutorul lui revoluția la nivel național a anului 2026, după înfrângerea protestelor din 2019 și 2022.
Internaționala iliberală (formată din China, Coreea de Nord și Rusia) aplaudă frenetic ceea ce comentatorul publicației conservatoare britanice, The Times, numește ”axa creată de mullahi cu dragonul chinez”. Axa trăiește pe baza transferului masiv de tehnologie de supraveghere digitală pusă la punct de regimul totalitar al dictatorului comunist, Xi. Această supraveghere smart, introdusă în baza unui acord sino-iranian din 2021, e menită să ajute la controlul generației Z în Iran, a tinerilor născuți la finele anilor 90, prin tehnologia chineză a camerelor de luat vederi inteligente, de tip CCTV, cu funcție de recunoaștere facială.
E probabil ca datele culese de aparatele chinezești și transmise la un centru din capitala iraniană să fi fost procesate în timp real, în serile de protest, astfel încât aparatul represiv al mullahilor a știut unde și când să lovească în conducătorii revoluției și să înece în sânge manifestațiile. China comunistă a testat sistemul în genocidul comis împotriva uigurilor.
În același timp, sub acoperirea întunericului digital creat de decuplarea internetului, sângerosul regim Khamenei și-a lansat campania de atrocități și omucideri în masă.
Concomitent, după cum reliefează Roger Boyes, războiul digital purtat de regim împotriva propriului său popor ”a limitat capacitatea protestatarilor de a se organiza, de a comunica în timp real și de a transmite informații în străinătate”.
Dar China și Rusia nu vor putea elimina cauzele revoluției anti-islamiste
Dimpotrivă.
La nemulțumirile de amploare ale unei națiuni private până și de apă, nu doar chinuite cu inflația și prăbușirea economică, după ce regimul și-a încălcat și promisiunea de a asigura securitatea Iranului, cea făcută zob de israelieni și americani în războiul de 12 zile din iunie trecut, se va adăuga furia. E mânia generată de munții de martiri edificați de aparatul represiv al teocrației.
Pe de altă parte, revoluționarii vor învăța și vor acționa pe viitor mai eficient împotriva ciracilor înarmați și criminali în masă ai mullahilor. Vor învăța să riposteze forței armate. Se vor pricepe, mânați de nevoie, să facă boante și armele de foc, și instrumentele digitale cu care regimul totalitar iranian poartă război împotriva propriului popor.
Deschise rămân însă diverse alte întrebări
De ce state democratice, perfect capabile să perturbe criminalul regim terorist de la Teheran, și evident interesate să-l vadă debarcat, precum SUA și Israelul, au refuzat să bruieze comunicațiile mai-marilor islamiști din subordinea ayatollahului Khamenei?
Și de ce întregul Occident a părăsit la greu poporul iranian, ale cărui femei, în frunte cu laureata premiului Nobel pentru Pace, Shirin Ebadi, i s-au adresat mai nou direct președintelui SUA, întrebându-l pe Donald Trump unde e și când are de gând să-și țină, în fine promisiunea de a interveni împotriva mullahilor?
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.