⛄Vă mulțumim că sunteți alături de noi și ne susțineți jurnalismul. E independent. Dacă apreciați articolele, știrile, analizele și comentariile noastre, vă rugăm să ne ajutați să continuăm. Chiar contează. O donație, oricât de mică, face o diferență reală.
Islamiștii Houthi i-au amenințat pe oamenii din Somaliland. Pe limba ministerului rus de externe. Potrivit teroriștilor și piraților șiiți, yemeniți, interpuși ai Iranului, orice prezență în zonă ar urma să fie, pa ruski, o ”țintă legitimă”. Nici mai mult, nici mai puțin. La fel i-a ”îngrozit” Lavrov pe europeni, pentru cazul dislocării de trupe europene în Ucraina.
Alături de președintele celei din urmă, șeful statului american a făcut-o iarăși de oaie. În Florida, Donald Trump a spus, textual că ”Putin vrea ca Ucraina să reușească”. Halal ce mult vrea Putin ce susține Trump.
În conferința de presă comună, Zelenski a dat dovadă de un autocontrol exemplar, stăpânindu-și lacrimile și râsul. Ceea ce amintește de pasajul mișnaitic, din ”Pirkei Avot”, care ne învață definiția eroului: net mai eroici decât cuceritorii de țări și orașe sunt cei ce se arată în stare să se stăpânească.
Despre războiul ruso-ucrainean
Trump a insistat că Putin va ajuta Ucraina, ”chiar dacă sună ciudat”. Și: ”…Putin a fost foarte generos în dorința lui ca Ucraina să reușească și vrea inclusiv să ofere energie și electricitate la prețuri foarte foarte mici”.
Ca și cum despre prețuri mici ar fi vorba în conflictul ruso-ucrainean, nu despre libertate, democrație și valori, pentru ucraineni, iar pentru Kremlin, despre totalitarism, imperialism și ortodoxim filetist rusesc.
Liderul SUA și-a agravat inadecvarea. Căci Trump s-a contrazis în declarații după ce a catalogat o întrebare despre garanțiile de securitate pentru Ucraina ca fiind ”idioată”. Pe de altă parte, el a insistat că se va ajunge la un acord de securitate ”puternic, cu implicarea semnificativă a țărilor europene”.
Cele amenințate deșănțat, în tăcerea SUA, de către ministrul rus de externe, Lavrov.
Rezultatul discuțiilor ar urma, potrivit lui Trump, să se vadă peste câteva săptămâni, întrucât s-ar fi realizat ”mari progrese” și ar mai fi ”rămas doar una sau două chestiuni spinoase” de rezolvat. Ceea ce evocă aberația insistent repetată acum un an de republican, că el, Trump, ar fi în stare să facă pace într-o zi.
La bâlciul impotențelor. Și marii vinovați
Dar neputințele lui Trump nu se compară cu ale jihadiștilor decât prin caracterul funest al consecințelor lor.
Teroriștii islamiști nu sunt în stare nici în Gaza, nici în Yemen, nici aiurea decât să mutileze, să tortureze, să terorizeze și să ucidă, când nu-și execută îndeletnicirile preferate: să ia ordine (și arme) de la ayatolahii de la Teheran și să atace bebeluși, femei, bătrâni și în genere civili israelieni în Țara Sfântă și pretutindeni, în lume.
Să construiscă? Imposibil. Să edifice un stat palestinian? Nicidecum. Doar să viseze că-l distrug pe cel evreiesc.
Marii vinovați nu sunt însă teroriștii Hamas. Sau Houthi, ci patronul lor: regimul islamist al Iranului, aliatul Rusiei și al Chinei comuniste. Care-i înarmează pe teroriștii iranieni și, prin ei, pe interpușii lor. Pe Hezbollah, în Liban, pe yemeniți, pe cei din Irak. O vină poartă și administrația Trump. Care a întrerupt prematur campania împotriva piraților Houthi, înainte de a-i zdrobi, cum trebuia, și cum i s-a făcut statului islamic. De pildă la Mosul, în 2014. Sub Obama. Când unul din cei mai incapabili președinți americani, un democrat, s-a speriat că teroriștii statului islamic se apropiaseră la 100 de kilometri de Bagdad. Se aude, domnule Trump? Oare ce aștepți?
Ca teroriștii Houthi să mai repurteze și ei niște victorii care să stimuleze și mai mult jihadismul și antisemitismul global și american? Așa vrei să faci America măreață? Iar lumea propice pentru schimburi comerciale și culturale libere? Sau ce, altceva? Pe ”distinsul” dictator Putin, la masă?
Cum a fost oare posibil să faci declarațiile articulate, vai, în Florida, în prezența viteazului președinte ucrainean, Zelenski, alături de care te-ai făcut de râs îngrozitor?
Limitele înțelepciunii
În lumina acestor declarații, întrebarea din titlu pare absurdă. Trump nu dă vreun semn să aibă informațiile psihologice, politologice și antropologice, precum și facultățile intelectuale și morale necesare să priceapă ce hram poartă actorii principali ai scenei globale. De pildă Putin. Despre care s-a exprimat ca și cum ar fi un elev model, ce-ar trebui puțin mângâiat pe creștet, ca să nu mai rămână și anul acesta repetent, cu nota doi la purtare.
De pildă ayatolahul Khamenei. Care se înarmează în ritm alert, refăcându-și, cu ajutorul Chinei comuniste, arsenalele anti-aeriene și de rachete balistice. Pentru că i-a dat voie Trump, tributarul doctrinei Monroe.
Căci Trump a întrerupt prematur, după numai 12 zile, și campania împotriva regimului iranian, deși israelienii îi neteziseră calea, distrugând întreaga apărare antiaeriană a Iranului, președintele SUA nu pierduse nici un singur militar american în timpul nimicirii instalațiilor nucleare persane, iar poporului iranian îi ardea buza după libertate. Și abia aștepta să se treacă, la Teheran, la necesarul regime change. Dar Trump: nu și nu.
Acum, va trebui să se ocupe din nou de nerezolvata chestiune în discuții cu premierul israelian Netanyahu, care-i va explica șefului statului american o dată în plus, că a asista pasiv la reînarmarea Iranului islamist echivalează, pentru Israel, cu demența. Și ar fi echivalentul unei delăsări sinucigașe. Va înțelege oare Trump, de această dată?
Mă tem că nu. Fiindcă nu dă vreun semn să aibă informațiile necesare să priceapă ce hram poartă actorii principali ai scenei globale. Sau e mult prea încăpățânat să încerce să sară peste umbra lui.
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
