Charlie Kirk: un asasinat de magnitudinea lui 9/11?

Cât de rău s-a depravat stânga americană și europeană? Cum au ajuns oare să celebreze unii, inclusiv în România unor influenceri trepanați, moartea unui om asasinat pentru că era prea articulat și avea valori?

Cum de-au început să construiască pe spinarea victimei o teorie a conspirației, sugerată și de comentariul unui prof universitar american de origine iudeo-româno-comunistă, dar și de Matthew Dowd, un comentator al MSNBC? O teorie, potrivit căreia de vină pentru omorârea victimei e victima, iar nu făptașul și spălătorii lui pe creier?

Și ce mai valorează viața unui om? De pildă a unui fost președinte american, candidat la președinție? A unui director de casă de sănătate, un tată de familie, împușcat de un tânăr progresist de bani gata, doar pentru că-i lipise victimei de spate eticheta de ”capitalist”?

Cât de ieftină s-a dovedit viața unei tinere refugiate ucrainene, înjunghiate bestial în tren, în North Carolina, în completa indiferență a călătorilor din vagon, care au lăsat-o să sângereze până la moarte, ca și în nepăsarea presei apusene mainstream? Mass-media i-a trecut omorul săptămâni la rând sub tăcere, căci n-a vrut să se arate scandalizată că asasinul ei, un negru recidivist, condamnat de nenumărate ori, fusese eliberat fără motiv și fără cauțiune.

A tematiza subiectul ar fi contrazis narativul prevalent al ideologilor stângii, care domină presa tradițională, potrivit căruia albii ar fi invariabil ”făptași”, iar cei de culoare întotdeauna ”victime”.

Într-o țară în care candidatul cel mai popular în cursa pentru primăria New Yorkului cere ”globalize the intifada”, în speță un pogrom global împotriva evreilor și a celor ce-i susțin, o viață de om nu mai are cum să însemne mare lucru.

Cum n-au însemnat cine știe ce viețile unor tineri proaspăt ieșiți dintr-un muzeu evreiesc, la Washington, un cuplu format de un creștin și o evreică. Nici secerarea lor șocantă, de către un atentator comunist n-a provocat vreo campanie de presă împotriva extremismului de stânga care i-a suprimat. Căci erau salariații ambasadei israeliene. Iar criminalul – un progresist. Progresist ca democrații din Congres.

Care au refuzat, să se roage pentru viața lui Charlie Kirk după ce a fost rănit mortal în atentatul de la universitatea din Utah. În timp ce agoniza, împușcat în gât, politologul postului tv de stânga MSNBC, Matthew Dowd, se bucura că s-a intrat în acțiune împotriva presupusului ”fascist” Charlie Kirk. A cărui retorică, pasămite ”a urii” (nu cea a stângii împotriva căreia luptase Kirk) ar fi fost vinovată pentru asasinarea lui.

Ce s-a întâmplat?

Charlie Kirk a fost asasinat de un lunetist, probabil terorist de stânga, aparent simpatizant al ”Antifa” și al mișcării trans și woke, după cum reiese din inscripțiile de pe pușca lui, cu care a tras de la aproape 200 de metri dintr-o clădire. Anchetatorii i-au găsit pușca într-o pădure. Inscripțiile sunt suspecte. Ce asasin plătit insistă să-i îndrepte pe anchetatori spre pistă corectă? Ucigașii iranieni sau ai Frăției Musulmane sigur și-ar inscripționa pușca așa ca să nu fie prinși.

Crima a stârnit oroare și tristețe în rândul multor americani, între care și majoritatea evreilor. Kirk fusese un mare prieten al Israelului și o puternică voce anti-antisemită. Până și foștii președinți Obama și Clinton, precum și unele ziare de stânga ca New York Times, care nu trec sub tăcere acest omor, au deplorat violența politică manifestată în asasinarea lui. Ziarele progresiste au deplâns-o în mare măsură ipocrit, întrucât încurajează din răsputeri, de ani de zile, această violență. Președintele SUA, Trump, care l-a elogiat pe Kirk drept ”martir al adevărului” și ”patriot, luptător pentru libertate, dreptate și democrație”, a atribuit militanților ”extremei stângi vina asasinării lui Kirk, (un conservator) pe care militanții woke l-au calificat timp de ani de zile drept ”nazist”. Trump, care amintind de martiriul americanilor uciși la 9/11 i-a oferit lui Kirk, post-mortem, ”Medal of Freedom”, a promis depistarea asasinului și a cerut încetarea violențelor extremismului politic.

Miercuri, la 10/9, la doar 31 de ani, Kirk, șeful organizației ”Turning Point USA“ și tată de familie, fusese asasinat la Universitatea ”Utah Valley” din Orem, unde fusese invitat să confere. FBI -ul s-a văzut nevoit să elibereze un suspect arestat în urma crimei. Kirk, un creștin carismatic, fusese un influencer foarte important și conta drept lider de generație și conducător al tineretului conservator american. Alianța islamisto-stângistă, islamo-fascistă, antiamericană, antisemită și pro-teroristă, de inspirație iraniană, sau apropiată de Frăția Musulmană a avut tot interesul să-l lichideze. În această tabără trebuie căutat asasinul. Care e pesemne un profesionist, de vreme ce pare să-i fi nimerit, de la distanță, vena jugulară.

Pentru ce a fost omorât tânărul american?

Pentru că acest autodidact gândea cu propriul său cap. Și gândea logic. Așa cum și vorbea, pe înțelesul tuturor. Nimic nu e mai detestabil pentru pontifii islamismului și ai alaților lor reprezentând ”comunismul nazist”. Pe care l-am numit așa pentru că, deși vine din stânga spectrului politic, acest colectivism aplică politici identitare, hitleriste. E antisemit și rasist, nu doar antiamerican.  Apoi, pentru că Kirk era un adept al dialogului. Pentru că spunea: ”când oamenii se opresc din a vorbi unii cu alții, lucruri rele se întâmplă. Când cuplul tace, se produce divorțul. Când civilizația tace începe războiul civil. Când nu mai poți avea o legătură umană cu persoana cu care nu ești de acord, începe violența”. Iată pentru ce a fost ucis. Pentru că punea degetul pe rană și se împotrivea acelei violențe ”progresiste” care urmărește să demoleze toți pilonii lumii iudeo-creștine, începând cu familia, cu națiunile și religiile ei, și terminând cu libertățile individuale.

Nu i-am împărtășit toate ideile, expuse de el, de regulă, în dezbateri la o măsuță pe care o căra după el? Ei și? Nu era obligat nimeni să fie integral de acord cu ele, așa cum îi silesc doctrinarii stângii pe cei ce se vor ”om bun”, ”progresist” și de partea ”bună” a istoriei, să li se conformeze propagandei woke total, in corpore și fără să crâcnească.

Iată, deci, de ce a fost omorât. Pentru că Charlie Kirk spunea clar și curajos adevărul intens ocultat de ideologi. Pentru că, pe deasupra, credea în libera exprimare aflată la baza democrațiilor, credea în familie, în America, în civilizația iudeo-creștină. Și, ce oroare pentru extrema stângă, în Israel. Și pentru că fusese un factor decisiv în modificarea votului multor tineri americani ce optaseră, înainte de a se ciocni cu ideile lui, pentru această extremă stângă, pentru antiamericanism și nihilism, dar l-au ales datorită lui, anul trecut, pe Donald Trump. Pentru că promitea să fie viitorul președinte. Și pentru că stânga radicală, care nu-i putea ține piept argumentărilor elocvente, îi lipise de spinare o țintă și eticheta de ”fascist”.

Ce era fascist sau nazist la Kirk? Sau despre falsa etichetare și scopul ei asasin

Nimic. Că avea o problemă cât se poate de firească, după 9/11, după atentatele care au însângerat Boston, Londra, Paris, Nizza, Berlinul și Madridul, cu islamul și cu islamismul izvorât din el? Într-un Vest care se ”supune” tot mai rapid ”islamului”, spre a-l parafraza pe Michel Houellebecq, renunțând la valorile sale în favoarea unui cult al morții, al anticreștinismului și antisemitismului, doar lașii, proștii, ori nebunii n-o au. Și doar rău informații nu înțeleg ce hidoșenie anume ne confruntă aici: un fascism care-i acuză pe antifasciști de ”nazism”, dând astfel lumină verde să omoare tuturor smintiților cu pulsiuni mesianice și apocaliptice, care vor să ”salveze” democrațiile, puse pe butuci tocmai de cei ce-i spală pe creier prin falsa etichetare a adversarilor politici.

Căci a afirma despre cineva că e nazist sau fascist (dacă e doar conservator, sau de dreapta) e eticheta necesară justificării asasinării lui. Așa au procedat și iacobinii, și  bolșevicii, hitleriștii, staliniștii, legionarii și, mai nou, Putin și teroriștii islamiști ai Hamas.

Încât s-au întors, potențate și întărite, cele mai negre timpuri ale violențelor totalitare care au cuprins Vestul în timpul revoluției franceze, inspiratoarea celei bolșevice, și au ajuns la apogeu sub naziști, iar mai nou sub islamo-fasciștii și aliații lor neo-marxiști. Iată ce-a produs în Vest o serie interminabilă de violențe politice și de acte de terorism de stânga, despre care presa clasică și ”influensării” ei de mizerie tac asiduu, sau o comentează în răspăr cu adevărul, de când talazul barbariei a cuprins SUA, în siajul uciderii lui George Floyd.

A căzut victimă acestui val infam și Charlie Kirk

Kirk a fost un prieten deștept și inimos, nu doar carismatic, al credincioșilor creștini și evrei, unul dintre cei mai articulați apărători ai civilizației iudeo-creștine și unul dintre cei mai inteligenți, înțelepți și responsabili tineri pe care i-a produs Occidentul în acest ev al smintelii juneții și al deconstrucțiilor nihiliste.

Konstantin Kisin, un publicist britanic, a opinat că asasinarea lui Kirk ar putea reprezenta un moment cu efecte planetare, precum cel al mega-atentatelor de la 9/11. Mie mi se pare că ar putea, dacă va declanșa revoluția civică și spirituală necesară, să amintească de consecințele dramatice ale asasinării lui Martin Luther King. Pentru că, dacă unda de șoc a uciderii lui va trezi tineretul dus de nas de ”treziții” woke, i-ar putea lămuri că au fost hipnotizați să-și distrugă viețile, astfel încât să nimicească la pachet și Vestul.

Așa că s-ar putea întoarce la valorile gândirii autonome, logice, ale adevărului și dialogului, ale Bibliei și ale raționalismului grecesc, pe care extrema stângă încearcă în disperare să le oblitereze, nu doar prin agitprop, ci și prin răul malign al terorii și violenței.