Bomba din final de campanie: pozele cu Nicușor, Coldea și Ponta

În loc ca elita culturală și politică să analizeze corect și la obiect intoxicarea imensă dindărătul evenimentului pozelor despre ”Nicușor, Coldea și Ponta”, lansate în spațiul public, în final de campanie, de Elena Lasconi, susținătorii unora sau altora din candidați au sărit la beregate. Mai ales la ale jurnaliștilor independenți. În special la gâtul celor care nu i s-au arondat trup și suflet, precum și cu iscălituri cu propriul sânge, lui Nicușor Dan.

Între jertfele umane cerute de sfânta indignare pompieristică a celor pe care securiștii i-au învățat că n-are cum să nu le fie bine dacă țipă că ”toți sunt securiști” (ca să nu mai existe nici unul și să nu se observa albastrul din ochiul băieților care țipă să nu urle păgubașul) s-au numărat și jurnaliștii, care n-au dat verdicte definitive. Care s-au mulțumit să reia expertizele contrare ,pentru ca dezbaterea liberă și la obiect să mai fie posibilă.

Reacția? Oroare?”Securistule! De la ce UM ești? Cine te pune? Cine te plătește?”

Dar canibalizarea de tip securistic a jurnalismului curat nu e de mirare. După 80 de ani de comunism și îndoctrinare rusă, 35 de postcomunism și vreo 15 de mișcare woke, care a suprimat de pildă, fără jenă, în presă, dovezile despre laptopul coruptului Hunter Biden, ca să-l facă pe senilul Joe președinte, cenzură după care a urmat catastrofa secolului american, oare ce era de așteptat? Ca peisajul mediatic românesc, marcat de canale ca Realitatea, RTV, Digi24, Antena 3, și alte posturi de gang să fie mult mai benign decât cel american?

Pozele și analiza lor

Indiferent cum au fost realizate, suspectatele poze sunt, politic, interesante. Nu pentru că l-ar incrimina pe Nicușor Dan. Ci, dimpotrivă, pentru că-l ajută, indiferent dacă sunt sau nu autentice. În fond, nu există nicio culpă clară. Iar dacă sunt false, ele indică o plastografie extrem de savantă, care are aerul de a se trăda rapid, fără s-o facă realmente. Logic ar fi fost ca un fals să fi fost efectuat net mai convingător, politic, astfel încât să-i plaseze, de pildă, pe toți trei actorii, Nicușor, Coldea și Ponta, indubitabil împreună, într-o singură fotografie.

Deduc deci că e probabil ca pozele, dacă nu indică o chestie reală, ci un fals, să-i fi fost puse în brațe naivei Elena Lasconi astfel, încât femeia să se detoneze, ca să fie ajutat Nicușor.

Cum spunea o corespondentă într-un limbaj colorat și invective la care nu ader, unii au început să creadă că ”țața Lenuța” ar fi făcut ”gafa cu bună știință, ca să-l avantajeze pe Mucușor”. Pentru că, din orgoliu, Lasconi nu s-a retras, cum i s-a cerut de către elita cultural-politică, dar s-a văzut păcălită să creeze o ”veritabilă” tragedie, una părelnică, prin care să-l plaseze pe contracandidatul ei într-o lumină favorabilă.

Vineri, G4Media publica o analiză a unui expert de comunicare vizuală, care sugera că pozele ar fi ”false”. Or, opinia specialistului Codruț Neguț, care credea că, ”în imaginea cu Nicușor Dan, (ND) a fost cel mai probabil introdus artificial, iar mașina din stânga a fost ștearsă digital”, a fost rapid retrasă de pe site. Intervenția lui era curioasă. Pentru că mașina din stânga arată a fi fost pornită și ar fi putut să fi părăsit oricând perimetrul. Fără a fi ștearsă.

La antipod, Adevărul.ro difuza o analiză a fotografiilor care acreditează ideea că imaginile nu ar fi fost modificate și nu s-ar fi intervenit asupra lor pentru a se adăuga elemente. Jurnaliștii cotidianului românesc au efectuat două tipuri de analiză – una utilizând ChatGpT și alta folosind Error Level Analysis (ELA). Iată concluziile: ”Am efectuat Error Level Analysis (ELA) asupra celor trei imagini, care este o metodă de detecție utilizată frecvent pentru a identifica manipulări sau trucaje digitale în imagini JPEG. Însă nu există dovezi de manipulare digitală în aceste fotografii pe baza Error Level Analysis. ELA Image 1, 2 și 3: Toate cele trei imagini ELA arată foarte puține variații de culoare, ceea ce indică un grad uniform de compresie JPEG. Zonele care au fost modificate digital sau introduse artificial (colaje, suprapuneri) ar trebui să apară mai deschise sau să aibă un contrast evident — dar aici nu se observă așa ceva.” ”Pe baza analizei tehnice și vizuale, ChatGPT a determinat că este extrem de probabil că aceste fotografii sunt reale. Nu există dovezi vizibile de manipulare digitală sau generare AI. Consistența detaliilor, iluminării și logicii spațiale indică faptul că sunt cadre autentice, surprinse probabil cu un aparat foto în condiții de luminozitate redusă.”, se arată în articolul publicat de Adevărul.

Ulterior s-a aflat că unii din candidații și din jurnaliștii din prim plan s-au dat ori se vor da, mutual, în judecată. Nicușor pe Lasconi. Firma de marketing politic care-l promovează pe Crin Antonescu l-a amenințat cu tribunalul pe Victor Ponta, iar moderatorul Antenei 3, Mihai Gâdea, pe același ex-premier pesedist, calificat frecvent drept mitoman.

Dar și aceste declarații de intenție justițiară cu impact electoral trebuie luate, in corpore, cum grano salis. Au menirea clară de a strânge voturi din cetățenii revoltați, făcuți să creadă ca a-l da pe adversarul politic în judecată ar certifica bonitatea petiționarului.

Pe scurt, cine a pierdut din această manevră de contaminare informațională de tip rusesc?

Șefa USR, cea trădată anterior de granzii propriului ei partid a pierdut într-o primă fază, destul. A câștigat, însă, cel care e acuzat că ar fi uneltit împreună cu baronii useriști schimbarea lor trădătoare de stăpân și de tabără? Indiscutabil, inițial. Pe de o parte Nicușor Dan profită, căci prezumtivul ”fals” a reușit să convingă o grămadă de lume bună că ar trebui să se pună ștampila pe el, nu pe ea, de vreme ce ea face asemenea ”tâmpenii” și s-ar spune că ”ne-a trecut glonțul pe la ureche în decembrie”, ce ”bine” fiind, ”că n-a câștigat ea”.

Pe de alta, zvonul și calomnia nu rămân niciodată fără urmări negative pentru toți. Profită de ele și din bălăcăreala cu pozele Simion, Ponta, Antonescu. Există cantități zdrobitoare de indicii și mărturii, potrivit cărora tustrei sunt oamenii diferitelor facțiuni ale sistemului, clici ale Securității aflate în război civil și hibrid unele cu altele, dar și cu sau contra Rusiei.

Față cu electoratul

N-am decât o mare milă pentru orgolioșii care se cred în posesia adevărului absolut și îndrituiți să dea verdicte definitive. La fel, mă încearcă o mare compasiune și față de descreierații care repetă papagalicește că ”toți” ar fi, chipurile, ”securiști” și că nu s-ar putea avea încredere în nimeni.

Nu, nu sunt toți securiști. Dar bălăcăreala îi ajută pe securiști să-i umple de noroi și pe adversarii lor cei mai implacabili. Acesta a fost unul din scopurile manevrei.

Ar fi fost simplu ca alegătorii să identifice, cu ajutorul comentatorilor care nu i-au mințit în decenii de jurnalism independent, care sunt candidații eligibili, cei nepătați de vreo colaborare cu băieții cu ochi albaștri și, în același timp, competenți.

Dar, și acesta este nu doar rezultatul vanității indivizilor atomizați care devin lesne masă, când se ivește vreun Führer. Acesta e și efectul unui veac de manipulări și dezinformări naziste, legionare, antonesciene, comunist-kaghebiste, postcomuniste și woke: încrederea unei mari părți a națiunilor europene și americane s-a făcut zob și s-a dus pe apa sâmbetei. Și oricine contrazice o masă debusolată, se poate trezi peste noapte nu doar calomniat și insultat, ci sfâșiat ca îngrijitoarea tigrilor ajunsă în cușca lor în ziua în care sângele ei îi stârnește. Ori imprudentul care se apropie de mama puilor de urs când ea se sperie și intră în panică.

Am explicat repetat de ce, în condițiile în care Lasconi nu mi se pare mai eligibilă decât Simion, Antonescu, sau Ponta, îl prefer pe Daniel Funeriu lui Nicușor Dan. Pentru că, deși nu se poate băga mâna în foc pentru nimeni, am motive să cred că, spre deosebire de toți ceilalți candidați, un om ca Funeriu nu va fi ispitit în următorii ani să facă figură de Führer.

Și pentru că există numeroase indicii sugerând, cum scria Ioana Ene Dogioiu, că Nicușor Dan „este un impostor moral… Misecuvinismul șiret al celui care pretinde și manevrează pentru a i se face pârtie să candideze singur, și la primărie în 2020, și acum la prezidențiale. Trădarea, a Elenei Lasconi, acum, a USR în 2020 la parlamentare. Aroganța celui care îi disprețuiește pe ”candidații ăștia” chiar și atunci când cere râzând scuze electoratului acestora, iar a doua zi reia aceeași teză pentru care se scuzase. Ghinion, palton pe capotă? Duplicitatea celui care umblă cu stiva de hotărâri judecătorești după el, dar refuză să execute două hotărâri definitive executorii succesive, din 2023 și 2024, până când este atacat în campania din 2025. Sau a celui care se declară creștin ortodox practicant, dar nu simte vreme de 20 de ani nevoia de a primi binecuvântarea sfintei cununii...Oportunismul celui care acuză relele partide politice tradiționale după ce a zgâriat la ușa lor pentru a fi susținut candidat la prezidențiale. Nu mă îndoiesc că după alegeri, că vă fi președinte sau primar în continuare, partidele vor redeveni foarte bune. Ipocrizia celui care clamează transparența, dar refuză să facă public numele principalilor săi trei finanțatori.”

Înseamnă toate aceste discrepanțe dintre vorbele și faptele candidatului că n-aș înțelege opțiunea celor care uită că Nicușor l-a susținut entuziast pe un Ciucă-om-al-sistemului și sunt gata să-l ștampileze pe primar?

Defel. Înseamnă doar că, date fiind pericolele din viitor, mi se pare vital, de această dată, să nu fim idioții și votanții ”utili” ai nimănui. Ci să votăm liber și responsabil, în deplin acord cu propria noastră conștiință.