Exercită Papa postum mai multă influență globală decât în viață?

A trecut Trump printr-o epifanie?

Papa face în moarte ce n-a izbutit să realizeze cât a fost în viață. La funeraliile lui s-au strâns liderii lumii în prezența unui erou ucrainean și a președintelui american îmbrăcat în bleumarin, iar nu în bleu ciel, dar care a părut deschis revelațiilor Cerului, mai degrabă decât trădării lui Poseidon, care a înșelat-o și tradus-o pe Meduza.

O mulțime de dimensiuni rare, de un sfert de milion de oameni, alături de 130 de delegații oficiale, a umplut sâmbătă Piața Sfântul Petru pentru funeraliile solemne ale Papei Francisc. Slujba a fost oficiată de cardinalul Giovanni Battista Re, decan în vârstă de 91 de ani al Colegiului Cardinalilor, care a spus în omilia sa: „Papa Francisc a construit poduri, nu ziduri, ajungând la inimile oamenilor cu umanitatea sa.”

Battista Re a omis să menționeze, desigur, modul în care Papa a făcut să sângereze inimile multor greco-catolici ucraineni, pentru că n-a știut să numească răul, dar a fost în stare să se facă auzit, ca Suveran Pontif, îndemnându-i pe tinerii ruși să se mândrească, vai, cu Rusia mare și imperiul ei. Și să ceară Ucrainei să ridice steagul alb.

Printre liderii mondiali prezenți la funeraliile lui s-au numărat pe lângă președintele american Donald Trump și omologul său ucrainean, Volodimir Zelenski, președintele francez Emmanuel Macron, președintele argentinian Javier Milei și prințul William al Marii Britanii. România a fost reprezentată de președintele interimar, Ilie Bolojan. La ceremonie au participat și Joe Biden cu soția sa. Sicriul simplu de lemn al Papei a fost dus ulterior în Bazilica Santa Maria Maggiore, unde a fost înhumat conform dorinței sale.

Starmer și Macron s-au arătat foarte optimiști după întâlnirile de la Vatican. Funeraliile au servit se pare unui scop mai înalt decât se putea intui inițial, oferind un prilej neașteptat de întâlniri între Trump, Zelenski, Macron și Starmer, pe tema Ucrainei. Liderul de la Elysee a postat un mesaj în care afirmă că Ucraina ar fi pregătită pentru ”un armistițiu necondiționat”, iar președintele Zelenski ”dorește să colaboreze alături de americani și europeni pentru ca acest lucru să se întâmple”. ”(…)Acum și președintele Putin trebuie să demonstreze că își dorește cu adevărat pacea.”

Halal pacea pe care și-o dorește Putin cu adevărat.

Toți acești dregători sunt importanți pentru viitorul Ucrainei și al Europei apărate de forțele Kievului în fața agresiunii ruse, dar nici una din țările lor și nici toate luate împreună nu au ponderea Statelor Unite. În schimb, vesteuropenii posedă o greutate culturală ieșită din comun, inclusiv pentru șeful Casei Albe. Care n-a întârziat să se arate sensibilizat de presiunea de grup vest-europeană exercitată la funeraliile Papei.

Ultimul lucru pe care și-l dorește Trump este să se vadă izolat între aliații tradiționali ai Statelor Unite, în postura unicului aliat occidental major al unui criminal în masă ca Putin.

Faptul că l-a cocoloșit pe dictatorul rus se datorează unui mănunchi de factori, între care percepția lui (nu întru totul incorectă) că Putin câștigă războiul de uzură și că întoarcerea sorții acestei conflagrații depinde de majorarea masivă a ajutorului american. Un ajutor masiv sporit, pe care Trump nu vrea în ruptul capului să-i lase pe americani să-l achite.

Ca atare, s-a gândit să-l aducă pe Putin cât mai ieftin la masa negocierilor, prin scutiri de insulte și ofense la adresa Kremlinului, prin concesii unilaterale făcute Rusiei, prin varii promisiuni, alternate cu avertismente și prin amenințări la adresa inamicului său ucrainean.

La Roma, un teren aproape la fel de propice epifaniilor și decompensărilor religioase ca Ierusalimul, zecile de lideri prezenți la înhumarea Papei l-au sensibilizat notabil, pe Trump, în favoarea Ucrainei și în contra Rusiei lui Putin.

O poziție similară, pro-ucraineană, au și mulți republicani, care i-au luat clar în nume de rău lui Trump alintăturile la adresa criminalei Rusii și stropșelile față de Zelenski.

Trump vrea mult un succes diplomatic rapid în războiul ruso-ucrainean, dar nu cu prețul alienării definitive a aliaților săi interni și externi și al ridiculizării sale (meritate) într-o presă, inclusiv conservatoare, care, ca Douglas Murray în NYP, n-avea cum să nu critice apelul anemic, de tip Biden, adresat lui Putin de către președintele actual al SUA: ”Vladimir, Stop!”

Iată motivul pentru care Trump și-a exprimat sâmbătă, în fine, (dar nu pentru prima dată) îndoielile în legătură cu fiabilitatea dictatorului rus. Așa se face că președintele Statelor Unite s-a întrebat, într-o postare pe rețelele sociale, dacă nu cumva Vladimir Putin îl duce de nas. În premieră, liderul de la Casa Albă a scris la finalul unei lungi declarații despre cum e vitregit în presa americană și cine poartă responsabilitatea pentru războiul din Ucraina, (predecesorii săi) că atacurile Rusiei asupra civililor ucraineni l-au pus pe gânduri.

„(…)Încerc doar să curăț mizeria care mi-a fost lăsată de Obama și Biden, și ce mizerie este! Cu toate acestea spuse, nu a existat niciun motiv pentru ca Putin să tragă cu rachete în zone civile, orașe mari și orașe mici, în ultimele zile. Mă face să mă gândesc că poate nu vrea să oprească războiul, ci doar mă duce cu vorba și trebuie să fie tratat diferit, prin „Bănci” sau „Sancțiuni secundare?” Prea multi oameni mor!!!”, a concluzionat președintele republican.

Pentru el și poziția lui filo-rusă de până acum, nu e puțin lucru. Trump afirmă că ar exercita mari presiuni asupra lui Putin. Până acum, zisele presiuni nu s-au văzut, nu s-au auzit, nu s-au simțit. În schimb se văd și se simt presiunile lumii libere asupra lui Trump. Așa cum e sesizabilă eficiența lor, dată fiind sensibilitatea lui Trump la glasul ei. Întreaga lume liberă are, deci, datoria de a le spori suficient pe toate canalele, spre a obține schimbarea necesară la Washington.