Înaintea summitului Trump-Zelenski. Despre acordul pe minereuri și credibilitatea lui Putin

Ce poate aduce, dincolo de aspectele lui vădit criticabile, acordul bilateral americano-ucrainean pe pământuri rare, care urmează să fie semnat azi, la Washington?

Îi țin pumnii lui Zelenski înainte de întrevederea sa cu senatori americani, precum și, mai ales, cu șeful Casei Albe, Trump, înaintea iscălirii documentului, de către cei doi președinți.

Pentru edificarea, fie și întârziată, a liderului american în legătură cu adevăratul caracter al celui căruia președintele SUA a început prin a-i face aberante concesii unilaterale pe spinarea Ucrainei, îi pun la dispoziție o analiză scrisă în a cincea zi de război.

E vorba în ea de profilul psihologic, de intențiile lui Putin, de pericolele legate de agresiunea lui și de invazia rusă în Ucraina, și nu în ultimul rând, de maniera optimă a unei reacții occidentale în cunoștință de cauză, publicată la Deutsche Welle, imediat după barbare bombardamente ruse efectuate la Harkiv.

Înainte deci a evalua ce poate aduce acordul americano-ucrainean pe minereuri care se va semna azi, iată, în continuare, această analiză de la 28 februarie 2022.

---

A cincea zi: crimele de război ale lui Putin

Petre M. Iancu, Deutsche Welle, 28.02.2022

”Ce vrea Putin cu nivelarea actuală, sub bombe și rachete, a orașului Harkov și transformarea lui într-un ghetou al Varșoviei, după răscoala și zdrobirea lui de către unitățile SS în 1943?

Putin transformă Harkovul în Alep? Așa reiese. Sau în Varșovia sub cizmă nazistă? Așa pare. E acesta motivul pentru care Putin îi acuza de ”nazism și genocid” pe ucrainieni spre a-și justifica războiul de agresiune?

Și cum ar trebui să reacționeze Vestul?

E imperativ ca Ucraina să învingă în acest război. Care nu e doar unul istoric, de apărare a teritoriului ucrainean și a independenței sale. Ci și o luptă a fostelor popoare sovietice, a Europei și a lumii libere pentru libertate și împotriva nazismului simbolizat de mercenarii lui Wagner, infiltrați la Kiev pentru a-l asasina pe eroicul președinte Zelenski, spre a-l substitui cu o marionetă. Și începe să fie și un război al civilizației contra barbariei. Precum lupta cu Hitler în a doua conflagrație mondială.

Căci Rusia pare gata să treacă la genocid. Pentru că Putin e deznădăjduit. Și pentru că atât înțelege – limbajul brut al forței. Și pentru că atât știe să facă, ori de câte ori se confruntă cu un popor care luptă curajos, precum cecenii. Sau acum ucrainenii. Comite masacre.

În acest context, mi se pare obligatoriu nu numai ca UE și România să combată dezinformarea și propaganda de război rusească. Ci, mult mai important, ca președintele Rusiei și acolitul său din Belarus să fie arestați și deferiți justiției internaționale pentru a fi judecați pentru crime de război la Haga.

Altfel nu văd cum s-ar mai putea reface încrederea în justiție, în dreptul internațional și în ordinea mondială. Dar până atunci curge sânge în valuri.

În fond, în timp ce delegațiile ucraineană și rusă negociau la granița dintre Ucraina și Belarus retragerea trupelor ruse și un armistițiu ori, din unghi moscovit, ”un acord în interes bilateral”, Harkov era targhetat de tiruri de rachete Grad. Iar Rusia ucidea civili în masă. După cum scria Ilia Ponomarenko de la Kiev Independent, forțele lui Putin au asasinat până acum 352 de civili și au rănit 2040. Dar azi regimul Putin a întrecut orice limite la Harkov.

Încât bilanțul trist, anunțat de corespondentul Kiev Independent la prânz pe Twitter și împovărat în mod și mai trist de președintele Zelenski, includea între morți,…”16 copii”. Acum sunt mult mai mulți. La Harkov se derulează scene de groază. În centrul orașului: ”cadavre peste tot, femei fără picioare…”

E clar că rezistența extraordinar de dârză și inteligentă a ucrainenilor l-a șocat și umplut de disperare pe dictatorul rus. Care știe că fiecare clipă, fiecare ceas și fiecare zi de rezistență ucraineană în fața asaltului său barbar, unul de apărare a unui regim totalitar în fața ispitei libertății și demnității, galvanizează și Ucraina, și lumea întreagă.

Iată motivul pentru care Putin a făcut ridicole și ineficiente gesturi de terorizare nucleară, o amenințare menită să umple de groază și teroare și Ucraina, și Vestul, în ideea că mulți vor crede că ar fi, chipurile, în stare și de barbaria finală, o spaimă care-i va dezbina și dezarma pe adversarii tiranului. Putin n-a reușit să timoreze nici Vestul, nici Ucraina, în ciuda grijilor legitime iscate și în Occident, fiindcă orice om cu scaun la cap știe că arsenalele atomice nu se pot utiliza decât în imaginarul bolnav al unor dezaxați paranoici sau schizofrenici. Iar Putin e un dictator moralmente depravat și jegos, dar nu e psihotic.

Mi se pare clar că Rusia și Belarus violează legile războiului și au demarat acțiuni care s-ar putea lesne transforma în debutul unui genocid.

Nu știu cum va avea de gând să reacționeze la toate acestea lumea civilizată, dar propunerile de medieri, precum cea avansată de Vatican, nu cred să poată ajuta. Cum nici negocierile ruso-ucrainene nu par să aibă potențialul de a duce la vreo rezolvare a litigiului.

Care e un conflict pe viață și pe moarte, miza fiind chiar ființa națională ucraineană, pe care Putin și complicii săi din agitprop au și indicat că nu o recunosc ca legitimă, ucrainenii fiind în ochii lor nu ceea ce sunt, ci, chipurile, ”ruși” rătăciți, smintiți, manipulați, inconștienți, rău conduși și rău sfătuiți, care ar trebui, pasămite, readuși la prezumtiva ”matcă”, fie și prin violență totală.

Reiese că repetarea de către Putin, în Ucraina, a asaltului hitlerist de la 1 septembrie 1939 asupra Poloniei, pe care a dezmembrat-o atunci Führerul cot la cot cu Stalin, nu e doar o tulburătoare, dar întâmplătoare asemănare. Drumul pe care s-a angajat totalitarul lider rus are toate semnele a fi o cale a genocidului și nu văd cum ar putea lumea civilizată să asiste cu mâinile în sân prin sancțiuni și sporadice livrări de arme unui genocid.

Înseamnă că trebuie să ne așteptăm la un război mondial sau termo-nuclear? Defel. Arsenalele atomice sunt inutilizabile. Dar nu e tolerabil să se repete crima comisă de puterile occidentale și mai ales de americani în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când, spre rușinea ei eternă, administrația Roosevelt a refuzat bombardarea șinelor de tren ducând spre fabrica de exterminare a evreilor de la Auschwitz.

Rusia trebuie avertizată, clar și categoric, că Vestul nu va tolera un genocid; că supraviețuirea Ucrainei nu e negociabilă, ci imperativă; că anumite acțiuni nu sunt admisibile și că există și în acest război linii roșii, a căror încălcare ar antrena intervenția unităților NATO de partea forțelor defensive ucrainene.

”Eroismul națiunii ucrainene și al conducerii ei inspiră lumea liberă să le ajute. Demonstranții spontane de solidaritate cu Ucraina au izbucnit peste tot în lume și chiar și guvernele europene care nu voiau să ajute, ba chiar și Germania…, și-au schimbat radical poziția și ajută acum activ, trimițând arme Ucrainei. Iar în inima Moscovei, ruși onești înfruntă viteji arestarea, protestând împotriva acestui război”, scrie Nikki Haley. Are perfectă dreptate fosta ambasadoare americană la ONU.

Istoria, datoria și imperativul moral ne bat pe umeri. Nu putem rata întâlnirea cu ele.”

Din păcate, în ce trei ani scurși de-atunci, s-a văzut că, din nefericire, am ratat-o repetat.

Summitul americano-ucrainean de azi

Am criticat pe bună dreptate, ca excesiv și amoral, acordul bilateral, americano-ucrainean, pe pământuri rare, asupra căruia insistase în ultimele săptămâni noua administrație de la Washington. Dar, cum zic francezii, ”à quelque chose malheur est bon”. Am evidențiat, repetat, că un astfel de acord ar putea avea o parte bună.

În fapt, chiar excelentă, dacă suscită un interes direct al Americii prezervarea existenței Ucrainei suverane. A cărei supraviețuire e, cum reliefa Washington Post, premiza ca SUA să poată profita de o înțelegere pe pământuri rare cu această țară. Beneficiul american din acord ar fi, logic, anulat dacă Rusia ar reuși să desființeze statul ucrainean. Trump e deci cointeresat în apărarea și garantarea securității statului ucrainean.

Logic? Logic.   

Din păcate, e posibil ca, în ignoranța lui istorică, Trump să creadă în momelile, propaganda, promisiunile și dezinformările Rusiei. Care încearcă, în disperarea lui Putin, să-l ademenească pe președintele american să creadă că SUA ar urma să profite de pe urma unui aranjament cu Moscova. N-ar fi, de la Roosevelt încoace, primul șef al Casei Albe care să cadă în capcana unor făgăduieli total amăgitoare și a unor angajamente complet lipsite de acoperire, încălcate rapid după ce regimurile de la Kremlin s-au văzut cu sacii în căruță.

Domnule președinte Trump: dacă ești ispitit să-l crezi pe cuvânt pe omologul tău rus, despre care, spre rușinea Americii, ai articulat repetat calificative pozitive, dezonorante pentru SUA, mai gândește, mai citește, mai pune-i și pe consilieri să citească și să se gândească, să rememoreze istoria și te vei dumiri că e mai bine pentru America să-l crezi pe cuvânt pe Zelenski. Iar nu pe vicleanul Putin.