Europa și războiul comercial american

De ce e grav afectată și Europa de conflictul comercial și politic dintre SUA și Canada, pe de o parte, China și Mexicul pe de alta?

Cauzele și simptomele litigiului

Canada a anunțat la finele săptămânii contramăsuri în ripostă la ridicarea tarifelor impuse mărfurilor sale de către Statele Unite din pricina inegalităților în comerțul mutual, precum și a complicității la traficul cu oameni și cu mortalul drog chinezesc Fentanil.

De marți, Canada va impune plata unor taxe vamale de 25% pe mărfuri americane. China și Mexicul, sancționate cu tarife de 10, respectiv 25% pentru aceleași motive de către administrația Trump, reflectează la represalii similare.

China și-a manifestat intenția de a se adresa Organizației Mondiale a Comerțului, OMC. Or, decretul american prevede contramăsuri pentru cazul în care țările amendate cu tarife sporite adoptă contramăsuri.

Efectele asupra Europei. Și culpa europeană

Războiul comercial declanșat între SUA, Canada, Mexic și China din rațiuni economice, dar și politice, nu poate lăsa indiferentă nici UE, întrucât va avea cu siguranță importante repercusiuni asupra economiilor europene. Pentru că, în speranța unor profituri cât mai grase, concernele europene au făcut ce știu mai bine. S-au comportat imoral. Fabricile de automobile germane, de pildă, s-au relocat în țări cu mână ieftină de lucru, inclusiv în state din apropierea graniței americane. Sau în China.

Peste tot au profitat de dictatură și sclavagism, așa cum s-au prevalat în Mexic de un sistem corupt, care a permis să curgă liber traficul de persoane și de stupefiante dincolo de granițele SUA, spre a produce cât mai ieftin și a exporta cât mai scump în orașele americane.

Închizând ferm ochii la crimele regimului de extremă stânga mexican, (așa cum i-au închis la cele ale comuniștilor chinezi de la Beijing), marile concerne germane de automobile și-au creat toate uzine mari în Mexic. Au profitat patronii BMW,. Mercedes Benz (care coopera în Mexic cu japonezii de la Nissan) precum și statul german, patronul Audi și Volkswagen.

Volkswagen ar fi profitat mult și de pe urma unei victorii în alegeri a Kamalei Harris, de vreme ce proiecta edificarea unei fabrici de baterii canadiene în Ontario, în proximitatea frontierei americane, spre a exporta cât mai rentabil în Statele Unite. Pe spinarea contribuabililor americani, cărora, în acest fel, li s-a distrus parțial industria automobilistică.

Teoretic, aceste concerne europene, care se axaseră în ultimii ani pe producția în China pentru piața internă, chineză, nu sunt afectate decât indirect de acest război comercial.

În realitate, producătorii chinezi vor profita de slăbiciunea Europei și vor compensa pierderile americane, exportând masiv pe Bătrânul Continent. Ceea ce va spori presiunea oricum enormă, exercitată de delirul ecologist asupra pieței energetice și, prin extensie, precum și prin măsuri de dezindustrializare, asupra celei de automobile europene.

Soluții posibile. Și de ce e improbabil să fie adoptate

Concomitent, SUA au mari probleme de echitate și cu balanța comercială în raporturile americano-europene. Europenii exportă net mai mult în Statele Unite decât importă din America. N-ar fi o problemă, dacă Bătrânul Continent s-ar arăta conștient cu adevărat de riscurile militare exponențial crescute cu care se confruntă din pricina Rusiei și ar gratifica industria militară de peste ocean, cumpărând mai consistent arme de calitate americane. Și dacă ar importa mai multă energie fosilă americană. Dar și în aceste sfere extrema stângă europeană ridică varii obiecții ideologice. Arme? Ferească cerul, suntem pacifiști.

Țiței? Gaze? Din SUA? Rețele sociale și o presă libere? Niet, mulțumesc. Mai bine distrugem economia europeană. Mai bine cu cenzura. Și mai bine ajungem toți la pepeni, decât să-i facem pe plac unui Trump.

Păi nu e el un ”diavol în istorie”? Și nu-i așa că, dacă vrea să le meargă bine și muncitorilor americani, președintele SUA se dovedește un egoist și un dictator ”narcisiac”? Cum să nu? Cum altfel s-a ”dovedit Trump”, dacă nu așa, când a fost împușcat în ureche și el s-a interesat de siguranța celorlalți, iar nu a lui?

Da, dar Musk! Salutul chipurile ”nazist”! Oligarhia! Hai să punem paie pe foc!

Căci dușmanul progresiștilor nu e nici Putin, nici XI, nici Khamenei cu teroriștii lui, ci Trump. Inamicul mortal al Vestului e, pasămite, omul care întărește America, în loc s-o distrugă!

Or, la actualul raport de forțe, oare cine pierde mai întâi? Ghici, ghicitoarea mea.

Salvarea ar fi unitatea Vestului. Sub conducere americană, pentru că altfel nu se poate economic și politic. Dar cum să se unească Occidentul cât timp o mare parte a lui e pradă nu doar ideologiei antiamericane, ci și religiei anti-Trump?