Piesă în 3 acte: cum se încearcă subminarea Elenei, prin proptirea lui Georgescu

Într-un moment crucial pentru viitorul României, când se modelează destinul țării și al lumii, jurnalismul independent e mai important decât oricând. Prin donațiile voastre contribuiți la crearea acestui spațiu al informației curate și al analizei corecte, la adăpost de manipulare și agitprop. Mențineți vie și pe viitor această arenă a dezbaterilor echilibrate și a luptei pentru adevăr și dreptate! Aveți la dispoziție butonul de donație în linkul de mai jos.

Disperarea sistemului e atât de amplă și de groasă, încât recurge la manevre de tip comunist și islamist ca să obțină rezultatul dorit și cerut de PSD la alegerile prezidențiale românești.

Ideea lui e să repete o finală prezidențială de tip Iliescu-Vadim, astfel încât să se impună și să fie trimis la palatul Cotroceni, în cele din urmă, clientul NORDIS, Marcel Ciolacu.

Această piesă, scrisă în două acte, se sfârșește în trei.

Primul a prevăzut trimiterea în cursa prezidențială a multor candidați, bărbați și femei, în stare să coaguleze în primul tur cât mai multe voturi anti-sistem și de dreapta pro-europene și eurosceptice, care să-i subțieze zestrea Elenei Lasconi și s-o împiedice să acceadă în scrutinul de balotaj.

Al doilea act nu trebuia jucat decât în caz de necesitate. Care s-a ivit când sistemul a dibuit popularitatea ieșită din comun a Elenei Lasconi, o candidată normală, moderat pregătită, dar inteligentă – fără să fie genială – și, mai ales, onestă.

Ca să-l ajute pe George Simion să intre totuși, în locul ei, în scrutinul de balotaj, unde scenariul după care se toarnă filmul alegerilor prevede că amatorul de șoferi urmează să fie învins de Ciolacu, sistemul a scos-o abuziv din cursă, cu mâna CCR, pe putinista Șoșoacă. Astfel s-a lăsat cortina la finele celui de-al doilea act.

Actul 3

Joi, BEC l-a ”executat” pe alt ”suveranist”, silindu-l pe Călin Georgescu să înlăture de pe internet materialele sale electorale. O contestație ar fi obținut câștig de cauză pentru că Georgescu n-ar fi ”folosit codul de identificare prevăzut de lege să însoțească orice material de promovare în campanie”.

La prima vedere, ar fi vorba, deci, de o decizie legală și cerută de normele în vigoare și nu de o persecuție.

În realitate, întrebările: de ce abia acum și cui prodest, cui îi folosește, la trei zile înainte de alegeri, aparenta ”prigonire” a lui Georgescu oferă un cu totul alt răspuns.

Dat fiind profilul politic ultranaționalist, dacopat și eurosceptic al candidatului, pe care rețeaua chineză, comunistă, Tik Tok, l-a promovat masiv în ultima vreme, astfel încât, potrivit unui sondaj INSCOP, ar fi ajuns la peste 5% din intențiile de vot, e clar ce anume se urmărește cu publicitatea gratuită pe care i-o face BEC.

Impresia falsă a ”oprimării” lui va ajuta la reorientarea spre el și spre șeful AUR, Simion, a votului anti-sistem care, altminteri, s-ar îndrepta spre adevărata candidată anti-sistem, una democrată și pro-europeană, Lasconi. Rămâne doar ca Georgescu să renunțe în ultima clipă la candidatura sa în favoarea lui Simion și manevra s-a încheiat perfect.

În acest fel, Lasconi ar mai pierde din electorat și s-ar putea evita coșmarul sistemului pesedisto-securist: ca șefa USR să-l pulverizeze în scrutinul de balotaj pe mitomanul Ciolacu, să ajungă președintă și să preia controlul asupra serviciilor secrete post-securiste.

Manevra e străvezie și denotă deznădejdea unui sistem care o consideră pe Lasconi prea periculoasă ca să nu i se mai ia niște voturi spre a fi proptit Simion, prin împingerea în față a lui Călin Georgescu.

Rămâne ca presa românească și candidata Elena Lasconi, precum și partidul ei și întreaga suflare de centru-dreapta, să înțeleagă și să demaște aceste manevre și să zădărnicească piesa pusă în scenă de regizorii sistemului într-o țară pesedizată. Care aduce tot mai mult a republică bananieră și a stat putinist, comunist sau islamist, în care nu câștigă niciodată decât cine trebuie și a fost desemnat de la ”Centru” că va fi candidatul învingător.

Rușine, BEC și CCR. Rușine, Iohannis. Rușine, PSD.