La catafalcul ”justiției” împărțite de CPI, un tribunal nu doar internațional, ci și stalinist

Susține jurnalismul independent, esențial într-un moment decisiv pentru viitorul României. Donațiile dumneavoastră – pentru care vă mulțumim – asigură un spațiu informației curate și al analizei corecte, la adăpost de manipulare și agitprop. Fiți parte din lupta pentru adevăr și dreptate!

---

Ce resorturi și ce reacții românești și internaționale are și ce înseamnă, de fapt, decizia CPI de a emite mandate de arestare pe numele liderului israelian Beniamin Netanyahu, a fostului ministru israelian al apărării, Gallant, și a teroristului mort de mult, Mohamed Deif? Doar o bătaie de joc?

Nicidecum. E mult mai grav.

Căci a avea un tribunal, nu înseamnă să ai, neapărat, și o justiție. În fond, și Hitler și Stalin și-a asasinat nenumărați adversari politici, dar și zeci de milioane de nevinovați de rând, prin intermediul curților lor de ”justiție”. trecându-i, adesea,prin tribunale ale ”poporului”. La fel fac, în zilele noastre, Rusia, China și Iranul.

Când s-a emis la Haga un mandat de arestare internațional pe numele dictatorului rus Putin, lumea a răsuflat, deci, ușurată. Ce idee bună, și-au spus miliarde de oameni de bună credință de pe toate meridianele, încântați că i s-ar putea, fie și doar teoretic, cere socoteală unui agresor imperialist, care comite crime în masă, crime împotriva umanității, crime de război! Cum altfel să fie tras la răspundere un dictator, care și-a nivelat nu doar presa, ci și justiția, politizând-o de la un capăt la celălalt, astfel încât să nu mai poată judeca onest?

Mandatul emis atunci de CPI era, deci, perfect justificat și adecvat statutului de la Roma și spiritului său, statut, pe baza căruia funcționează Curtea Penală Internațională de la Haga.

Care e, formal și substanțial, diferența față de acțiunea procurorului Khan de acum?

Diferența e ca de la cer la pământ.

Putin e liderul unui stat agresor, terorist, genocidar și totalitar, lipsit de o justiție rusească demnă de numele ei.

Israelul e o țară liberă, care se apără de agresiune, dotată cu justiția independentă a unui stat de drept, care a dovedit în repetate rânduri că e nu numai în stare, ci și dispusă să investigheze, să dea în judecată și să condamne premieri și președinți, precum și orice alt fel de dregători și demnitari israelieni, dacă s-au făcut vinovați, în timp ce erau în funcție, de comiterea unor delicte penale.

O serie întreagă de lideri israelieni au înfundat, ca atare, pușcăria.

Totuși, instanța de la Haga consideră că ar fi găsit, chipurile, ”motive rezonabile” pentru a considera că dregătorii israeliani (Netanyahu și Gallant) ar purta ”responsabilitatea penală pentru crime de război”, inclusiv pentru aplicarea ”foametei ca metodă de război” și pentru ”crime împotriva umanității, persecuție și alte acte inumane.”

Or, CPI nu are jurisdicție asupra statului evreu și, date fiind calitatea și independența justiției israeliene, nici n-ar trebui în veci pururi s-o aibă. Căci nu în scopul urmăririi și prigonirii unor lideri democratic aleși, care se implică în apărarea (de agresiune, masacre și terorism a) țării lor a fost constituită Curtea de la Haga. Ci pentru anchetarea, judecarea și condamnarea de criminali de război reali, care nu pot fi anchetați, judecați și condamnați în țările lor conduse de tirani și lipsite de o justiție autentică, în stare să facă dreptate.

În consecință, nu în prezumtivele fapte de ”înfometare” a palestinienilor din Gaza, după ce interpușii teroriști ai Iranului din Hamas au lansat, la 7 octombrie 2023, o agresiune armată și au comis în Israel cel mai amplu masacru antisemit din istoria de după Holocaust, trebuie căutate motivele pentru care Karim Khan a emis mandate de arestare pe numele lui Netanyahu și Gallant. Și pe-al unui terorist palestinian mort, ca Deif. 

De bună seamă, în etnia și religia celor doi israelieni și a majorității națiunii statului evreu, precum și în imperativul totalitar, internațional, de izolare și distrugere a singurului stat evreu, un aliat al SUA, pare să rezide adevăratul mobil al faptei procurorului de la CPI.

Căci doar așa se explică singularitatea deciziei adoptate la Haga, una fără egal și precedent în lumea democrațiilor liberale, dar potrivită urii antisemite manifestate în organizații internaționale de felul ONU și al Curții Internaționale de Justiție.

Reiese că decizia lui Khan și a CPI e antisemită. Și această nu e singura ei problemă.

Decizia are ramificații morale, politice și juridice monstruoase. Ea încurajează terorismul, echivalând agresiunea antisemită, islamistă, teroristă, împotriva unor civili și a unui stat, cu apărarea de agresiune a unei democrații, în timp ce prezintă acuzațiile, de bună seamă aberante, împotriva persoanelor de ”arestat” din conducerea unui stat democratic, ca și cum n-ar fi prezumtive, ci deja, pasămite, ”dovedite”.

Ceea ce e o procedură tipică pentru procesele spectacol comuniste și înscenările judiciare staliniste.

O astfel de manieră de a proceda nu e justiție, ci opusul ei. Nu e morală, ci imorală. Nu încurajează politic libertatea și democrațiile, ci dictaturile, mișcările și regimurile totalitare, invitându-le să procedeze la asasinat și genocid antisemit, spre a fi răsplătite cu izolarea victimei și țintuirea ei la stâlpul infamiei.

Iată o nedreptate care subminează total ideea de democrație, de stat de drept, de justiție internațională, ca și credibilitatea morală și judiciară a unei curți generoase ca o mumă cu dictatori de felul criminalului în masă sirian, Assad, dar ca o ciumă față de liderii unui stat democratic.

Iată de ce senatorul american Tom Cotton a subliniat că e vorba, în cazul CPI, de un ”Kangoroo Court”, deci de un tribunal ”ilegitim”, tipic statelor autoritare, având un ”fanatic, deranjat la cap,” pe post de procuror. Colegul său, Lindsay Graham a scos în evidență ”absurditatea” și ”iresponsabilitatea” Curții și acuzele de imoralitate sexuală pe care nu le-a clarificat CPI în privința comportamentului procurorului Khan.

Reacții românești și internaționale

Critici clare a formulat și viitorul Consilier de Securitate al Casei Albe, Mike Waltz, care a subliniat lipsa de credibilitate a Curții și faptul că SUA au repudiat (sub Joe Biden) acuzațiile procurorului.

E probabil ca senatorii și congresmenii republicani să procedeze la sancționarea CPI, care funcționează pe baza statutelor de la Roma, ce se cer urgent revizitate și remaniate, dacă nu se dorește îngroparea principiilor oricărei forme credibile de drept internațional și oricărei justiții internaționale, demne de numele ei.

Nu doar SUA, ci și Argentina, Ungaria și Petr Fiala, premierul Cehiei, au condamnat decizia CPI de a emite mandate de arestare împotriva unor demnitari israelieni. ”Decizia subminează autoritatea CPI în alte cazuri, din pricina echivalării reprezentanților aleși ai unui stat democratic cu liderii unei organizații islamiste, teroriste”, a reliefat șefului executiv al Cehiei.

Și la Budapesta i s-a arătat CPI disprețul pe care-l merită. Premierul Ungariei, Viktor Orban, l-a invitat pe Netanyahu în țara sa, garantându-i că nu va fi arestat. Ungaria, care conduce în prezent UE și e stat semnatar al statutului de la Roma, pe baza căruia funcționează CPI, ar fi, în mod normal, obligată să execute mandatele antisemite emise de procurorul anglo-pakistanez Khan.

România a respins, de asemenea, prin MAE, echivalarea, de către CPI, a liderilor israelieni cu teroriștii. O declarație în engleză, difuzată de MAE, denotă respect pentru independența CPI, dar și pentru dreptul Israelului de a se apăra, România ”respingând echivalarea Israelului, o democrație, cu organizații teroriste ca Hamas și Hezbollah”.

Germania (pentru care securitatea Israelului a fost declarată ”rațiune de stat”) se mai gândește. În primăvară, purtătorul de cuvânt al guvernului german, Hebestreit, afirmase, în mod aiuritor, că în cazul emiterii mandatului, Germania l-ar ”aresta pe Netanyahu”. Dar guvernul său a căzut și viitorul cabinet se va instala după alegerile anticipate din februarie. Când va avea ocaziua de a adopta și o poziție mai clară decât a actualului executiv de stânga.

Argentina și-a declarat, în schimb, clar și răspicat, profundul dezacord față de decizia CPI. Președintele Javier Milei a respins categoric acest demers, care ”deconsideră dreptul legitim al Israelului de a se apăra de constante atacuri teroriste precum cele ale (grupărilor) Hamas și Hezbollah și de agresiunea lor brutală”. Decizia CPI, a spus Milei, în context, e o ”criminalizare” a autoapărării israeliene. Argentina ”și-a exprimat solidaritatea cu Israelul, îi susține dreptul de a se apăra și cere imediata eliberare a ostaticilor” (israelieni, răpiți și ținuți captivi de organizația teroristă, islamistă, Hamas).

Cine e omul aflat la originea afrontului făcut justiției internaționale?

Karim Ahmad Khan e un britanic de origine pakistaneză. E, la origine, un birocrat internațional. Și e un credincios musulman practicant.

Karim Ahmad Khan e acuzat de comportament sexual imoral, fiind supus unei investigații în curs. Fratele său, un fost politician, a fost deja condamnat pentru infracțiuni sexuale.

Khan a fost adjunctul antisemitului secretar general al ONU, Guterres, care a justificat indirect masacrul terorist, islamist, palestinian, de la 7 octombrie 2023. Guterres l-a numit pe Karim Khan consilier special și investigator al crimelor islamiste, teroriste, comise de statul islamic în Irak, un fel de a face lupul paznic la stână.

Dar n-au făcut foame oamenii din Gaza?

Unii au făcut. După masacrele de la 7 octombrie și până la 21 octombrie, convoaiele umanitare au încetat să mai pătrundă în fâșie, iar teroriștii nu s-au îngrijit de propria populație palestiniană, expunând-o inaniției și morții sub bombe, ca scuturi umane, în virtutea ideii că se pot obține profituri propagandistice cu atât mai mari, cu cât sunt mai mulți morți și se pot indica numere mari de victime.

Înainte ca IDF să poată facilita intrarea în fâșie a unor noi convoaie umanitare, de la 21 octombrie, a trecut un scurt răstimp, în care au făcut foame și soldații proprii, israelieni, care combăteau infiltrarea teroristă din sudul statului evreu, fiind apoi concentrați la frontieră.

Ulterior, Hamas a început să fure sistematic din alimentele, medicamentele și apa destinate, prin convoaiele umanitare, civililor palestinieni. În plus, gruparea teroristă ar fi putut oricând face pace și reamorsa o și mai generoasă alimentare a întregii populații, dacă i-ar fi eliberat pe cei peste 200 de ostatici răpiți din Israel și și-ar fi depus armele.

Dar în acest caz, propaganda proprie, ONU și stânga globală n-ar mai avut la îndemână pârghii de răsturnare antisemită a raportului dintre victime și făptașii teroriști, islamiști.

Partea bună a hotărârii lui Karim Khan

Mandatele de arestare anti-israeliene ale CPI au sfârșit prin a unifica întregul Israel și Statele Unite. Decizia Curții a stârnit indignare unanimă în Israel. Statul evreu a respins, oficial, ”cu dezgust falsele (acuzații) și absurdele acțiuni ale CPI”.

Iar la Washington, Casa Albă s-a declarat ”profund îngrijorată” de hotărârea lui Khan. Administrația americană i-a condamnat decizia, criticându-i graba și greșelile evidente, de tip procedural, calificate de președintele SUA drept ”neliniștitoare”. Guvernul SUA a mai reliefat că CPI n-avea jurisdicția să emită aceste mandate de arestare.

În contrast, Franța, a cărei principală formațiune politică e extremistă de stânga și islamistă, a declarat că ”respectă Curtea”, iar Olanda, scena unui recent pogrom antisemit, că, în cazul unei vizite, ”l-ar aresta” pe Netanyahu, în timp ce Iordania, care nu știe ce este o democrație liberală funcțională și are o justiție total aservită puterii, s-a felicitat.

Concluzii? Oroarea.

În locul unor concluzii putem vărsa o lacrimă la catafalcul justiției internaționale, reduse la absurd, la Haga, de un procuror fie corupt, fie antisemit, fie complet incompetent. Fie unele sau toate la un loc. Care discreditează prin antisemitismul hotărârii lui propria decizie de a emite un mandat de arestare pe numele lui Vladimir Putin.

Prin și lângă decizia procurorului CPI și în urma ei triumfă, sinistre, minciuna, terorismul, dictatura.

Zac alături, moarte, sau muribunde, realitatea, libertatea și dreptatea. Și, nu în ultimul rând, ordinea mondială. Care, lipsită de o structură de rezistență morală și de drept, una surpată de decizia lui Khan, e discreditată total și scoasă la mezat, ca tiranii de felul Rusiei, Chinei și Iranului să-și poată bate joc și de ea, nu doar de democrațiile care au edificat-o: toate zac pe catafalc, sau la reanimare, pentru ca tiraniile să preia cu presupusă ”legitimitate internațională”, conducerea pe glob.