Farsa verdictului antisemit și pro-terorist pronunțat de CIJ

”Evreul națiunilor” a mai fost lovit o dată în plex. Curtea Internațională de Justiție s-a pronunțat. Și, așa cum era de așteptat de la un complet de judecată condus de Nawaf Salam, fostul ambasador al Libanului la ONU, care vehicula în 2016 false acuzații de ”apartheid”, de ”crime de război și terorism”, Curtea s-a pronunțat, cum altfel, împotriva singurei democrații din Orientul Apropiat.

Israelul a fost pus iar la colț. Țării care se apără de terorism și masacre genocidare, precum cel săvârșit de Hamas la 7 octombrie 2023, i s-a ordonat să-și oprească imediat ofensiva militară și orice altă acțiune la Rafah ”care ar putea duce la extincția totală sau parțială a palestinienilor în Gaza.”

Or, acțiunile israeliene nu riscă să ducă la așa ceva, de vreme ce, pentru prima dată în istorie, un popor aflat în război cu altul, are grijă nu doar să-i protejeze pe civilii națiunii dușmane, ci și să-i hrănească pe inamici.

Acest tratament fără precedent, în omenia lui, în istoria războaielor, n-a determinat însă, vai, curțile și organizațiile internaționale, să renunțe la sinistrul lor obicei de a răsplăti orice efort israelian de prezervare a comandamentelor etice și pe timp de război cu antisemitism. Cu tot mai mult antisemitism. Și cu și mai mult pro-terorism.

Se bucură, deci, toate regimurile care detestă democrațiile. Toate regimurile corupte, autoritare, dictatoriale și totalitare anti-occidentale, din Rusia până în China și din Africa de Sud până în Nicaragua dictatorului sandinist Daniel Ortega.

De ce exultă in corpore tiranii?

Pentru că la CIJ s-a adoptat o hotărâre care lovește nu doar statul evreu, ci și Occidentul în genere.

Nu degeaba salută cu nedisimulat entuziasm și de gruparea teroristă, islamistă, Hamas, interpusă a Iranului. Și nu doar Hamas și stăpânii lui din Iran și Qatar juisează, împreună cu dictaturile rusă și chineză. Se bucură și toți antisemiții de extremă stânga din Vest, al căror narativ s-a văzut întărit și legitimat de judecătorii de la CIJ.

Cu aproape același entuziasm ca Hamas a salutat decizia antisemită și pro-teroristă a CIJ și autoritatea autonomă palestiniană, precum și extremistul și coruptul regim sudafrican, un susținăor nu doar al ideologiilor antismite, ci și al terorismului panafrican și de stat.

Reacții israeliene

Israelul a reacționat în schimb șocat și cu predictibilă mânie la o decizie care-i interzice, practic, să se apere, dacă Ierusalimul ar avea proasta inspirație să-și asume verdictul antisemit și pro-terorist al CIJ și să-l pună în aplicare, în loc să amplifice presiunea asupra grupărilor islamiste și să zdrobească terorismul în Gaza odată pentru totdeauna.

De altfel, ministrul israelian de finanțe, Betzalel Smotrich, a reacționat la verdictul neobligatoriu al CIJ afirmând despre ”cei care-i cer statului evreu să pună capăt războiului (împotriva terorii islamiste) (că) îi cer să înceteze să existe. Israelul nu va accepta ce i se solicită”.

Ministrul securității, Ben Gvir a revendicat la rândul lui, ca reacție la verdict, ocuparea localității Rafah și ”continuarea războiului până la victoria completă”.

Ministrul americano-israelian pentru afaceri strategice, Ron Dermer, a deplâns antisemitismul care face astfel, încât ”evreii să fie tratați altfel decât toți ceilalți” și care s-a manifestat iar, ca de atâtea ori în ultimii 2000 de ani.

Dermer, reluat de Jerualem Post, a amintit în context de Consilul ONU pentru Drepturile Omului, care adoptă anual mai multe decizii ăn contra democrației israeliene decât împotriva tuturor tiraniilor și dictaturilor genocidare din lume luate împreună. El a reliefat că judecătorii au alimentat, cu hotărârea lor, flăcările antisemitismului care pustiesc lumea, fiindcă ”mulți oameni vor presupune că acuzațiile anti-israeliene ar avea substanță”.

Dermer are, din păcate, dreptate. O nu mai puțin pertinentă și adecvată reacție a formulat-o fostul purtător de cuvânt al guvernului israelian, Eylon Levy, care a amintit pe  X/Twitter, că „Hamas încă mai ține captivi 125 de ostatici (israelieni), din care mulți, probabil, la Rafah. Iar CIJ tocmai a spus Israelului că nu ar avea dreptul să încerce să-i salveze și trebuie să-și cedeze pârghiile militare. Aceasta nu este justiție. E un travesti al justiției.” Levy are perfectă dreptate.

Dar ce au, domnule, cu Israelul?

E clar că știe și Eylon Levy, ca atâția alții, de ce se tot străduiește alianța antisemită a globului să facă rău tocmai Israelului. Și de ce se așarnează cu o înverșunare demnă de o cauză mai bună, să predea victoria în Gaza teroriștilor Hamas. Și de ce se îndârjește să calce în picioare singurul stat evreu de pe glob, răpindu-i sistematic orice posibilitate de a-și asuma dreptul de a se apăra.

Pentru că abia după demolarea ”evreului națiunilor”, care a ajuns, vai, să fie statul Israel, cel reedificat după 2000 de ani, se va putea trece din nou, cu oarecare impunitate, la reluarea exterminării evreilor, proiectul de suflet al lui Hitler.

Reacții americane. Și semnificația globală a verdictului CIJ

Și are dreptate și senatorul american Lindsey Graham. Care i-a transmis scurt și fără farafastâcuri CIJ că, ”în ce-o privește, Curtea se poate duce la dracu”. Grahams s-a arătat revoltat de ”prejudecata antisemită covârșitoare a așa-ziselor organizații de justiție internaționale” și sigur de necesitatea de a li se opune rezistență. Respectatul senator al SUA a cerut Israelului să ignore acest verdict al CIJ, pe care Lindsay Graham la calificat drept ”ridicol”.

Și șeful majorității republicane din Camera Reprezentanților, Steve Scalise, s-a manifestat scandalizat la culme de o Curte ”orbită de bias anti-israelian”. Scalise a cerut ca (Președintele) ”Biden să se opună prin veto oricărui proiect de rezoluție în Consiliul de Securitate menit să impună această revoltătoare decizie” împotriva aliatului SUA, iar Israelului ”să-și ducă la bun sfârșit misiunea de a elibera ostaticii restanți și de a completa distrugerea ultimului bastion al Hamas”.

E evident că revendicările lui Scalise sunt de maxim bun simț. Dar la fel de clar e că această zi de vineri nu e doar una cu trei ceasuri rele pentru Israel și aliații statului evreu. Sau politic și moral, pentru democrații.

Ziua de 24 mai va rămâne înscrisă cu litere de foc în istoria prăbușirii tentativelor edificării unei justiții internaționale demne de numele ei.