Capetele bolnave din Vest. Și tămăduirea lor

La Sciences Po, o universitate pariziană, evreii au fost scoși cu forța de la o dezbatere despre conflictul din Orientul Apropiat. În România legionară, evreii, ne amintește Jurnalul lui Mihail Sebastian, nu erau doar aruncați din trenuri, ci bătuți măr dacă încercau să participe la cursuri în facultățile în care erau înscriși.  

N-avea să treacă mult, iar prăbușirea Europei în psihoză antisemită în masă avea să se soldeze cu urmări funeste. Dacă asta a fost modernitatea, m-am lămurit. Dacă postmodernitatea e obligatoriu antisemită, nu doar smintită la modul general, la fel, m-am lămurit. Ceea ce nu înseamnă că am fi obligați să ne întoarcem în illo tempore.

Nervi. La greu

Dar nici nu înseamnă că trebuie să ne simțim excelent, în prezent. Mă resimt și eu, în ultima vreme. Cum aș putea să nu mă resimt? Nu asistăm la spectacolul halucinant al deciziilor politice luate de dregători care par căzuți în cap în privința unor agresori ca Rusia și ca teroriștii islamiști și a democrațiilor atacate, precum Ucraina și Israel?

Cum să explicăm de pildă decizia grotescă a SUA, de a acorda Iranului, aliatul și armuierul Rusiei putiniste și detonatorul mega-masacrului comis de Hamas în Israel, scutiri de sancțiuni în valoare de 10 miliarde de dolari, ca și cum ayatolahii și regimul lor teocratic, totalitar, ar fi cei mai bun prieteni ai Americii? După care oficialii de stânga de la Washington se justifică, afirmând că și Trump ar fi făcut la fel, deși e limpede că, sub el, nu s-a pornit niciun război și nicio invazie rusă ori islamistă!

Cum se explicăm faptul că administrația din Washington afirmă schizofenia potrivit căreia Biden și ai lui ar apăra (de Trump) democrația, în timp ce alimentează cea mai virulentă grupare antidemocratică, antisemită și antiamericană ca Hamas, furnizându-i ”ajutoare umanitare” pe care teroriștii le folosesc vânzându-le la bursa neagră, spre a-și achiziționa arme și a construi alte sute de kilometri de tuneluri?

Dar jalnica decizia a administrației Biden de a opta pentru o politică de ”regime change” în Israel? Cum se lămurește că, în timp ce-l proptește la putere pe genocidarul Putin, un dictator considerându-se în război cu NATO, în speță cu SUA, camarila de stânga a lui Biden vrea să-l debarce pe Bibi Netanyhu, care a comis greșeala vieții lui pentru că a crezut că se poate înțelege chiar și cu Hamas, după ce a preluat de la progresiști această bizară, în fapt bolnavă idee a raționalității teroriștilor? E ideea absurdă, potrivit căreia s-ar putea negocia până și cu jihadiști genocidari, ale căror oștiri au implicat singura democrație din Orientul Mijlociu, la ordinul Iranului, într-un război total pe multe fronturi. Au căzut responsabilii americani în cap?

Sau suferă săracii de vreo boală, care-i determină să creadă în iluzia potrivit căreia funeste și inepte politici contradictorii, ca appeasementul, în repetate rânduri eșuate, inclusiv în fața lui Hitler, ar putea, în chip magic, să aibă un inexplicabil succes, pentru că au optat pentru ele ei, progresiștii, niște oameni care se cred nu doar ”deștepți”, ci și ”buni”? Sunt nebuni?

Argumentul că, în scop electoral, mai-marii SUA una zic și cu totul altă dandana fac, nu ține întru totul. Pentru că gargara de extremă stânga, antiisraeliană și pro-teroristă, nu-i va aduce lui Biden voturi în plus nici măcar în lumea arabă, darmite în America. Dimpotrivă. Speranțele teroriștilor islamiști și ale patronilor lor sunt alimentate și stimulate de gargara cu pricina, precum și de inepta sancționare de către SUA și UE a unor ”coloniști”, astfel încât jihadiștii nădăjduiesc că scapă cu tot cu ostatici fără să dea nimic. Ceea ce prelungește războiul. În contra intereselor electorale ale lui Biden.

Și în contra intereselor lumii libere. Nu ar fi mai simplu ca SUA să ajute Israelul să ajute să obțină victoria (la Rafah) împotriva terorismului și să pedepsească fie și doar indirect Iranul, pentru ca Orientul Mijlociu să se pacifice treptat, ordinea mondială să înceapă să se refacă, Rusia să piardă în Ucraina, iar Biden să câștige alegerile prezidențiale?

Nu realizează nimeni, la Casa Albă, că politica administrației seamănă cu pocăința prostituatei de lux care se hotărăște s-o apuce pe drumul castității și să se călugărească, dar trece mai întâi pe la bordel, să ia aprobarea matroanei?

Vă deprimă acest tragic spectacol al autodemontării oricărei urme de credibilitate americană? Aveți și dvs uneori dificultăți în a funcționa, în reacție, la intensitate normală? În a funcționa, pur și simplu? Nu vă speriați. Nu sunteți un caz unic.

M-am descoperit iritabil într-un mod nu întru totul justificat. Mi s-a spus că n-aș fi în apele mele pentru că m-am lipit de masa de scris de când Putin a invadat Ucraina și că aș face bine să ies. Am ieșit. Fac sport. Dar neastâmpărul nu m-a părăsit complet. Știu că ține de munca mea de observator politic. Dar mai știu că nu sunt altfel decât mulți.

În căutarea de cauze

Mai știu că dezordinea mentală e contagioasă. Citeam recent că ”un studiu publicat de “Colegiul European de Neuropsihofarmacologie” a descoperit că aproape patru din zece europeni suferă de o dezordine mentală sau alta, printre cele mai frecvente tulburări fiind anxietatea, depresia, insomnia.

Un tsunami nevrotic și psihotic s-a abătut asupra lumii occidentale. Și nu doar asupra acelor zone ale emisferei apusene cotropite de teroare și război, după groaza pandemiei, după invadarea Crimeii de către armata putinistă, după seria interminabilelor crize izbucnite la finele primului deceniu al mileniului. Ar fi absurd să credem că delirul nu-i afectează și pe dregătorii occidentali din guvernele de stânga de la Washington și Berlin.

Nu e vorba, deci, doar de starea aparent excepțională, marcată de avariile tulburărilor de stres post-traumatic din zonele de război, precum Ucraina și Israelul. Dar și de ea.

În publicația medicală israeliană medRxiv s-a calculat că peste o jumătate de milion de israelieni (din totalul de 9 milioane) va avea de suportat consecințele sindromului PTSD în urma confruntării cu mega-masacrul terorist, violurile și răpirile comise de teroriștii islamiști la 7 octombrie 2023.

Nu e vorba de acei ”nebuni” de ”legat”, ținuți cândva în cămăși de forță în ospicii și transformați în legume, în epoci moderne, de neuroleptice zise și ”antipsihotice”, administrate în special bolnavilor de schizofrenie și bipolarilor. Lockdown-urile au venit la pachet cu înțelegerea că maladiile psihice nu sunt doar un fenomen marginal și că ne afectează din greu societățile.

Dar și în vestul Europei situația e grea. Numărul îmbolnăvirilor psihice a crescut sensibil și în Germania în ultimii 10 ani și, mai ales, în pandemie. Îi afectează enorm pe copii și pe adolescenți. Aproape o treime din nemți se îmbolnăvește anual, cele mai frecvente tulburări fiind legate de anxietate, de dereglări afective și dezordini provocate de excesul de alcool, de medicamente și droguri.

La copii situația e însă și mai terifiantă decât la adulți. Bănuiala că frecvența ieșită din comun a îmbolnăvirilor psihice la băieți și fete ține de urmările educației anti-autoritare, care produce pe bandă rulantă narcisiști iremediabili, potențate catastrofal de efectul pustiitor al rețelelor sociale și al ideologiilor de extremă stânga promovate intens de mass-media mainstream, îmi pare o suspiciune cât se poate de întemeiată.

Căutări mai adânci, în plan moral, politic și social

În chestiune nu sunt doar angoasa, insomniile, nervozitatea, palpitațiile, gândurile suicidare și epuizarea iscate de PTSD. Lanțul depresiilor, decompensărilor, prăbușirilor sufletești în crize, turbulențe și insecuritate îmi pare a avea mult de-a face și cu starea deplorabilă a eșafodajului nostru intelectual, moral, social și axiologic. Spre a vorbi cu Viktor Frankl, are mare importanță dacă ne găsim un sens în viață.

Unii, prea mulți, cred că au găsit acest părelnic sens în antisemitism. Se înșală. Boala lor riscă să devină incurabilă și să antreneze în hău și barbarie planeta, pe model hitlerist. Maladia se va agrava indubitabil cât timp Israelul nu va pedepsi mega-atentatele genocidare de la 7 octombrie, distrugând clar și fără echivoc structurile teroriste, islamiste, care le-au săvârșit.

La fel de important mi se pare ca societățile occidentale să înțeleagă că și-au pierdut nordul, că au datoria de a-l regăsi, de a se redota cu o busolă capabilă să le deschidă accesul la claritatea morală pe care par s-o fi pierdut definitiv. Aceasta este o rătăcire în toate sensurile cuvântului. E o abatere de la omenie și o derută intelectuală, o alienare afectivă, o îndepărtare de la drumul bunătății, o plecare spirituală cu pluta, o ducere sufletească în pustiul nebuniei, mai mult decât doar o simplă sminteală, o demență pasageră și o prăbușire ca din pat.

Căderea poate fi ireversibilă. Dacă nu, ar putea fi loc de însănătoșire și de întoarcerea fiului risipitor. Dar, în acest scop e nevoie nu doar de refacerea și refinanțarea din temelii a structurilor medicale ale societăților apusene. E imperativă o reconstrucție durabilă și de amploare a sistemelor educaționale, politice și judiciare distruse în Vest de ideologiile ultraprogresiste.

Farmacia la dispoziția noastră

Pe acest drum va fi nevoie de o reconectare la sursa majoră de sens a valorilor tradiționale și religioase ale culturii și civilizației iudeo-creștine, care nu e de substituit ca furnizor de căpătâi al noimei existențiale pentru majoritatea oamenilor din emisfera apuseană.

Ceea ce nu înseamnă defel că am avea a ne reîntoarce la demența inchiziției și a represiunii medievale. La îngenuncheatul pe coji de nucă. La nuiaua dascălilor lui Creangă. La mătania cu trei cruci, închinăciuni obligatorii și la așezarea leneșilor cu genunchii pe sacul cu grăunțe.

În cauză nu e neapărat ce credem, ci, mai degrabă, repudierea relativismului extrem și revalorizarea faptei. Miza e interiorizarea autorității divine conferind importanță, substanță și valoare indelebilă transpunerii, prin fapte, a principiilor etice incluse în comandamentele biblice.

Pare că sănătatea noastră mentală depinde direct de facerile nostre de bine. Pare că se strică de îndată ce credem că e liber la făcut rău.

Încât reconectarea cu pricina va rămâne un deziderat utopic pentru mulți, cât timp nu se pune capăt actualului război al extremei stângi împotriva religiilor clasice, a iudaismului și creștinismului. Declanșat de revoluția franceză, acest război prelungit de marxism a fost continuat devastator de cea bolșevică și purtat spre apogeu de nazism și de surogatele atee, cu politici identitare de tip hitlerist, ale credințelor introduse în Vest de neomarxism, postmodernism și derivatele lor.

Paradoxal, pustiirile provocate de psihozele în masă induse de ideologii au anihilat nu doar aderența la religiile tradiționale a unor ample segmente ale societăților occidentale, ci au distrus, ori afectează puternic, negativ, odată cu credința, ”tot ce atinge leftismul”, cum ar spune Dennis Prager. Au nimicit mințile.

Au făcut zob și circuitele gândirii raționale, și politicile cuminți și adecvate soluțiilor depistate de această gândire pentru depășirea crizelor. A avut loc o vastă aneantizare a gândirii, asasinarea în masă a inteligenței, a logicii, a meritocrației, a bazei sale, înțelepciunea. Al cărei izvor e, cum spune Cartea Cărților, frica de Dumnezeu. Frica de indispensabilul Creator și Eliberator.  

E un cerc vicios. La originea lui: războiul împotriva religiilor civilizației iudeo-creștine, dus în scopul demolării ei și trecerii progresiste la un neprecizat, dar negreșit odios  ”ceva mai bun”, oferit de propunerile de salvare de neajunsurile reale sau părelnice ale prezentului printr-o utopică izbăvire viitoare, printr-un pseudo-mesia care înrobește, în loc să mântuiască.

Acestui război purtat de stânga nu i se va pune capăt prin împăciuitorism, ci, oriunde e posibil, prin dialog, iar unde nu prin luptă până la capitularea inamicului, a non-gândirii promovate prin ”newspeak” orwellian și a spălării pe creier operate prin rețelele de socializare și o educație și cultură rasiste, antinaționale, antireligioase, antisemite, antioccidentale și antidemocratice.