”Filmul” narat și difuzat fără încetare de mare parte din presa apuseană de la accesul la putere, în 2016, al lui Donald Trump, se centra pe teza unei presupuse ”conspirații” a echipei președintelui cu Rusia lui Putin, invalidată de o asiduă investigație, derulată timp de doi ani, a procurorului special Robert Mueller.
Viața (ca investigația) bate însă filmul. Realitatea face de rușine imaginația, iar declarațiile mai noi ale lui Trump compromit speranțele sino-ruso-iraniene de a vedea prăbușindu-se militar și NATO, și Europa, și Occidentul.
Spus altfel, Trump, departe de a oferi muniție celor care-l văd complicele lui Putin, împlinește, vrând nevrând, sub ochii noștri, cele mai îndrăznețe speranțe ale dreptei democratice occidentale. Iar Vestul s-ar putea salva, culmea, datorită narcisistului om politic american și afirmațiilor sale cotate de lideri occidentali serioși drept ”toxice” și ”smintite”.
În mod picant, salvarea trumpistă a Europei ar putea să survină nu atât din postura lui de președinte, ci din aceea de candidat și de potențial președinte, ca și din vorbele sale de calificate repetat drept minciuni, sminteli, aberații, demențe și fantezii subversive.
Butonul declanșator de criză. Și de proces izbăvitor
În plină campanie electorală, Trump și-a povestit niște prezumtive amintiri legate de presupusa discuție dintr-un trecut relativ îndepărtat cu un lider european, căruia i-ar fi pus în vedere că țările Alianței Nord-Atlantice, care nu se achită de obligațiile lor financiare față de NATO, se vor vedea lipsite de ajutor american în cazul unui atac rusesc.
Discuția pare plauzibilă și potrivită pozițiilor diplomatice exprimate de Trump în trecut. evocarea ei a iscat o veritabilă criză. Cotată de drept ”dementă”, de către Casa Albă, această narațiune de campanie electorală trumpistă a fost nu doar masiv criticată și unanim condamnată, ci și instantaneu falsificată de oamenii președintelui, de stânga apuseană, ca și de presa arondată progresismului dezlănțuit din Vest, drept presupus ”program” de viitor, de tot alarmant, de ”ieșire a SUA din NATO”, dacă Trump ar deveni președinte.
E inutil de subliniat că frica e un sfetnic rău, panica astfel creată fiind abolut lipsită de baze reale, dincolo de faptul că proorocirile au tendința de a se împlini doar pentru că au fost articulate. Profețiile panicarde, europene nu fac, desigur, excepție.
Ca prin miracol, o povestire despre trecut care a părăsit limba narcisistului ex-șef al SUA și a devenit, în comentariatul progresist, proiecție ”certă”, de viitor. Atât de sigură, de acută și de reală i-a părut amenințarea, încât a determinat-o și pe vag apucata social-democrată Katarina Barley, candidată de vârf a SPD la șefia Comisiei Europene, să afirme că s-ar ”îndoi că scutul nuclear american al Europei mai funcționează”. Măi să fie.
Adevărații asasini ai capacității Vestului de a se apăra
Alăturea cu drumul s-au vădit și afirmațiile revoltate ale șefului diplomației europene, Borrell.
Înainte de a comenta virulent și dement apelul lui Trump la combaterea subfinanțării cronice a NATO, prin afirmația deopotrivă comică și absurdă potrivit căreia pactul defensiv nord-atlantic nu poate fi ”o alianță ”à la carte””(ci, pesemne, doar la cheremul rău platnicilor din NATO), Borrell dăduse altă lovitură mortală temeliei apărării Vestului de atacuri teroriste, în speță de cele islamiste, totalitare, ale Hamas.
Șeful diplomației UE ceruse SUA și altor state să nu mai furnizeze arme Israelului. Asta, ca să-l pedepsească pe premierul Netanyahu, liderul țării democratice, liberale, dar, hélas, evreiești, care tocmai combate manu militari extremismul antisemit și genocidar al unei grupări teleghidate de dictatori și regimuri criminale.
La fel de semnificativ, statul evreu pe care vrea Borrell să-l slăbească și să-l vadă înfrânt de teroriști antisemiți genocidari, în speță Israelul, e țara care furnizează Germaniei și Europei scutul său anti-aerian, punând Bătrânul Continent la adăpost de proiectilele balistice și rachetele de croazieră ale inamicilor Vestului de la Moscova, Teheran, Beijing și Fenian. Așa ”vrea” socialistul spaniol să ”consolideze” apărarea Continentului, care-l plătește regește, ca el să pretindă că-i slujește ca diplomat șef.
Biden și stânga față cu electoratul american
Nu mai puțin răsunător decât dezastrul stângii europene e falimentul celei americane. Democrații continuă să defileze cu Joe Biden ca proxim candidat prezidențial, deși e evident că nu-l mai duce mintea pentru acest post.
Ca atare, șeful Casei Albe se zbate în dificultăți tot mai mari. Un sondaj al ABC/Ipsos News relevă că 86% din americani îl consideră pe octogenarul Joe Biden prea bătrân pentru funcția de președinte.
Donald Trump îl devansează net și în acest punct. Doar circa 62% cred același lucru (că ar fi prea vârstnic) despre septuagenarul Trump.
Biden, găsit vinovat și de propriul său minister al justiției, în speță de procurorul special Robert Hur, a fi fost un ”risc de securitate”, în maniera abuzivă în care a maltratat și păstrat acasă în garaj, ilegal, documente secrete, pierde și în alte domenii importante pentru viitorul scrutin. Un sondaj al ziarului Financial Times relevă că Trump îl întrece pe Biden masiv în chestiunea încrederii americanilor în capacitatea candidaților la președinție de a gira economia. Fostul președinte îl devansează pe cel actual cu 11 puncte la acest capitol esențial pentru decizia de vot a americanilor.
În context, e bine să se memoreze și bilanțul actualei administrații în sfera securității. Impresia indelebilă de slăbiciune făcută de Biden dușmanilor Vestului încă de la retragerea intempestivă a militarilor americani din Afganistan și la summitul cu Putin de la Geneva, a condiționat clar invazia rusă în Ucraina și mega-agresiunea anti-israeliană a teroriștilor islamiști palestinieni ai Hamas și ai Jihadului Islamic, de la 7 octombrie 2023.
Bancruta politică a stângii occidentale
Or, în ciuda războaielor fierbinți și a crizelor globale, declanșate de aceste agresiuni în cei aproape 4 ani de administrație Biden, în contrast cu lipsa conflictelor militare de amploare sub Trump, regimul de stânga de la Washington nu a reușit să convingă mari puteri economice vesteuropene, ca Germania, sau Italia să investească în NATO și în propria înarmare ce-au promis. În speță minimumul absolut de 2% din PIB. Un cuantum prea redus pentru ca să asigure o apărare militară adecvată a țărilor NATO în fața pericolului rusesc. Motiv pentru care țări ca Polonia au hotârât, sub guvernul ei de dreapta, să-l dubleze și să investească în ostașii proprii, din 2023, 4% din PIB.
Ei bine, de zeci de ani, puterile vesteuropene sfideză fără jenă, în acest domeniu, SUA, așteptând necurmat nu numai ca americanii să-i apere și să moară pe front pentru ele. O, nu! Ci și să scoată din buzunar valizele, camioanele de bani, de fonduri, de averi uriașe, necesare acestui enorm efort militar! Iar când un candidat la președinție îndrăznește să atragă atenția că această chestie nu e tocmai OK, îi sare în cap o întreagă armată de politicieni și de comentatori socialiști, plonjați in corpore în criză de tupeul preopinentului!
Nimic nu ilustrează mai persuasiv decăderea terifiantă girată de progresistele guverne apusene. Or, după mult potențata, falsificata și demonizata declarație a lui Trump, sugerând necesitatea sporirii bugetelor militare europene, ce să vezi?
Aux armes citoyens!
A început în Europa și Germania o panicată discuție despre pericolul rusesc și motivele pentru care nu s-a făcut mai nimic (în vestul continentului) în materie de reînarmare, în cei doi ani mari și lați scurși de la mult mediatizatul anunț de schimbare (militară) epocală, articulat de cancelarul Scholz după invazia lui Putin în Ucraina!
Or, Scholz a zis, Scholz a auzit. De făcut nu s-a făcut mai nimic, în afara suplimentării (clar insuficiente) a bugetului cu 100 de miliarde și schimbarea (la fel de evident ineptei) ministre a apărării.
O simplă vorbă de duh a lui Trump și frica de Rusia au pus în schimb în mișcare roțile înțepenite ale voinței de a se reînarma a nemților și europenilor, determinând dregători germani din domeniul securității să evoce, brusc, ”triplarea” bugetului militar al pacifistei și diplomaticei Germanii! Triplarea!
Și nu cândva, într-un viitor îndepărtat, ci rapid! Dacă se poate chiar acum, pe loc!
Ar fi fost poate preferabil, își spun mulți, ca republicanii s-o trimită în cursa prezidențială din noiembrie pe mai predictibila Nikki Haley, în locul fostului președinte american. N-au vrut. Asta e.
Dar, dacă această fie și tardivă deșteptare a unui continent condus spre faliment economic, financiar și militar de elite leșinate, socialiste, pacifiste și parțial anti-occidentale nu e un foc de paie, ci va duce de la vorbe goale la fapte reale, Trump va fi făcut cu rău articulata lui ieșire retorică, despre o prezumtivă conversație imbecilă din trecut, mai mult bine viitorului (militar) al Europei decât oricine.
Și, în orice caz, cu impredictibilitatea lui și demonizarea ei de către adversarul politic, Trump i-ar fi făcut mai bine Europei, în ciuda ego-ului său hipergonflat și ridicol, decât la fel de trufașii Biden, Scholz, Borrell, von der Leyen și Macron împreună. Incomparabil mai bine și decât nefericiții lor mentori, predecesori și tovarăși politici, Obama și Merkel, la un loc.
Iar dacă Europa se va revigora cu adevărat, devenind dintr-un continent distrus psihic, politic, moral și securitar, unul capabil să se apere de Putin și să țină piept eficient și amenințării islamiste, am putea contempla o salvare veritabilă a Vestului, obținută, culmea, de unde nu se mai aștepta mai nimeni.
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Am citit azi ca Kamala Devi Harris si-ar putea lua sarcina se candideze. Din pacate nu gasesc link-ul.
Cu toate ca a fost aproape inactiva toti acesti ani, cred ca e mai de dreapta decat restul democratilor. Fac supozii.
Nu numai ca camila Haris este complet de stanga-imprejur, dar este si de o prostie fenomenala, care lasa praf America pe zi ce trece.
Individa are o recunoscuta capacitate fenomenala sa secreteze o diaree verbala fara sa spuna nimic.
Știu. E chiar de speriat.
Nu cred că știe nici ea ce mai e. Când era procuroare, era mai de dreapta. După, a devenit de stânga extremă, că așa trebuia politic după George Floyd….
Asta e un articol de invațat pe dinafara , mulțumim Petre Iancu!!💪💪
Mulțumec pentru apreciere, domnule Nicolae!
Fără a face din Trump un Mesia ( cum au făcut Le Figaro, cu Macrel) putem afirma că este un om providențial. Iar scopul scuză mijloacele. Cum alfel să scoți din letargie pe siniștrii si odioșii politicieni europeni, jumătate din ei vînduți rușilor sau chinezilor, (am avut si avem atîtea exemple), iar cealaltă jumătate aflați într-un “dolce far niente”cum se spune la noi în Banat 😄
Dl. Trump, leaderul Dreptei, reacționează uneori cam stângaci, din pacate.
Așa vi se pare dumneavoastră, pentru că nu știți ce știe Trump și pentru că nici pe departe nu ne putem imagina ce încleștare titanică se desfășoară în subteran și ce forțe-s implicate. Chiar vă închipuiți că tot ceea ce petrece se dă la televizor?
De acord.
Trump e foarte criticabil. Niciodată n-aș fi vrut să votez pentru el. Nici acum. Și totodată, cumva, e indirect și involuntar providențial. Sau mai precis, salvator într-un mod paradoxal. de parcă promia cerească l-ar fi ales ca să dea cu tifla trufașei elite atee care-l demonizează, dându-se pe ea însăși, de la Obama încoace, drept ”angelică”, ”mesianică”, ”izbăvitoare”.
Nici pentru acordurile Abraham nu l-ați vota?… Nici pentru că în mandatul lui i-a pus la punct și pe Putin și pe Xi și pe Kim și pe ayatolahi și pe talibani, de au stat cu toții cuminți și cu coada-ntre picioare așteptînd să fie înlăturat pentru a-și putea face din nou de cap?
Nici pentru că i-a strîns de oo pe „partenerii” europeni din NATO să-și aloce pentru apărare măcar procentul minim din PIB prevăzut în tratate?…
Nici măcar pentru că a fost primul președinte SUA care le-a trimis ucrainenilor armament letal, cînd Obama trimisese doar cîteva pături, ciorapi, izmene, cîteva căști și veste?…
Cam ce mai trebuia să facă Trump, ce mai putea să facă și n-a făcut, pentru a vă determina și pe dv ajungeți la concluzia că merită votat?…
Și dv la fel ca toată lumea care-l judecă pe Trump cu aspră judecată, cu toții uitați un element fundamental: cît timp a fost locatar la Casa Albă, nici măcar o secundă din cei patru ani de mandat Trump nu a avut puterea.
-N-a avut nici un control asupra establishmentului din DC care i-a fost dușman înverșunat din prima clipă.
-N-a avut control asupra agențiilor guvernamentale, care l-au spionat, l-au sabotat și au fost complice la toate înscenările, diversiunile și provocările montate împotriva lui.
-N-a avut control asupra Congresului dominat de democrați, care l-au sabotat cît au putut și în plus l-au mai și tîrît de două ori în fața comisiei de Impeachment.
-N-a avut nici un control asupra presei aflată la cheremul stîngii radicale, care a întreținut nonstop uraganul de minciună, de ponegrire, de kompromat, de linșaje mediatice și de propagandă a urii.
-N-a avut control nici asupra Big Tech căzut pradă wokismului, care a ajuns pînă-ntr-acolo cu ura și ticăloșia încît să-i suspende toate conturile de pe rețelele sociale unui președinte al SUA aflat în funcție.
-N-a avut control nici asupra miliardarilor marxiști care au investit sume fabuloase pentru a-i băga bețe-n roate oricînd și-n orice.
-N-a avut control nici măcar asupra propriului său partid, alcătuit majoritar din RINO și Never-trumperi, care l-au sabotat din răsputeri oriunde și-n orice.
-Chiar și cercul celor mai apropiați colaboratori ai lui Trump s-a dovedit a fi fost infestat cu cîrtițe, spioni, acoperiți, iude și trădători care n-au ezitat să-i înfingă cuțitul în spate oricînd s-a ivit prilejul…
În condițiile astea s-ar putea spune că Trump a avut puterea?
Toată puterea lui a stat strict în prerogativele lui prezidențiale, atîta cît a putut să și le exercite în condițiile celei mai înverșunate opoziții a întregului establishment.
Nicicînd în istoria SUA nu a mai existat nici de departe un președinte care să fi avut montată împotriva lui o asemenea monstruoasă coaliție, nici un alt președinte din istoria SUA n-a fost nici de departe hăituit, lovit și terfelit din toate direcțiile și din toate pozițiile așa cum a fost (și continuă să fie) Donald J Trump…
În aceste condiții, în care este purșisimplu de neînțeles cum de a reușit acest om să rămînă în picioare după cît a încasat, cum de a reușit să continue fără să se lase deturnat, intimidat sau cumpărat, a reușit totuși să adune o listă de realizări cu-adevărat impresionantă, cu care nu mulți președinți americani s-ar mai putea lăuda…
Dar, dv nu credeți că-i cazul să merite votat. E cam egocentric, e cam slobod în încălcarea limbii de lemn a uzuanțelor diplomatice, are niște grimase nedemne de un POTUS și pe la CNN nu s-a vorbit prea frumos despre el.
Restul nu mai contează.
N-am uitat faptele lui bune. Le-am salutat la vremea lor și după. N-am uitat nici de formidabila putere a adversarilor lui. Dar narcisismul și unele din declrațiile și faptele lui îmi repugnă, și le consider prea puțin civilizate și pernicioase, inclusiv în raport cu scopul lui, lăudabil, de a reface forța și credibilitatea Americii.
FYI, diaspora rusa. Nu generalizez dat e al doilea caz in Canada:
https://www.dailymail.co.uk/news/article-13075693/Russian-Canadian-woman-32-admits-helping-husband-send-7MILLION-worth-drone-guided-missile-parts-Moscow-use-war-Ukraine-Couple-busted-Manhattan-hotel-20-000-cash.html
Cred că nu sunt defel cazuri izolate.
O precizare d-le Iancu: Ancheta Mueller (care „a păpat” aproape 50 de milioane de dolari din buzunarul contribuabilului american), n-a invalidat nimic. Singurul lucru pe care l-a dovedit ancheta Mueller a fost că nu poate să dovedească nimic. Asta-i tot ce a dovedit ancheta Mueller, drept care acțiunea împotriva lui Trump a fost suspendată „din lipsă de probe” (probabil urmînd a fi reluată la „apariția de noi probe” -a se citi „fabricarea de noi probe”). Lucrurile s-au lămurit abia cu aproape doi ani mai tîrziu, odată cu ancheta Durham. Firește, nu tot ceea ce a descoperit ancheta Durham a fost făcut public, că nu trebuie el publicul să știe chiar tot, dar și cît a fost dezvăluit a fost suficient pentru ca întreaga lume să poată să-și dea seama de incredibila șerpărie de minciună, corupție, ticăloșie și nelegiuire care au stat în spatele fabricării „cazului” Russian Hoax. O șerpărie implicînd inclusiv cele mai înalte vîrfuri ale DNC, ale DOJ și ale serviciilor secrete, inclusiv implicarea serviciilor britanice și rusești. A fost dezvăluit punctul de pornire al „dosarului” care a fost fabricat la ordinul lui Hillary ca bîtă electorală pentru cotonogirea contracandidatului Trump, au fost dezvăluite traseele banilor și a influenței, a complicităților murdare în care au fost implicate entități politice, agenții guvernamentale, firme private, servicii străine și presa controlată. Au fost devoalate practicile curente de falsificări de documentelor oficiale, de mințire sub jurămînt a unor instanțe oficiale și de „scurgeri pe surse” a informațiilor către MSM prostituată, a cărei misiune era aceea de a isteriza opinia publică. A fost dezvăluit inclusiv faptul că Hillary i-a oferit lui Cristopher Steele -fost agent britanic și autorul basmelor cuprinse în dosar- un milion de dolari pentru orice fel de dovadă care să-i susțină narațiunea. Bine-nțeles că Hillary și-a păstrat banii, Steele neputînd să producă nici cea mai mică urmă de dovadă… Dar asta n-avea importanță, goarnele propagandei răgeau zi și noapte prin toate televizoarele și pe tot internetul, repetînd pînă la delir „Trump – omul lui Putin!”, iar prostimea credea, că de aia-i prostime, ea n-are nevoie de vreo dovadă pentru a-și forma convingeri de neclintit. Ceea ce este cu-adevărat jalnic, este că și astăzi, după aproape trei ani de la ancheta Durham, încă mai există pe planetă miliarde de aparținători de specia umană care continuă să repete mecanic minciuna fixată inextricabil de MSM în mințile lor puține, „Trump – omul lui Putin!”…
Domnule Pavelescu, imi cer scuze de la inceput daca ce scriu aici o sa va plictiseasca.
Ceea ce i s-a facut lui Trump are un perfect ecou in Israel.
Procesul contra lui Netanyahu se dovedeste zi de zi o inscenare fara pereche montata in intregime de oligarhia securitara, impreuna cu oligarhia miliardara locala si in cardasie cu cea americana (Soros &Co.)
Acum se afla ca anchetele au fost pornite de un politist pe nume Avi Rotenberg, amantul miliardarei Judy Nir-Mozes, co-proprietara a „ziarului statului” Yediot Aharonot si dusmana de moarte declarata a lui Netanyahu.
Toate acuzatiile contra lui Netanyahu sunt falsuri complete, obtinute prin falsificari de documente si marturii false ale politistilor sau marturii false stoarse de politie si procuratura prin torturarea barbara fizica si psihica subordonatilor lui Netanyahu si a membrilor lor de familie, ceva demn de Coreea de Nord.
Anchetele s-au desfasurat fara stirea si acordul prealabil Consilierului Juridic al Guvernului, singurul acreditat sa autorizeze anchetarea Primului Ministru.
Costul direct al salariilor anchetatorilor din cazul Netanyahu se ridica in septembrie la 60 de milioane de dolari, dar costul real au fost manifestatiile-mineriada din ultimul an care au ingenuncheat intai economia israeliana, si mai apoi cei 1200 de femei copiii ucisi de Hamas pe 7 octombrie, plus sutele de soldati cazuti in razboi.
Astazi stiim ca Hamas a hotarat sa atace cand a vazut anarhia instigata de Serviciului de Securitate Generala (Shabak), de Statul-Major al Armatei, de Procuratura si Politie.
Shabakul a avut chiar obraznicia sa plaseze in fruntea protestului-mineriada chiar pe sotia unuia din comandantii sai, Shikma Bressler.
Individa asta infioaratoare, care se vrea reincarnarea Ioanei d’Arc, cica e fiziciana profesor universitar si seamana ca doua picaturi de apa cu Elena, Academiciana Doctor Inginer, Savant de Renume Mondial.
Paiata asta sinistra este destinata de Shabak ca marioneta in fruntea juntei dictaturii politienesti care trebuie sa fie plasata in fruntea Statului dupa inlaturarea prin forta lui Netanyahu si a ordinii de stat constitutionale.
Uite unde am ajuns.
Sunt îngrozit. Serios. Dacă numai jumătate din ce scrieți aici e adevărat – și n-am date să vă contrazic ori să pun la îndoială ce spuneți – e rău rău.
Am scris in iulie 2023 un articol-sinteza despre subiect, in romaneste, in blogul In Linie Dreapta.
Articolul listeaza sursele citate, persoane care au reprodus in direct, linie cu linie, protocolul procesului lui Netanyahu.
Oricine poate sa ma verifice, ebraica sa inteleaga si timp sa aiba.
Deja in luna iunie, cei trei judecatori au anuntat procuratura ca nu sunt dovezi ca Netanyahu ar fi luat mita, dar Consiliera Juridica a Guvernului refuza sa restranga actul de acuzare. Ea trebuie sa continue procesul pana in panzele albe, pentru ca tot acest timp Netanyahu poate fi prezentat drept, „acuzat’, mai recent chiar „vinovat” si poate fi paralizat sub pretextul de „contradictie de interese”.
De la reluarea procesului, in noiembrie 2023 nu a aparut nimic nou calitativ, doar noi si noi detalii care dezvaluie criminalitatea completa a intentiilor si actiunilor fostului Consilier Juridic al Guvernului, Avi Mandelblitt, al tuturor procurorilor si politistilor implicati in ancheta si procesul Netanyahu.
Dacă n-ar fi greșit gravissim cu Hamas, dar și prin comportamentul față de aliații săi, Bibi ar fi concurat cu succes la poziția celui mai competent dintre liderii israelieni de la Ben Gurion încoace.
Doar îmi dau și eu cu presupusul d-le Iancu, dar mă îndoiesc că d-l Netanyahu „a greșit grav” cu Hamas. Un politician de calibrul lui nu „greșește grav” în situația în care are o viziune corectă asupra situației, oricare ar fi ea, așa că explicația pentru aceste „greșeli grave” poate că ar trebui căutată în altă parte.
Citind precizările d-lui Ștefan și apoi aprecierea dv cu „greșitul grav”, mi-am amintit de un episod iute înăbușit din SUA prin prima parte a anului 2017. Era vorba despre niște stenograme din Biroul Oval. După neașteptata victorie a lui Trump, la un momentdat, undeva înainte de 21 ianuarie, Obama i-a convocat în Biroul Oval pe șefii FBI, CIA, NSA, probabil și pe ai altor servicii, de față mai fiind cîțiva oficiali ai administrației Obama între care Joe Biden și Condoleezza Rice. Șefii din Intelligence convocați atunci, au fost instruiți de Obama să saboteze pe orice căi și prin orice mijloace noua administrație Trump și să o supună unui boicot informațional complet. Lui Trump nu trebuia să i se spună nimic din ceea ce în mod obișnuit serviciile îi raportează unui POTUS, din contră, trebuia „intoxicat” cu dezinformări. Aceste stenograme au stîrnit atunci ceva vîlvă, apoi îmi amintesc că Trump a promis că le va desecretiza, apoi parcă-mi amintesc că au fost desecretizate, după care nu s-a mai auzit nimic de ele în vacarmul goarnelor care de la țărmul Atlantic la cel Pacific urlau asurzitor „Russian Collusion! Russian Collusion!”… D-l Stefan afirmă că „Ceea ce i s-a facut lui Trump are un perfect ecou in Israel”, la fel cum și eu pot să afirm că ceea ce i s-a făcut lui Trump i se făcuse punct cu punct și lui Băsescu. Este incredibil cît de asemănătoare au fost metodele și tacticile folosite de stînga pentru demolarea amîndurora.
În plus, amintiți-vă că „insurecția”J6 este echivalentă, trasă la xerox, după „tentativa de lovitură de stat” din 18 februarie 1990 la Palatul Victoria.
Niciodată pe leftiști nu i-a dat imaginația afară din casă, folosesc și reiau mereu aceleași tactici, așa că de ce n-am putea presupune că și Netanyahu n-a avut și el parte de același boicot informațional dinspre propriile lui servicii, asemănător cu cel la care fusese supus Trump din partea propriilor lui servicii?… Doar mă întreb și eu, nu dau cu parul…
E cert că Netanyahu a greșit grav în mai multe rânduri, refuzând să primească sfatul ministrului apărării, Liberman, cu privire la neglijatul pericol al Hamas. A greșit oprind repetat prematur războaiele contra Hamas în Gaza. Și a greșit cert prin personajele pe care le-a aprobat la șefia instituțiilor de forță. Așa că se vede cu ochiul liber că a greșit grav. Se va vedea probabil încă și mai bine, la finele investigațiilor care vor trebui făcute după război.
D-le Iancu, habar n-am ce s-a întîmplat acolo, habar n-am de ce a comis Netanyahu acele greșeli, habar n-am care a fost contextul în care le-a comis.
Habar n-am de nimic din ceea ce ar fi putut să determine acele greșeli. Dar asta nu înseamnă că nu există puncte de sprijin la care să mă pot raporta în înțelegerea a ceea ce s-a petrecut. Depildă raportarea la precedente, o prectică curentă în jurisprudența americană. Sau evidența unui modus operandi comparabil cu unul deja cunoscut. Sau purșisimplu raportarea la bunul-simț, care îmi spune că un om ca Netanyahu, inteligent și motivat să urmeze calea pe care și-a ales-o, nu face asemenea greșeli sinucigașe fără să fie „ajutat” să le comită.
Dacă tot am amintit de precedente, din nou îmi apare în față comparația cu Trump, la fel ca și constatarea că modus operandi și tacticile stîngii sînt mereu aceleași oricînd și pretutindeni, printre ele la loc de frunte aflîndu-se infiltrarea masivă și pînă la cel mai înalt nivel a tuturor structurilor politice, guvernamentale (în special justiție, servicii și instituțiile de forță), militare, economice, științifice, sociale, mediatice ale țării vizate ca obiectiv al atacului hibrid.
Întrebat fiind depildă cum de a putut să-l țină consilier pe unul ca Fauci (preluat din administrația Obama), Trump a răspuns simplu „Mi-a fost recomandat ca fiind un profesionist, un tehnocrat cu multă experiență, apolitic… de ce să nu-l fi primit?”
Normal, nici Trump și nici altcineva n-are de unde să știe ce-i zace-n tărtăcuța celui aflat în fața lui, iar „recomandările” nu puteau să vină decît din anturaj, de la oameni în care Trump avea încredere.
Și uite-așa, urmînd „recomandările” „binevoitorilor” din propriu-i anturaj, Trump s-a pricopsit în echipa de consilieri prezidențiali cu una dintre cele mai toxice figuri ale juntei progresist-globaliste și agent al Deep State. Care profitînd de ignoranța lui Trump în domeniile legate de sănătatea publică l-a manipulat cum a vrut, el aflîndu-se în spatele tuturor deciziilor proaste luate de Trump legate de plandemie.
La fel a fost și în cazul lui Mark Milley, poate cel mai toxic și mai periculos trădător de țară dintre toți trădătorii care au purtat vreodată o uniformă a armatei americane, în plus fiind și un antitrumpist feroce.
Trump l-a numit în cea mai înaltă funcție din armata SUA tot la recomandarea unor „binevoitori” din propriul său anturaj, în plus lăsîndu-se înșelat de o „atitudine curajoasă” care i s-a părut lui Trump că a văzut-o cîndva la el, speculată și ea de recomandacii binevoitori. Și uite-așa Trump, care ținea la armată ca la ochii din cap, care i-a suplimentat bugetul cu patru trilioane de dolari, a reușit să și-o distrugă prin această numire. Milley (care se lăuda că i-a citit și pe Marx și pe Lenin -dar nu și pe Clausewitz sau Sun Tzu) a reușit să decimeze armata SUA prin injectarea obligatorie cu substanțe ucigătoare, a dezbinat-o și a învrăjbit-o prin impunerea CRT, i-a anulat standardele de promovare pe criterii meritocratice prin impunerea ideologiei DEI, a deprofesionalizat-o prin impunerea ideologiei Woke și lectura obligatorie a celei mai imunde maculaturi progresiste, toate astea în detrimentul instrucției militare. Milley s-a comportat exact ca un agent infiltrat de-al Chinei comuniste, adică exact ceea ce s-a și dovedit că a fost.
La fel, putem continua lista de alegeri „neinspirate” făcute de Trump sub parțiala sau totala „influență” a anturajului, cu cei trei pe care i-a numit la SCOTUS, Gorsuch, Kavanaugh și Barrett. Toți trei încă din momentul nominalizării au fost loviți de un uragan de ostilitate virulentă și de înscenări fabricate dinspre establishmentul leftist și de neîntrerupte linșaje mediatice și propagandă a urii în mass-media controlată. Trump s-a luptat ca un tigru pentru fiecare dintre ei reușind să le obțină numirea, iar ei, fiecare dintre ei, cum și-a văzut semnat ordinul prezidențial de numire, s-a grăbit să schimbe tabăra sarind cu arme și bagaje de partea establishmentului, cu toții folosindu-se de prima ocazie ivită pentru a-i înfinge cuțitul în spate celui căruia i-au datorat numirea în cea mai înaltă funcție publică din SUA după cea de POTUS.
Nenumărați au fost trădătorii furișați în anturajul lui Trump, abia de-i numeri pe degete pe cei care i-au rămas loiali, dar din nici o listă de trădători în acest caz nu poate să lipsească numele celui mai perfid dintre ei, a omului în care Trump a avut o încredere absolută și pe care l-a considerat prieten: Mike Pence. Care a stat „conservat” pînă la capăt, păstrîndu-se conspirat pînă în ultimul moment pentru o singură lovitură de cuțit, doar una dar decisivă, aplicată în spatele lui Trump.
Despre asta cred că-i vorba d-le Iancu. Deși habar n-am care este starea reală de fapt a contextului în care Netanyahu a comis greșelile, că nu totul se dă la televizor, nu am nici un motiv să resping presupunerea că ceea ce i-a făcut junta nelegiuită în SUA lui Trump, infestîndu-i anturajul cu cîrtițe, spioni și trădători avînd printre altele și misiunea de a-l deturna pe Trump către decizii greșite, nu i-au făcut și colegii ei din Israel lui Netanyahu. În special, avînd în vedere faptul că, la fel ca și Trump, Netanyahu este și el un lider antisistem.
Serviciile se află întotdeauna sub controlul sistemului, adesea ele însele aflîndu-se în spatele sistemului.
Oricît de inteligent și de determinat ar fi un lider și indiferent cît de înaltă ar fi funcția pe care ar deține-o, el rămîne în mod inevitabil dependent informațional de alții, iar ca șef de stat sau de executiv depinzînd informațional în primul rînd de profesioniști ai informației din serviciile de Intelligence. Care pot sau nu să fie corecți, care pot sau nu să fie loiali jurămîntului depus.
Să nu uităm că și la noi în țară am avut un șef de stat „învins de servicii” și un altul boicotat informațional, dezinformat și chiar lovit personal de servicii.
Serviciile dețin informația, iar informația înseamnă putere.
Mulțumesc foarte mult d-le Stefan pentru aceste precizări. Chiar aveam nevoie de ele, doar așa, pentru mine, pentru sufletul meu.
Îmi place Netanyahu și am încredere în el. Nu-s mulți politicieni despre care aș putea să spun aceleași lucruri, asta din cauză că nu-mi formez cu ușurință asemenea opinii. Mi le formez prin studiul amănunțit al personajului, analizarea lui pe cît posibil obiectivă, plus activarea unui fler, sau instinct -numiți-l cum doriți, care rar mă înșeală.
În cazul lui Netanyahu aveam în față o imagine și un text care nu se potriveau. Imaginea pe care o vedeam îmi arăta ceva, iar textul scris sub ea spunea cu totul altceva, aproape diametral opusul și nu înțelegeam de ce, nu-mi dădeam seama unde m-am înșelat. Asta probabil din cauza unor prejudecăți avute față de Israel (pe care d-l Iancu le-a sesizat), prin prisma cărora aveam o viziune nejustificat de idilizată asupra Israelului și a consensului intern, despre care îmi imaginam în mod firesc că ar trebui să existe pentru a garanta supraviețuirea unei națiuni mici înconjurată de dușmani radicalizați și ca atare aflată în permanent și iminent pericol.
Abia dv m-ați ajutat să înțeleg: nu imaginea lui Netanyahu pe care o vedeam era falsificată, ci textul de sub ea, care era scris de alții.
Așa că acum îmi este clar.
„Netanyahu n-a avut și el parte de același boicot informațional dinspre propriile lui servicii, asemănător cu cel la care fusese supus Trump din partea propriilor lui servicii?… Doar mă întreb și eu, nu dau cu parul…”.
Aici e vorba de o certitudine confirmata.
In noptea de Shabat Simhat Tora, 6 spre 7 octombrie, cu cateva ore inainte de atac, a avut loc o conferinta telefonica intre Seful Statului Major, seful Securitatii Generale (Shabak), comandantul Informatilor Militare, comandantul diviziei militare Gaza.
S-au hotarat 3 puncte:
1) Sa conferentieze din nou la 8 dimineata (Hamasul a atacat a avut loc la 6:30).
2) Sa nu alerteze trupele de pe teren si nici Aviatia.
3) Sa NU-l alerteze pe Netanyahu.
A participat și șeful informațiilor militare?
Seful Informatiilor Militare, Aharon Haliva, se afla in vacanta la Eilat la un hotel de 5 stele.
Au fost 2 conferinte. Haliva a participat la prima dupa care s-a dus la culcare. Dupa aia nu a putut fi trezit pentru a 2-a conferinta.
Haliva a fost si cel care intr-un discurs public in fata soldatilor, dupa 7 octombrie, a insistat ca razboiul actual nu este existential, ci pentru un anume „stil de viata”.
Asta dupa ce Netanyahu declarase putin inainte ca da, razboiul este pentru existenta.
Haliva nu si-a explicat niciodata aceasta declaratie ciudata.
Opinia mea e ca Haliva isi pregatea iesirea in civilie, in politica de extrema stanga sau la un think-tank american, unde va sustine ideea bine raspandita „stilul de viata” al israelienilor este „ocupatia”, „apartheidul”, „colonial settling”.
Trebuie sa ne asteptam ca Amir Haliva va urma calea lui Tamir Pardo, fost sef al Mossadului, care si el a declarat in iunie ca Israelul este un „stat apartheid” (https://www.ynetnews.com/article/syyu011iah ).
Pardo nu e izolat.
Minciuna si tradarea sunt banoase pentru capii oligarhiei securitaro-militare.
Este stupefiant că asemenea propagandă precum asta cu „apartheidul” poate să convingă pe cineva trăitor în Israel. Palestinienii naturalizați ca cetățeni israelieni reprezintă mai mult de o cincime din populația Israelului. Nu-i discriminează nimeni, pot să practice fără restricții orice ocupație, pot fi mici intreprinzători sau oameni de afaceri, polițiști, artiști, militari, profesori universitari sau prezentatori de televiziune, au propriile lor ziare, au propriul lor partid politic, nimănui nu-i pasă că se roagă la moschee și nu la sinagogă etc etc etc… Despre ce „apartheid” se poate vorbi în condițiile astea?… Tre’ să fii complet trepanat și complet rupt de realitate ca să ajungi să pui botu’ la o asemenea propagandă. Este posibil să existe în Israel asemenea oameni?… Și mai ales să constituie o masă critică semnificativă?…
Nu sunt la curent cu toate amănuntele acestor investigații, dar știu că nu s-a putut dovedi complicitatea lui Tump cu Putin.
Vreau sa spun ca prin contributia domnului Pavelescu si a domnului Stefan K. textele dumneavoastra, domnule Iancu, capata consistentå valoare adaugata. Nu cå textele nu ar avea valoare fara micile comentarii. Må intelegeti ce vreau sa spun ? 🙂 Multumesc tuturor.