Democrații de peste ocean nu mai pot ascunde problemele de memorie ale lui Biden. Care s-au înmulțit și s-au complicat alarmant, fiind constatate expressis verbis de un oficial american independent.
Ele nu îl mai priveau de fapt de mult doar pe șeful statului american. Ori numai America. Fiindcă președintele ei este liderul superputerii și al lumii libere, omul de care depinde în mare măsură apărarea statelor NATO, neajunsurile sale intelectuale tot mai evidente interesează în cel mai înalt grad Vestul și alianțele SUA. Ca și națiunile care fac parte din ele.
Cine e Joe Biden azi?
”Un domn în vârstă cu ținere de minte slabă”. Așa l-a găsit Procurorul Special american, Robert Hur, pe Biden. După ce la anchetat timp de aproape un an și jumătate pe președintele SUA, juristul independent l-a găsit vinovat pe Biden pentru abuz în ”gestionarea defectuosă, voluntară, a documentelor secrete”, pe care le-a reținut și divulgat benevol (iar nu fiind constrâns, ori din eroare) în perioada în care inculpatul fusese vicepreședintele Americii.
Dar în timpul investigației, Biden nu-și mai amintea de această perioadă a vicepreședinției sale. Ori de data morții fiului său Beau.
Deși acțiunile lui Joe Biden reprezintă, cum a spus anchetatorul său, ”un risc pentru securitatea națională”, Hur a hotărât să nu-l pună sub acuzare. Pentru că președintele american ”a cooperat” și, potrivit procurorului special, ar fi greu de condamnat, căci ”s-ar prezenta juriului ca un om în vârstă și cu memoria slabă”.
Hur a spus textual că memoria lui Biden e ”semnificativ limitată”.
În reacție la cele peste 300 de pagini ale raportului său, un document care-l face scăpat de gratii pe Biden, Procurorul Special s-a văzut dezaprobat, blamat, condamnat și vituperat de stânga și extrema stângă de peste ocean. Progresiștii sunt înfuriați mai ales de faptul că i s-ar fi dăruit muniție electorală lui Donald Trump. Or, Procurorul Special s-a exprimat delicat. Realitatea stării psihologice a președintelui în exercițiu este devastatoare.
Confuzii prezidențiale
În reacție la aprecierile lui Robert Hur, Biden a afirmat că ar avea ”memoria bună”. El și-a ”ilustrat” presupusa ”ținere de minte”, susținând că ar fi ”vorbit cu președintele Mexicului”, când, de fapt, discutase cu șeful statului egiptean, al Sissi. Timp de un minut, Biden n-a știut care e inamicul Israelului din Gaza.
Înainte de a încurca președinți de pe continente diferite, Biden i-a confundat pe Angela Merkel și pe Emmanuel Macron cu predecesorii lor defuncți de decenii.
Încât declarația lui, potrivit căreia ”memoria mea e bună” n-a făcut decât să agraveze disconfortul și impresia deplorabilă creată de discordanțele dintre o realitate vădită incompatibilă cu afirmațiile sale. Nu e vorba, aici, de simple disonanțe cognitive. Sau de ușoare tulburări ale facultății de a-și aminti.
Consecințele politice și securitare ale pierderilor prezidențiale de memorie
Ce se mai poate, prin urmare, lua în serios din ce spune sau dispune președintele SUA, ai cărui dușmani afirmă că ar fi ”dement”?
Memoria e ”procesul în care informația e codificată, stocată și recuperată”. Dacă acest proces e perturbat, apar probleme de cogniție majore. Ceea ce pentru orice șef de stat, țara pe care o conduce, poporul ei și aliații lui poate fi mortal.
Or, e absurd să se considere că un om care nu poate fi judecat pentru că nu e, mereu, în deplinătatea facultăților sale mintale, întrucât are probleme de memorie și cogniție, e în stare să conducă o țară. Și încă una de mărimea și complexitatea SUA.
Reiese că democrații s-au înșelat rău, odată în plus, când au hotărât să-l trimită pe Biden în cursa pentru un nou mandat prezidențial împotriva unui Donald Trump care profită plenar de pe urma stării rele a sănătății mentale a contracandidatului său. Trump a înfierat impunitatea acordată lui Biden și ceea ce fostul președinte al SUA a estimat a fi ”o justiție selectivă, anticonstituțională”. Picant e faptul că Biden a încercat să extragă simpatii din compararea cazului său de delincvență cu al predecesorului său, demonizat de o parte a presei.
La fel fac mulți din adepții lui Biden. Dar acest lucru e de importanță secundară. Mai grav e altceva. Departe de a putea face față sarcinilor și provocărilor unei candidaturi prezidențiale, sau unui viitor mandat de șef al statului, Joe Biden se arată incapabil să fie la înălțimea misiunii de a conduce țaraîn prezent, iar Congresul ar avea în mod normal datoria de a-l suspenda urgent din funcție. Dacă ar putea și ar avea cu cine să-l înlocuiască.
Din nefericire, și acest Congres pare, ca întreaga clasă politică americană, iremediabil scindat, polarizat și incapabil să-și asume sarcinile firești, de for legislativ și de instanță de control al puterii executive.
Ceea ce sporește considerabil neajunsurile politice și, mai ales, riscurile de securitate confruntându-i pe americani și pe aliații lor. Între care, mai ales, pe cei aflați în război, ca ucrainenii și israelienii.
Cum ar mai putea oare face față Biden datoriei sale de a înțelege un conflict extrem de complex precum cel al statului evreu, care luptă în aceste zile nu doar împotriva terorismului, ci pentru supraviețuirea sa, dacă până și unii dintre liderii israelieni au avut nevoie de câteva decenii ca să înceapă să se dumirească în legătura cu miza războiului cu Hamas. Și care, pentru că n-au înțeles corect această miză, au greșit fatal, permițând, involuntar, ca teroriștii să-i declanșeze la 7 octombrie 2023 masacrul, cel mai amplu măcel antisemit, genocida, din istoria de după Holocaust.
Abia acum pricep unii din dregătorii și analiștii politici israelieni că se confruntă realmente cu un război religios, antisemit, de anihilare a poporului evreu în patria sa și dincolo de ea. Abia acum începe să le fie clar unor gânditori ceea ce acest blog și varii comentarii difuzate de Deutsche Welle sub semnătura lui Petre M. Iancu (1) (de pildă, aici) au susținut repetat. Și anume că litigiul Israelului cu liderii palestinieni și organizațiile lor nu e atât și eminamente unul politic și teritorial, cum s-a crezut prea mult timp, cât, în primul rând, o confruntare religioasă. Una, în care inamicii Israelului doresc, din rațiuni teocratice, nimicirea evreilor și ștergerea statului lor de pe hartă.
Șeful diplomației americane, Blinken, a arătat, în Israel, că a înțeles, parțial, acest lucru. Una din problemele lui și ale altor dregători americani, între care tot mai uitucul președinte, este că una spun azi și alta fac mâine. Sau invers.
Dar cea mai puțin soluționabilă chestiune rămâne și pentru Blinken, și pentru americani, precum și pentru restul lumii, faptul că oricât de bune i-ar fi intențiile, Joe Biden nu mai e în stare să se achite în mod competent de atributiile sale.
––––
(1) Note: Iudeo-creștinism autodistructiv, Deutsche Welle, 6 mai 2019
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Sunt de acord cu dumneavoastră în foarte multe privințe. Nu mă pot împăca însă cu simpatia inexplicabilă pentru Trump, și el cu mult trecut de vârsta pensionării, cu probleme similare de memorie, de articulare a unor cuvinte, de confundare de persoane, lacune de cultură generală (pe care le-am constatat în direct, nemijlocit). Nu de alta, dar revenirea lui Trump ar pune sub semnul întrebării întregul sistem de securitate garantat de NATO, ar însemna sabotarea ajutorului pentru Ucraina, și în ultimă instanță ar reprezenta un pericol direct pentru România.
Cred ca se rezuma la:
Rien de mieux, il se couche avec sa femme.
@Consumul de MSM chiar și în cantități homeopatice, conduce inevitabil la tulburări devastatoare ale discernămîntului.
Dacă simpatia cuiva pentru Trump vi se pare inexplicabilă, poate că vă vor explica-o zecile de mii de oameni care l-au întîmpinat sîmbătă pe Trump la aeroportul Myrtle Beach, sau pe cei care s-au înșirat de ambele părți ale celor nouă mile de șosea de la aeroport la Conway, South Carolina. Chiar am surprins o exclamație a unui reporter: „Așa ceva n-am mai văzut!”… De fapt cam la fel se întîmplă pretutindeni prin America pe unde apare Trump. Desigur, toți ăia care ies puhoi să-l aclame or fi cu toții nebuni…
Pe partea cu vîrsta lui Trump, țin să vă atrag atenția că în cazul speciei umane nu există un model standard de îmbătrînire. Unii oameni pot să fie complet senilizați la vîrsta de 70 de ani, în timp ce alții pot să fie activi și perfect lucizi chiar și după depășirea centenarului. Așa că o apreciere a unei persoane strict după criteriul vîrstei, nu spune practic mare lucru despre acea persoană. Chiar Trump în cursul unui interviu din urmă cu cîteva luni, spunea că a întîlnit persoane care și-au construit averi semnificative după depășirea vîrstei de 80 de ani, sau s-a referit la Bernie Sanders pe care-l văzuse recent într-un interviu și despre care a spus că „era perfect lucid și mintea-i mergea brici, deși este trecut de 95 de ani”.
Desigur, după opinia dv modelată de propagandă, gradul de prăbușire cognitivă și de demență senilă a lui Trump trebuie să fie foarte apropiat de cel al lui Biden, dată fiind diferența mică de vîrstă dintre ei. Ei bine, uite că nu-i așa. Biden este așa cum este și-l poate vedea toată lumea, semne de demență existînd încă de pe vremea în vare era VP, iar Trump rămîne un tip energic, activ, dinamic, capabil să țină discursuri de cîteva ore, bine închegate, vorbind liber, fără să aibă nevoie de hîrtiuțe sau prompter. Ceea ce în mod categoric un Biden care dă mîna cu stafii nu este capabil să facă.
În ceea ce privește lacunele din cultura generală, a nu te agăța de ele este o problemă de bun-simț atîta timp cît constituie excepții. Lacune în cultura generală aveți și dv, am și eu, are toată lumea, că nu există nimeni pe Terra care să le știe pe toate. Sau, a încurca o dată două nume, poate să fie un accident, i se poate întîmpla oricui, chiar și numai din neatenție. Problamă devine doar atunci cînd se repetă sistematic, ca în cazul lui Biden, care doar în ultimele zile a avut cel puțin trei recidive.
Pe partea cu „pericolul” Trump pentru Ucraina, arătați ca unul cu ochii fixați în CNN și care-și bea cafeaua de dimineață citind NYT. Niciodată acolo nu vi se va spune că Trump a fost primul președinte american care a livrat Ucrainei armament letal, în timp ce Obama depildă a „ajutat” armata Ucrainei cu pături, saltele, ciorapi, izmene, plus ceva căști și veste. La fel cum n-are să vă spună că Trump, în stilul lui nediplomatic pe cît de caracteristic pe-atît de eficient, i-a spus-o în față lui Putin: „Dacă ataci Ucraina în timpul mandatului meu, lovesc Moscova. Toate acele frumoase turnulețe de aur [ale Kremlinului] vor sări în aer!” Așa că Putin a stat cuminte în banca lui așteptînd ca Trump să fie înlăturat pentru a-și permite din nou să-și facă de cap prin Ucraina.
Trump a afirmat în mod repetat că dacă ar fi fost el la Casa Albă, Putin n-ar fi îndrăznit să atace Ucraina și îl cred. După discuții cu Trump, și Xi s-a abținut de la provocări la adresa Taiwanului, și Kim a încetat să mai amenințe America cu rachețelele lui rusești, și talibanii s-au abținut de la orice atac asupra militarilor americani din Afganistan. Asta ca să vă dau doar trei exemple.
Vă vine să credeți că după ce Trump a negociat cu sălbatecii ăia fanatici, care nu respectă nici o regulă, nimic și pe nimeni, mai apoi timp de un an și jumătate pînă cînd Trump și-a terminat mandatul, nici un militar american n-a mai fost ucis sau rănit în Afganistan?… Credeți sau nu, exact asta s-a întîmplat, incredibil dar adevărat. Se vede treaba că are Trump o manieră aparte de a fi foarte convingător și eficient, iar astea nu-s nici de departe singurele exemple.
Mai nou, Trump a mai afirmat și că „va opri războiul din Ucraina în 24 de ore”. N-a spus și cum are de gînd să procedeze, așa că mi se pare de bun-simț să ne abținem de la delirul imaginației lăsate slobode despre cum ar intenționa să o facă. Dacă a spus că poate să o facă, înseamnă că poate să o facă. Cum?… Vom vedea atunci. Este un om care a dovedit în nenumărate ocazii că este genul care se ține de cuvînt.
Pe partea cu NATO, rămîne de pomină modul în care le-a bătut Trump europenilor cu pumnul în masă, obligîndu-i să-și aloce pentru apărare cei 2% din PIB prevăzuți în tratate, după ce timp de șapte decenii se obișnuiseră să-și lase povara cheltuielilor de securitate pe spinarea contribuabilului american. Și i-au alocat, cel puțin cît a mai fost Trump POTUS, după care, pisica nemaifiind acasă, s-au dus din nou la sub 1%.
Într-adevăr, politica lui Trump a fost de a reduce în intensitate și chiar de a stopa războaiele „moștenite” de precedentele administrații, războaie pornite de Deep State doar pentru a-i asigura debușeu producției complexului militar-industrial complice. Dar de la asta și pînă la subminarea NATO, doar delirul propagandei leftiste mai putea să facă o punte.
În concluzie, dacă sînteți interesat de ceea ce se mai întîmplă pe planetă, lăsați naibii propaganda MSM ca „sursă de informare”. Mai există și alte surse.
Trump si-a dovedit si posibilitatea de a se auto-corecta.
Cand vede ca ceva nu merge, incearca altceva.
Trump isi schimba atitudinea functie de manevrele adversarilor.
Exact opusul lui Biden care merge pina in panzele albe cu aceeasi idiotenie care a dus America de rapa.
Exemplul cel mai sfasietor e abandonarea deliberata si totala a controlului granitei de sud cu Mexicul.
Nici o cantitate de migranti ilegali nu e suficienta pentru pseudo-liberalii Americani.
Apropo de granița cu Mexicul, știți ce a făcut Trump?… Pe lîngă faimosul gard, (practic terminat, la sfîrșitul lui 2020 mai lipseau doar vreo 30 – 4o de km pentru a fi complet), Trump i-a făcut și o vizită la președintele Mexicului, în cuesul căreia i-a cerut să aloce forțe militare pentru a opri puhoaiele de migranți în drumul lor către frontiera cu SUA, asta în condițiile în care forțele de ordine din Mexic erau clar depășite de situație. „Imposibil!” a zis ăla. Trump a insistat dar a primit același răspuns. Atunci, Trump i-a pus ăluia în față un document: „Acesta este un ordin executiv prin care începînd de mîine de la ora 0:00, toate exporturile din Mexic în SUA vor fi taxate cu 25%. De pe document mai lipsește doar semnătura mea pentru a deveni legal și executoriu. Dacă pînă astăzi la ora 18:00 nu voi primi de la dumneavoastră un telefon care să mă impresioneze, la ora 18 voi semna în mod oficial acest document, iar mîine la ora 0:00 va intra în vigoare. La revedere”… Știți ce a urmat?… Înainte de ora 18, Trump a primit un telefon din Mexic…
Ăsta este stilul lui Trump, nimic în comun cu scorțoasele uzuanțe diplomatice și cu înțepenita lor limbă de lemn care de mult nu mai impresionează pe nimeni. Cu acest stil i-a pus Trump cu botul pe labe pe toți satrapii planetei făcînd din ei niște mielușei, unul n-a mai crîcnit în fața lui. Și tot cu același stil, a reușit să transpună în viață Acordurile Abraham, pe care nimeni niciodată nu le-ar fi crezut posibile.
Trump nu doar că se poate autocorecta, dar are și o enormă capacitate de a învăța, inclusiv din propriile lui greșeli, care de-a lungul primului său mandat -în special în plandemie, n-au fost de loc puține. Acum, Trump este cu totul altul decît cel din 2016, ca urmare a imensului volum de cunoștințe și informații acumulate, precum și a imensei experiențe pe care a dobîndit-o în toți acești ani. Pentru junta nelegiuită, Trump este în acest moment infinit mai periculos decît ar fi putut să fie oricînd în cursul mandatului său încheiat prin lovitura de stat din 8 noiembrie 2020. De aceea junta nu se va împiedeca de absolut nimic pentru a-i bloca drumul către un nou mandat. Pentru oprirea lui Trump totul va fi permis. Inclusiv asasinatul.
Dar Trump nu este singur. Niciodată n-a fost singur. În spatele lui se află forțe puternice și neștiute care nu-i vor îngădui juntei nelegiuite să distrugă America și odată cu ea întreaga civilizație vestică.
Chapeaux, dom’ Pavelescu ! Asta se numeste educatie politica, Yes !
Dusmanii lui Biden afirma ca e dement, iar prietenii sai constata ca e dement.
Asta-i mult mai bun:
https://www.hotnews.ro/stiri-razboi_ucraina-26889529-tucker-carlson-intrebat-putin-despre-supararea-legata-transilvania.htm