Întrucât războiul în care ne aflăm se conturează tot mai clar ca un conflict global, e vital să-i consacrăm peste tot în lume energia necesară capitulării dușmanilor noștri.
Să nu ne facem iluzii: pariuri existențiale au de câștigat în 2024 nu doar israelienii și ucrainenii, ci democrațiile în genere. Dușmanii lor sunt vrăjmașii întregii lumi libere și a întregii civilizații, de vreme ce Putin vrea Uniunea Sovietică stalinistă, dar de la Lisabona la Vladivostok. Acest teritoriu cuprinde, între altele, și România.
Iar Frăția Musulmană, care mai conduce Gaza, unde se numește Hamas, domnește și la Doha și Ankara. Finanțează universități ca Harvard sau MIT, între alte mari pepiniere ale elitei apusene, i-a spălat pe creieri pe editorii și redactorii de la Washington Post, New York Times și BBC (care nu consideră că a tăia beregate de bebeluși e terorism), exercită o considerabilă influență la Vatican și vrea: ce oare? Islamizarea lumii. Califatul.
Viitorul pe care ni-l oferă această Frăție Musulmană și organizațiile aferente gen ISIS sau Al Qaida e o existență în care creștinii și evreii au de ales între convertirea la mahomedanism, statutul de Dhimmi, de sclav supus, sau exterminarea de felul celei începute la 7 octombrie.
Israelul e zguduit din temelii și luptă pentru supraviețuirea sa
Alianța inamicilor micului stat evreu e enormă, iar dimensiunile ei nu sunt egalate decât de cruzimea cu care se încearcă nu doar eliminarea acestei țări de pe hartă ci și virtualitatea ei: genocidul nu-i vizează defel doar pe israelienii din Țara Sfântă și din afara ei, ci pe evrei în genere. Ideea e ca orice stat evreiesc să devină pe veci o utopie.
Israelienii încă nu înțeleg toți, prea bine, ce li s-a întâmplat. Uimirea lor vizează mai ales faptul că, de când și-au reedificat statul în patria lui istorică, s-au străduit lăudabil și cu mult succes să fie un popor normal, ca oricare altul, într-o țară normală, ca oricare alta. Se vede însă, că mare parte din lume nu-i vrea pe israelieni ca popor ”normal” și mulți nu le acceptă statul ca pe unul normal, oricât de asiduu își probează atașamentul la democrație, la viață, la drepturile omului, la valorile civilizației iudeo-creștine, la idealurile rațiunii și luminilor.
Ar fi bine, chiar imperativ, ca statul evreu să se adapteze acestei situații neplăcute și să ducă la bun sfârșit misiunea antiteroristă pe care și-a asumat-o. Criteriile pe care le-a formulat premierul israelian pentru aplanarea conflictului din Gaza sunt potrivite. Restabilirea păcii în Gaza implică într-adevăr zdrobirea grupării (teroriste, islamiste, palestiniene) Hamas, demilitarizarea fâșiei, precum și deradicalizarea societății palestiniene. Primul obiectiv reclamă, la rândul său, eliminarea de la putere a Hamas și demantelarea capacităților ei militare. Netanyahu a amintit că liderii Hamas și-au reiterat intenția de a repeta din nou și din nou mega-atentatele de la 7 octombrie. Are dreptate și când atrage atenția că vina pentru distrugerile din Gaza le revine teroriștilor islamiști, care abuzează de civilii din fâșie și de spitalele ei transformându-i în scuturi vii.
Trebuie ca Gaza să nu mai poată fi folosită niciodată ca bază de atac împotiva Israelului. E nevoie, deci, între altele, de zone de securitate și de controale la frontiere, inclusiv la cea egipteană, care să garanteze că nu se mai importă în fâșie arme. Potrivit liderului israelian, speranța ca autoritatea autonomă palestiniană să demilitarizeze Gaza e o iluzie. Fâșia are nevoie de o conducere care să determine populația să susțină lupta împotriva terorismului, iar nu terorismul. Dar cu rezolvarea situației din Gaza nu s-a soluționat tot ce se cere soluționat. Iar Israelul va avea nevoie de aliați.
Testul ucrainean
Poate la fel de gravă e tentativa de genocid a Rusiei, care încearcă să șteargă de pe hartă Ucraina, pedepsind-o pentru imaginara ”vină” de a-și fi asumat autodeterminarea. Și pentru dorința de a cununa această autodeterminare cu demnitatea, libertatea și valorile democrației de tip occidental, un mod de organizare incompatibil cu tirania totalitară.
Rusia a ajuns prea departe pe acest drum, iar sfârșitul anului 2023 găsește Ucraina peste tot în defensivă, nu în ultimul rând din cauza unui Vest abulic, incapabil să facă față adecvat pericolului sino-rus.
Să nu se amăgească nimeni. Dacă Ucraina nu e ajutată să facă față agresiunii ruse în 2024, eliminându-i-se neajunsurile militare, care țin de lipsa de noi recruți, de insuficienta înarmare și susținere financiară și militară, precum și de interdicția atacării trupelor ruse, cu arme occidentale, pe teritoriul lui Putin, vor fi cotropiți și alții. Securitatea întregii Europe și a Extremului Orient va fi compromisă. Iar americanii se vor vedea siliți să-și arunce iar în luptă militarii proprii.
Teme de casă pentru Orientul Mijlociu. Și pentru Vest.
La fel, dacă stăpânul iranian al pânzei teroriste de păianjen nu e confruntat pretutindeni unde scoate capul și atacă în regiune și în lume, din sudul Mării Roșii, la granița libanezo-israeliană controlată de Hezbollah și de la pirații și teroriștii șiiți ai Houthi, din largul coastelor yemenite, la grupările armate pro-iraniene din Siria și Irak, vai și amar va fi! Vai de lumea bazată pe ordinea mondială instituită, acum câteva secole, de anglo-saxoni.
Dar una din cele mai importante lecții ale anului care se termină este că lupta împotriva mortalei alianțe anti-democratice globale nu mai rabdă abordări fracturate, fragmentate, pe termen scurt, lipsite de stăruința, de tenacitatea și de inteligența necesare victoriei. Această luptă implică nu doar ample măsuri militare, ci și oprirea radicală a finanțării și susținerii morale a dușmanilor civilizației, în numele unor găunoase idealuri progresiste.
E absolut intolerabil, de pildă, ca Germania să proclame sus și tare lupta împotriva antisemitismului, iar pe de alta să finanțeze cu sute de milioane anual terorismul Hamas și programa teroristă a școlilor UNRWA, sau programul antisemit al autorității palestiniene.
E sinistru ca propaganda progresistă occidentală să bată zilnic toba ”sărăciei” prezumtive a palestinienilor din Gaza, o fâșie cică ”asediată”, dar cu 36 de spitale la 2 milioane de locuitori, în timp ce state arabe cu 30 de milioane de cetățeni au net mai puține clinici. Și nu le folosesc ca baze teroriste, în timp ce liderii Hamas sunt multimiliardari trăind în lux nebun în Qatar sau Turcia, cu averi gigantice, constituite din donații creștine, americano-europene.
Descoperim brusc că Hamas bagă lunar, în buzunar, 120 de milione de dolari de la UNRWA, că încasează, tot lunar, 50 de milioane de la UE, 30 de la Qatar și alte 30 de la americani, în timp ce primea pe gratis apă și curent electric de la israelienii pe care-i vrea exterminați.
Nu mai puțin intolerabil e ca statul britanic să finanțeze un post de radio și tv public incapabil să accepte definirea ca ”teroristă” a organizației teroriste Hamas. Ori ca America să-și dea cei mai buni studenți pe mâna unor profesori cumpărați de Frăția Musulmană sau de China comunistă, după ce Beijingul i-a îndoctrinat de-a lungul copilăriei și adolescenței prin Tik Tok, iar extremiștii de stânga, putiniștii și islamiștii cu rețele și mijloace similare.
Scrutinele
Una din temele de casă cele mai importante ale anului care bate la ușă ține de alegerile americane. Dacă, în dorința de a evita impopularitatea venind la pachet cu un război, Biden se va feri să riposteze contondent la deschiderea, de către Iran, prin interpușii Houthi, a noului front din Marea Roșie, conflictul din Orientul Mijlociu se va extinde și se va agrava. Iar succesorul sau succesoarea sa va avea de făcut față unor războaie pe multiple fronturi.
Alegerile românești, europene, taiwaneze și, mai ales, americane din 2024 au șansa de a schimba din temelii și de a ameliora considerabil situația politică globală. Dar prezintă și riscuri serioase. Vestul și democrațiile vor trebui să-și ia lumea înapoi, dacă nu vor să dispară. Nu frica le-o va readuce. Nici lașitatea, corupția sau împăciuitorismul, ci doar luciditatea, demnitatea, libertatea, solidaritatea, curajul și claritatea morală. Peste ocean, Nikki Haley dispune de aceste valori, însușiri și calități. Dacă reușește să se impună pe scena electorală americană înainte de un dezastru, vom avea mari șanse de redresare. Dacă nu, nu.
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.