Foamea de fecioare a căpcăunului islamist și newspeakul feminist

Lipsa clarității morale continuă să facă victime pe bandă rulantă. Nu în ultimul rând în rândul fetelor și femeilor. Cum știm că totalitarismul umbrește mai nou Europa și Occidentul? Din maniera orwelliană, strigătoare la cer, în care se calcă în picioare sensul cuvintelor, odată cu obligațiile morale elementare pe care le implică.

Violul? E sinistru, dacă e comis asupra oricui. Așa spun militantele Me too. Dar dacă victima se întâmplă să fie o israeliancă, agresată sexual pentru că e evreică? Sau pentru că locuiește în statul evreu?

Iată unde, în ochii unor musulmance și ale revoluționarelor stângii se schimbă calimera. La evreice se oprește și se strică prietenia. La evreice și la nimeni altcineva solidaritatea mutuală a femeilor se face țăndări. Iată unde, zic ele, evreicele ”și-au luat-o”, și-au ”furat-o”, și-au ”meritat-o”.

Strania muțenie a progresistelor. Și încă și mai bizarele lor reinterpretări

Când de fapt nici măcar invers nu e. Nici măcar cele mai depravate, destrăbălate, dezmățate, decăzute și pervertite amice ale teroriștilor islamiști n-ar merita ce li s-a întâmplat israeliencelor la 7 octombrie 2023. Care au fost ucise și arse împreună cu bebelușii lor. Cărora li s-au tăit sânii și sfârcurile, sau au fost împușcate în vagin. Sau în cap, în timp ce erau violate. Adesea în grup. Înainte de a fi bestial omorâte. Înainte de a fi măcelărite. Și tăiate în două. Sau decapitate.

De ce s-a convocat abia acum o sesiune specială a ONU pe acest subiect oripilant și înfiorător, până la ceruri, după ce un grup de evreice din Statele Unite a ieșit luni în stradă, manifestând în fața sediului Națiunilor Unite în semn de protest împotriva tăcerii îndelungate a organizației mondiale?

N-avea ONU la dispoziție un munte de probe? Cum se explică tăcerea vinovată a maselor de tinere ”influensărițe”, studente, profesoare progresiste, care cheamă sau participă la demonstrații săptămânale în masă pentru Hamas, la turbulente, violente și agresive ieșiri cu jalba în proțap pretins pro-palestinene, menite să-i intimideze pe evrei și pe creștini, dar sunt mute în reacție la violurile în masă comise în Israel de teroriștii islamici? Cum se explică faptul că, în ciuda puzderiei de probe, ”UN Women” a avut nevoie de aproape două luni (în speță de nu mai puțin de 57 de zile)ca să admită și să condamne violurile comise de jihadiști în Israel?

Violurile cu pricina ar fi ”justificate”, afirmă – după cum documentează MEMRI – specialiste în propagandă și Coran, care consideră că islamiștii palestinieni ar fi ”îndreptățiți” de islam să le violeze pe evreice. Nu altfel văd lucrurile multe femei, soții, mame și fiice, care nu se rezumă să disculpe, împreună cu dezaxate ca Susan Sarandon, atrocitățile comise de Hamas la 7 octombrie, ci au fost înregistrate în timp ce jubilau și le celebrau, împărțind dulciuri.

E halucinantă mutația axiologică petrecută în aceste ființe aparent încă omenești, trecute generații la rând prin succesive procese de spălare pe creier marxistă și postmodernistă, ca să ajungă să fie complet inerte emoțional la suferințe veritabile. Și ca să ajungă jubileze la sacrificiul evreicelor, sau yezidelor (1)pe altarul islamului, după ce au fost batjocorite în masă de teroriști islamiști care au transformat sexul și violul în arme de război.

La balamuc cu ele

Nu e prima cădere în nebunie. Nu e primul derapaj în isterie, demență, decompensare și psihoză colectivă prin care trec mase de femei occidentale. Folii, rătăciri și alienări similare s-au înregistrat repetat în ultimul secol, de la freneticele admiratoare ale lui Hitler, la bezmeticele pupătoare ale portretului monstruosului Stalin, de la abjectele curtezane ale lui Mao, la adoratoarele lui Che Guevara, de la la sinistrele adulatoare ale lui ”Put-in” la scabroasele iubitoare ale lui Bin Laden.

Întregi haremuri de puștoaice neurastenice și de muieri vag trecute, dar progresiste și fatal amorezate de șeful defunct al Qaidei, s-au adunat în ultima vreme pe Tik Tok, să se arate fermecate de odiosul asasin în masă yemenit, împușcat într-un târziu de americani, după ce a aprins lumea și a băgat în pământ un număr considerabil de oameni nevinovați.

Entuziasmul aiuritor al acestor neo-marxiste pentru figura și mesajul ucigașului în masă terorist, antisemit și genocidar vine la pachet cu inevitabila dezagregare a personalității și facultăților lor mintale.

Cum să se explice altfel faptul că bestiala euforie islamistă a descreieratelor feministe e imposibilă dacă ele nu aleg să ignore, sinucigaș, evidența călcării în picioare, de către islamiști, a drepturilor lor. A drepturilor tuturor femeilor. Inclusiv, și nu în ultimul rând, ale musulmancelor.

Ca și ale femeilor emancipate. Acestor biete ființe care apără violatori în numele feminismului sau al progresului, în loc să empatizeze cu suferințele victimelor lor, ziarul elvețian Tages-Anzeiger le recomandă să-și arunce feminismul la coșul de gunoi și să facă un rapid reality check, un control al adecvării lor la realitate.

Ce e în capul feministelor cu propensiuni islamiste

Or, recomandarea cotidianului din Zürich e futilă. E ca și cum ai cere orbului să precizeze nuanța de roșu a sângelui care curge dintr-o rană purulentă. O analiză, o verificare a realității presupune s-o poți vedea. Să vrei s-o ”vezi”. Adică să o înțelegi.

În numele făptașilor, prezentați, fals, ca victime, adulatoarele teroriștilor le acuză pe victimele teroriștilor de ”terorism“, iar pe femeile violate și victimizate de ”agresiune”, ”apartheid”, ”colonialism” și ”rasism”.

Violatorii și asasinii de bătrâne și handicapați se prefac, prin lentilele ideologiei lor, din siluitori de copii, de fete și de femei nevinovate, în presupuși ”luptători pentru libertate”.

În versiunea lor ideologizată a unei părelnice ”realități”, silnicia, năpăstuirea, exploatarea, instrumentalizarea femeilor și constrângerea lor nu sunt ce par a fi, ci inversul lor: ”eroism”, ”martiriu”, acțiuni ”izbăvitoare”, fapte de ”eliberare națională, religioasă, rasială”.

Antisemitismul se dă și el de trei ori peste cap și din psihoză, sordidă ură și asasin dispreț față de om, devine nu doar acceptabil, ci un sentiment chipurile ”recomandabil”, ”dezirabil”, ”lăudabil” și ”înălțător”. Sinistră scatologie și coprofagie verbală.

Analfabetismul intelectual și moral și nebunia nu se opresc aici. Ce mai ignoră programatic nesfârșitele cete de progresiste pârlite și duse cu pluta?

Fapte de jihaism și newspeak progresist

Că faptele teroriștilor Hamas din Israel sunt riguros identice, chiar dacă materializate la scară net mai mare, cu crimele de zi cu zi comise în metropolele europene de islamiști și jihadiști însângerând țările care le acordă azil în fața școlilor, cu sângele elevelor și dascălilor lor. Sau cu al fetelor și femeilor înjunghiate în metrouri, trenuri și autobuze. Ori aruncate în aer în aeroporturi. Pentru că viața lor nu contează pentru jihadiști. Sau pentru progresiștii cu care s-au aliat.

Ucigașii lor nu se arată, în genere, interesați de ”eliberarea Palestinei”, ci, vai, doar de „Allahu Akbar“. Poate ar trebui reprofilați, reeducați, reinstruiți, astfel încât să fie ”politic” mai ”corecți”?

Cum se face oare că terorismul islamist e departe de a masacra doar în Israel pentru teritoriul de la River to the Sea, de vreme ce asasinează în masă, cu plăcere, și pe străzile Parisului, Berlinului și Londrei?

Ce face premierul spaniol la granița fâșiei Gaza, plângându-i cu lacrimi de crocodil și inversări de limbaj cică pe ”civilii palestinieni”, când în fapt îi jelește pe asasinii genocidari islamiști ai Hamas, cărora îi ajută în fața bărbaților mai greu de villat ai trupelor israeliene, răsplătindu-le teroarea de la 7 octombrie? Ce să facă? Pune umărul la revoluție. Căci Sanchez, demn partener de dans al feministelor pro-teroriste, a cerut ”recunoșterea unilaterală a Palestinei”, în loc să aibă grijă să nu se repete în Spania ce s-a întâmplat, în 2004, în trenurile de la Madrid.

Răsturnarea de sensuri și derapajul intelectual, moral și politic nu-l privesc doar pe trădătorul intereselor spaniole, Pedro Sanchez. Care, pentru a se relipi de fotoliul de premier, n-a ezitat să se înhăiteze cu extrema stângă și cu teroriștii și separatiștii catalani și basci.

Degradarea gândirii, iscate de ruinarea limbii prin schimbarea ideologic motivată a cuvintelor ei, afectează grav largi segmente ale brutal smintitei elite de stânga apusene. De pildă postul american CNN, care-și concentrează produsul livrat din Gaza nu pe informații obiective despre crimele teroriste și combaterea unui rău amenințând întregul Vest, ci pe manipularea prin imagini cu copii în suferință, vătămați nu de ofensiva antiteroristă, ci de teroriștii care abuzează de ei.

În naivitatea și imbecilitatea lui, comentariatul de stânga militează pentru exercitarea de presiuni asupra Israelului și recomandă căciulirea față de teroriști, spre a-i determina pe jihadiști, prin concesii unilaterale, să ierte vestul Europei și America. Ca și cum hrănitul monstrului cu noi victime, de preferință evreiești, l-ar sătura de sânge și de fecioare pe căpcăun.

Care e agenda politică a acestei răsturnări de limbaj, de cuvinte, de înțelesuri?

Revoluția. Una antioccidentală, antidemocrată, antiamericană și, evident, antisemită precum a naziștilor.

La finele săptămânii trecute, o masă de manifestanți progresiști s-a revărsat amenințătoare pe străzile New Yorkului, scandând: ”care e soluția? Intifada-revoluția”.

Iată agenda politică a noului colectivism global. Islamist, antisemit, terorist, genocidar, sau putinist. Dar tot genocidar. Sau comunist chinez. Orice, numai libertate, numai lume liberă, iudeo-creștină, să nu mai fie.

Căci libertatea e amăruie, de vreme ce vine la pachet cu răspunderea și este greu de dus.

Mai dulce li se pare progresistelor pumnul de fier și cizma pe grumaz ale tiranului.

Nu e clar dacă Vestul, dacă Europa și Statele Unite vor mai putea face față paroxistic amplificatului pericol islamist. Dar e clar că trebuie să-și revizuiască urgent legislațiile. Iar serviciile lor secrete trebuie delestate de progresism și restructurate astfel, încât să combată eficient islamismul, dimpreună cu aliatele lui de extremă stânga și cu propaganda formulată în newspeak, sau în orice alt limbaj, fie el progresist, comunist, fascist și islamist.

---

1. Yazidi – grup etnic și religios din Irak, masacrat și supus genocidului de către ISIS în 2014