Schimbarea din temelii a Israelului. Și a Orientului Mijlociu

Dușmanii Israelului exultă. De pildă la Londra. Sau la Berlin. Și peste tot în Orientul Mijlociu, nu doar la Teheran. Care Orient Mijlociu se întinde, mai nou, și în metropolele occidentale. Islamiștii, teroriștii și familiile lor împart dulciuri. Antisemiții din toată lumea se unesc ca proletarii din lozinca comunistă și-și freacă mâinile de bucurie.

Dar s-ar putea să se bucure prea repede.

Coloane de camioane cu militari israelieni se îndreaptă spre sudul țării. Deocamdată, forțele israeliene au sarcina de a curăța de teroriști numeroase localități, de a le tăia calea întoarcerii în Gaza, de a asigura frontierele de nord și de est împotriva altor infiltrări, din Liban, Siria sau Iordania.

Dar, să nu ne amăgim. Nu doar statul evreu, ci întreaga civilizație iudeo-creștină și lumea democrațiilor trec prin clipe grele, chiar dacă nu realizează încă, exact, ce se întâmplă.

Pentru că ordinea mondială s-a prăbușit după invazia Rusiei în Ucraina, extremiștii de pretutindeni sunt pe cai mari și niciun organism sau mecanism internațional nu mai funcționează. Nici măcar defectuos, ca până de curând. Pur și simplu, nu mai funcționează.

Statul evreu va trebui să facă deci ordine de unul singur, dacă vrea să supraviețuiască. Dar nu cum a mai făcut, în trecut. Ci una adecvată proporțiilor fără egal ale atacului terorist de la 6 octombrie. O ordine, care să schimbe din temelii realitatea de pe teren și să pună capăt pe foarte multă vreme oricăror veleități teroriste. Orice altceva ar fi iresponsabil.

În acest scop, statul evreu ar avea nevoie de un guvern de uniune națională. Și de o populație unită, care să îngroape securea războaielor politice.

Ulterior, serviciile sale secrete vor trebui să răspundă unor întrebări cheie. Și încă de pe acum să se refacă rapid, căci au suferit un eșec monumental. Cel mai amplu, de multe decenii încoace. Poate chiar dintotdeauna.

De ce n-au știut de predilecția islamiștilor pentru atacuri simbolice, demarate la date simbolice, precum 9/11? Ziua megaatentatelor a fost aleasă de Osama Bin Laden în amintirea celui de-al doilea asediu turc al Vienei, eșuat o zi mai târziu, la 12 septembrie 1683.

Ce înseamnă, așadar, mortalul val de atacuri teroriste palestiniene declanșate în finalul Sărbătorii Corturilor, într-o zi sfântă de Shabbat, de sărbătoare și odihnă, de ziua de Simhat Tora, de Bucuria Torei, cu sprijinul islamiștilor iranieni, la 50 de ani de la războiul de Yom Kippur?

Cum au pătruns pe teritoriul statului evreu teroriștii din Gaza în această zi de sărbătoare religioasă a bucuriei evreiești legate de Sfânta Scriptură, una prefăcută în zi de doliu național?

Nu e clar dacă pe mare, deși e sigur că au încercat. Posibil, prin tuneluri, nedepistate de forțele israeliene, care n-au știut de amploarea acestui atac fără precedent și nu l-au anticipat. Probabil, după cum scrie Stefan, un corespondent al acestui blog, ”au pătruns prin planoare motorizate individuale. Cea mai mare parte, însă, au trecut gardul dupa ce segmente au fost distruse cu buldozere, sau chiar prin punctul de trecere Erez, după ce au pus stăpânire pe poziția militară de acolo.”

Eșecul forțelor de securitate israeliene rezidă și în capacitatea teroriștilor palestinieni de a aduna, cu sprijinul indubitabil al Iranului, multe mii de rachete. Pentru un atac de asemenea proporții, teroriștii au avut nevoie de o amplă, îndelungată și minuțioasă pregătire, cu multe mii de persoane implicate.

Cum au putut serviciile secrete israeliene să se lase totuși luate astfel prin surprindere? Și de ce liderii și forțele de ordine s-au mobilizat atât de greu, chiar într-o zi de Shabbat și de sărbătoare, când mulți evrei au telefoanele închise? De ce oare a crezut establishmentul politic și militar israelian că islamiștii Hamas ar fi fost descurajați și nu vor ataca devastator, așa cum au făcut în ziua de Shabbat și a Bucuriei Torei, ca să marcheze o jumătate de veac scursă de la atacul surpriză al Egiptului și Siriei, de Yom Kippur, debutul războiului din 1973?

Pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești

Israelul a încercat, ani la rând, să se aranjeze cu inamicii săi de moarte, printr-o politică pendulând între acorduri, adesea indirecte și secrete – și descurajare obținută prin riposte în forță, dar mereu limitate și proporționale, în reacție la militantism extremist, la violențe și atacuri teroriste. Or, cu dușmanii de moarte nu te aranjezi.

Această politică a echilibristicii a eșuat, la 6 octombrie 2023, odată pentru totdeauna. Statul evreu e victima propriei sale moderații și încercări de a se conforma cât mai riguros, de aproape un veac, principiilor democrațiilor liberale și celor mai înalte standarde etice ale civilizației, cu sistemul ei de reguli și de drepturi ale omului. De care i-a lăsat să beneficieze în exces pe prea puțin civilizații săi dușmani de moarte.

Statul evreu trece prin propriul său 9/11. Și prin propriul său Pearl Harbour. Ar face bine să știe că războiul pe care l-a declarat oficial, după ce a fost declanșat de teroriști, nu se va putea opri la pragul aliaților celor din urmă.

Acum, Israelul luptă pentru supraviețuire. Nu va avea luxul multor scrupule în a combate dur și ferm terorismul, până la eradicarea lui, cu tot cu bazele sale subterane, cu tot cu sprijinul său internațional. E greu de imaginat cum va putea întreprinde acest efort fără recucerirea completă a Fâșiei Gaza și expulzarea completă din ea a teroriștilor Hamas și Jihadului Islamic.

Or, această întreprindere va implica mobilizarea rezerviștilor și ocuparea Fâșiei Gaza, ceea ce ar putea determina populația civilă, palestiniană, să se refugieze în Egipt. Dacă va fi lăsată să se refugieze, de către egipteni.

Trupele israeliene nu vor avea la dispoziție timp nelimitat, de vreme ce aliații progresiști din Vest ai teroriștilor vor pune rapid în mișcare și munții ca să oprească operațiunea militară israeliană la ONU. Ca să-l roage, probabil, să blocheze încercările de forțare a mâinii israeliene în Consiliul de Securitate ONU, în speță de oprire grabnică a asaltului militar israelian, premierul Netanyahu l-a informat pe președintele SUA, Biden, că statul evreu va trebui să întreprindă o campanie militară de amploare.

Urmează zile și nopți fierbinți. La capătul lor, Orientul Mijlociu ar putea fi, ar trebui să fie, cu totul altul decât azi.