De ce a fost arestat Girkin? Și ce înseamnă pentru dictator?

Girkin e un cal breaz. Colonelul FSB, Igor Vsevolodici Girkin, alias Strelkov, e știut de când conducea ostilitățile în Donbas, teroriza, la ordinul lui Putin, răsăritul ”secesionist” al Ucrainei și comitea ori acoperea de la cârma executivului ”Republicii Populare Donețk” crime de război oribile.

Girkin, fostul ”ministrul al apărării din Donețk” și actualul șef clublului ”Patrioților Furioși ” e, deci, de la conflictele militare din Transnistria, Cecenia și Bosnia, creația lui Vladimir Putin. De la un moment dat, invenția teroristă a extremistă a ultranaționalismului și salvaționismului ortodoxist promovat de regimul kaghebiștilor Putin și Kiril.

Tass anunțase acum trei zile că altă creație a putinismului, asociatul lui Girkin în clubul lui de naționaliști mânioși, colonelul Vladimir Kvacikov, a fost inculpat penal pentru discreditarea forțelor armate ruse. În realitate, pentru că a îndrăznit să-l depășească în extremism pe Putin, criticându-l dur.

Cum l-a înfuriat Girkin pe fostul său stăpân

La 18 iulie, Strelkov l-a descris, pe Putin, pe Telegram, reliefând că, timp de 23 de ani, Rusia ”a fost condusă de o formă primitivă de viață, care a reușit să arunce praf în ochii unei mari părți a populației și, deși e acum ultima insulă de legitimitate și stabilitate a statului, Rusia nu va supraviețui dacă mai rămâne alți șase ani sub conducerea lașă a acestui incompetent”.

Girkin îi recomanda, prin urmare, lui Putin, ”să se asigure că transferă puterea unui lider cu adevărat capabil și responsabil”. Or, un atare transfer la butoane ar însemna moartea dictatorului. Cu această crudă exprimare a unui incontestabil adevăr, preopinentul și-a semnat verdictul.

Că a fost arestat pentru extremism și ar putea înfunda pușcăria pe cinci ani, ar putea fi cotat ca un noroc, de vreme ce ar fi putut fi invitat la un ceai, la Kremlin, sau cădea de la fereastră. Dar în Rusia nici defenestrările și nici ceaiurile cu Poloniu, moartea sub gloanțe, acasă ori lângă Piața Roșie, și nici arestarea, condamnarea și plecarea după gratii nu se consumă în funcție de verdicte. Va depinde de longevitatea răzbunătorului Putin, dacă Girkin va supraviețui procesului care-l așteaptă și va fi obligat apoi, ca alți rivali redutabili ai tiranului, de pildă Navalnîi sau Hodorkovski, să se confrunte cu noi înscenări judiciare de tip stalinist, pentru a-și sfârși viața ca ocnaș.

Nu că Girkin, care și-a căutat-o cu lumânarea, n-ar merita pedepse dintre cele mai aspre.

Conflictul intern, între siloviki. Și cauzele și consecințele confruntării actuale

Dar nu el e problema lumii. Sau a Rusiei. Ci Vladimir Putin. Pe care nu doar Strelkov, Kvacikov și Prigojin (ori ce-a mai rămas intact din duhul mercenarului șef) au început să-l urască din rărunchi pe dictator. Întreaga elită rusă e obosită.

E surmenată de război și înfuriată de privațiunile asumate și de riscurile cu care se confruntă din cauza unui conflict militar interminabil, execrabil condus de dictator și de ciracii lui de la ministerul apărării al lui Șoigu, din FSB, GRU, alte servicii, ori din armată.

Michael Weiss, un analist publicat de Insider, amintea zilele trecute de faptul că serviciile militrare ruse, GRU, s-au dovedit, în timpul puciului lui Prigojin, ”câinele de pază care n-a lătrat”.

Cum nici restul serviciilor n-au lătrat. Pentru că, în sinea lor, și ele, și mare parte din armată i-au ținut pumnii lui Prigojin. Fapt, care nu putea să-i fi scăpat nici lui Putin.

Și Tatiana Stanovaia, de la Carnegie Russia Eurasia Center, a declarat că arestarea lui Girkin e rezultatul direct al revoltei lui Prigojin. Pentru că ministerul lui Șoigu încearcă să-și refacă autoritatea și comandamentul militar și simte că are șansa de a-și zdrobi adversarii.

Stanovaia nu se înșală prea mult. În fapt, autoritatea lui Putin este în chestiune. Pe care inamicii săi l-ar strivi cu mare plăcere, înainte ca tiranul să-i identifice și să-i lichideze.

Ca ucenicul vrăjitor, dictatorul nu mai scapă de duhurile ultranaționaliste și mesianic-ortodoxist-salvaționiste pe care le-a invocat el însuși. Le-a chemat și a intoxicat cu ele, în iresponsabilitatea lui, întreaga Rusie, pentru ca apoi să dezlănțuie războiul de agresiune din Ucraina, iar mai nou foametea în lume.

Andrii Yusov, de la serviciile secrete militare ucrainene, s-a arătat uluit de paradoxul regimului Putin care-l arestează pe Girkin, dar nu pe Prigojin, deși nu Girkin, ci șeful mercenarilor Wagner a doborât avioane și elicoptere, ucigând piloți ruși. Demersul Moscovei sugerează că ”membrii turnului de fildeș de la Kremlin se apropie și se pregătesc de o fază activă de confruntare internă”. Are dreptate.

Vindicta lumii și naturii și finalul lui Putin

Războiul interminabil e răzbunarea firii pe ucenicul vrăjitor. Care, potrivit baladei lui Schiller, crezuse, în stupiditatea și trufia lui, că se ajută cu donița magică s-o umple cu apă și să deretice strigoiul puțin prin odăi, înainte de a descoperi, panicat, că nu mai poate opri duhul să-i inunde casa, orașul și țara pentru că a uitat formula magică prin care l-ar fi putut opri. Putin, ucenicul vrăjitor, nu poate opri acest război, așa cum am explicat în primăvara anului trecut, după ce trupele ruse au năvălit în Ucraina. Pentru că și-ar risca viața, nu doar puterea. Și nu-l poate nici câștiga.

Or, cu fiecare nou eșec militar, cu fiecare nou transport de saci cu cadavre, cu fiecare nou cimitir militar pentru alte zeci de mii de soldați ruși uciși pe front, cu fiecare nouă crimă de război pentru care ar putea plăti cândva oligarhii, cleptocrații, securiștii și ierarhii sprijinindu-i lui Putin regimul, duhurile rele își fac și mai descătușat de cap. Iar Rusia se umple irezistibil de apă.

Inundația rusă a luat forma urii implacabile a oștirii de siloviki, de energumeni și ofițeri ai serviciilor screte și ai armatei, precum și de doctrinari fanatici ai ruscismului și imperialismului terorist și criminal al putinismului, care l-au adus pe Putin la putere și își regretă acum amarnic opțiunea. Între ei și dictator a izbucnit un război pe viață și pe moarte. Putin nu va putea câștiga nici acest război, oricâți Prigojini invită la ceai, oricât de draconic îi va pedepsi pe Kvacikov, Girkin, Surovikin et al.

Glonțul care-l va secera e posibil să fi fost fabricat. În fond, rar moare un tiran de moarte bună.