În reacție la așa-zisul atac cu drone asupra Kremlinului, fostul președinte al Rusiei, Medvedev, a cerut eliminarea fizică a președintelui Ucrainei, Zelenski.
Dar cine a atacat cu adevărat Kremlinul? Zelenski a negat clar și categoric că Ucraina s-ar afla îndărătul unui atentat la viața președintelui Rusiei. ”Ne apărăm satele și orașele noastre”.
Care sunt atacate cum s-a văzut azi la supermarketul din Herson. Unde au fost uciși într-un bombardament al Rusiei cel puțin 19 persoane și rănite alte zeci de civili.
În schimb, Rusia nu are cum să nege că a trimis anul trecut, în primele zile și săptămâni ale războiului, echipe de asasini încercând să-i elimine pe ”naziștii” evrei de genul președintelui Zelenski. Acesta este un fapt indubitabil.
În schimb, perechea de drone expediate la 3 mai asupra Moscovei nu e decât o dubioasă ipoteză. E dubioasă cu atât mai rău, cu cât sunt prea bune imaginile camerelor de supraveghere ale serviciilor secrete ruse de la Moscova. Prea este excelentă calitatea înregistrărilor video de la orele două și jumătate noaptea și prea cu poftă, zel și râvnă a exploatat foarte profesionistul agitprop sovietic al Rusiei povestea cu atentatul asupra lui Putin.
Un președinte al Rusiei nemernic care, brusc, le redevine unora, ca victimă potențială, simpatic.
Mai este și o posibilă, chiar probabilă tentativă a propagandei ruse de a înfricoșa poporul rus și de a deturna atenția de la propriile crime scelerate de război, ca și, mai ales, de la înfrângerea suferită în 14 luni de război pe câmpul de luptă.
Dacă anunțata contraofensivă ucraineană va avea succes, cum e probabil, aceste insuccese militare riscă, din unghiul Rusiei, să devină, din penibilă neputință, un veritabil cataclism. Moscova are nevoie, prin urmare, de o rapidă schimbare de narativ. În acest scop se cere deturnarea atenției de la contraofensivă și de la situația, catastrofală pentru Putin, a încleștării militare și îndreptatea ei urgentă spre un Zelenski prefăcut din erou în ”asasin”.
N-ar fi exclus, la cât de criminali sunt mai-marii Rusiei, ca Moscova să pregătească exact ce-a cerut belicosul și agresivul Dmitri Medvedev, care, și atunci când nu amenință, e lătrăul preferat al lui Putin, în speță ”eliminarea fizică” a lui Zelenski. Sau poate altă tentativă ticăloasă de decapitare a Ucrainei. Sau, cine știe ce altă baie de sânge de amploare. Una, poate, de dimensiuni fără precedent.
Orice ar fi, câteva fapte sunt clare ca lumina zilei. Moscova, care se ferește de regulă să proiecteze o imagine de putere anemică, ușor de penetrat, s-a extenuat de această dată în încercarea de a convinge globul că Putin ar fi fost ținta unui presupus atentat crapulos. Și nimic nu e mai dubios decât o Rusie care se dă brusc și concertat de ceasul morții ca să se prezinte slabă, anemică și ca potențială victimă.
La fel de sigur e că nu are dreptate generalul Milley. Șeful statelor majore reunite ale forțeler armate americane crede, cu mintea sa rațională, tipic occidentală, că Moscova va sfârși prin a se întoarce la masa negocierilor pur și simplu pentru că va înțelege la un moment dat (într-un târziu) că raportul negativ dintre efortul militar și realizările lui silește pur și simplu Rusia să pună capăt războiului și să amorseze tratative. Ca și cum Rusia ar fi un imperiu care gândește și acționează ca statele apusene, rațional.
Or, fasciștii nu gândesc așa. Un dictator mafiot ca Putin, care se crede mesia și se teme să nu fie debarcat în caz de insucces militar, nu pune capăt unei asemenea aventuri decât după o victorie categorică, ori silit de forța armelor inamice. Rusia e mai departe decât oricând de o victorie în Ucraina. Iar cu Putin perpetuat la cârmă, acest război amenință să devină din cale afară de periculos și de criminal.