Rusia ar fi în luptă nu doar cu Occidentul, cu NATO, cu Ucraina, ci, potrivit mâinii drepte a lui Putin, Medvedev, cu însuși ”conducătorul suprem al Iadului, indiferent de numele pe care îl folosește, Satan, Lucifer sau Iblis”.
Medvedev a bătut din nou în toba necesității ”desatanizării” Ucrainei. Ce se ascunde îndărătul acestei propuneri? De ce continuă propaganda rusă cu acuzele tari, cantonate ideologic ba în stalinism și kaghebism, ba în ortodoxism, la adresa Ucrainei? Moscova i-a reproșat mai întâi țării conduse, la Kiev, de un evreu, descendent al victimelor Holocaustului, un imaginar ”nazism”, de care ar trebui eliberată Ucraina.
Noima acuzei de nazism
Această pretenție era menită, între altele, să satisfacă nevoia furnizării unui motiv rațional pentru declanșarea războiului fratricid din Ucraina, pe care să-l înghită și rușii crescuți la umbra propagandei sovietice, esențialmente antifasciste, și occidentalii, mai ales de stânga, educați în spiritul ororii – justificate – stârnite de hitlerism și de orice formă de rasism și antisemitism.
Concomitent, țelul afișatului și falsului ”antinazism” vehiculat prin Maskirovka era escamotarea propriului nazism rusesc, zis ”ruscism”, care combină imperialismul, colonialismul, totalitarismul și terorismul.
Acest tip de fascism al regimului Putin, devenit evident în modul în care a operat Kremlinul și în Georgia, și în Ucraina, atât după 2014, cât și după 24 februarie 2022, era de foarte multă vreme parte integrantă a ideologiei dughiniste și a altor doctrine de tip totalitar preluate de KGB și consorții extremiști de la doctrinari gen Ivan Alexandrovich Ilyin ori de la Carl Schmitt.
Hitlerism rusesc în doctrină și propagandă
Margarita Simonian, șefa canalului de ”fake-news azi”, moscovit, intitulat ”Russia Today”, l-a reinclus recent în schemă pe propagandistul ei, Anton Krasovsky, directorul de emisie care ceruse înecarea sau arderea copiilor ucraineni, deci un genocid, afirmând că religia ar ”obliga-o să îl ierte”. ”Ucideți, ucideți, ucideți, ucraineni”, le ceruse și panslavistul și neo-eurasistul Dughin, promotorul unei Rusii mari de la Dublin la Vladivostok, rușilor trimiși în Ucraina după 2014 să omoare ucraineni, în timp ce agitpropul Kremlinului îi acuza pe ucraineni de un imaginar ”genocid”, numai bun ca să fie luat de pretext pentru pseudojustificarea unui real genocid antiucrainean.
Cine e Dughin? Fiu de ofițer KGB, fost membru al organizației ruse antisemite de extremă dreapta Pamiat, fost membru al grupului misticului fascist Evgheni Golovin, ucenic al lui Alain de Benoist, camarad al lui Eduard Limonov și cofondator al Partidului Național-Bolșevic al Rusiei, pe scurt: o năpârcă, fiu și tovarăș de năpârci, vehiculând idei genocidare de suprematism ortodoxist rusesc.
Aleksandr Dughin, considerat și principalul ideolog al lui Vladimir Putin, a declarat în prima lui cuvântare partinică, rostită după prezumtiva înmormântare a fiicei lui, Daria, că Rusia s-ar confrunta ”în Ucraina cu diavolul” în timp ce patria mumă ar lupta de partea Arhanghelului Mihail.
În halucinările sale fundamentaliste, Dughin a preluat doctrina oficială, alimentată și de autorități precum secretarul adjunct al consiliului de Securitate, Pavlov, și de patriarhul kaghebist Kiril, și de liderul islamiștilor ruși, satrapul cecen al lui Putin, Kadârov. Potrivit lor, războiul din Ucraina ar fi unul ”al raiului împotriva iadului…al Arhanghelului Mihail împotriva diavolului…”
Substratul propunerii de ”desatanizare”
Ideea, în capul urmașilor lui Stalin, prea bună ca mijloc de a-i convinge pe mulți credincioși rătăciți ca să fie abandonată, a fost reiterată la început de noiembrie de insul ales cândva de Putin să-l înlocuiască vremelnic la președinție. Dmitri Medvevedv a pus și el umărul la agitpropul Moscovei, continuând, ultracontondent, retorica jihadistă, echivalată astfel cu repetarea unui apel genocid.
”Rusia” s-ar lupta ”în Ucraina“ ” nu doar cu ”nebuni, drogați și naziști”, susținuți de occidentali cărora, de ”degenearați” ce ar fi, ”le-ar curge salivă pe bărbie”, ci și cu ”conducătorul suprem al Iadului, indiferent de numele pe care îl folosește…”, a declarat, deci, textual, fostul președinte al țării și actualul vicepreședinte al Consiliului de Securitate al Rusiei, Dmitri Medvedev. Potrivit delirului căruia, Rusia ar ”avea capacitatea” de a-și expedia ”toți vrăjmașii în focurile Gheenei”.
Traiectoria ideii, destinate islamiștilor și fundamentaliștilor creștini, potrivit căreia Rusia ar purta, chipurile, un ”război sfânt”, e lungă și întortocheată. Antisemitismul dindărătul ei îi era propriu și lui Stalin (idolul lui Putin) și NKVD-ului, și polițiilor politice comuniste. Dar marxismul e, teoretic, ateu. Desovietizarea a permis delestarea de povara ateismului militant și a condiționat joncțiunea dintre serviciile secrete, mafia postcomunistă și structurile bisericii ortodoxe, unite în Rusia într-o mare și rentabilă cleptocrație. Iar mai nou, într-un regim care nu ezită să justifice religios un genocid.
Ideea luptei cu iadul a fost lansată inițial de ideologi ca Dughin și de patriarhul kaghebist Kiril, iar mai recent, de secretarul-adjunct al Consiliului de Securitate, Pavlov, care a vârât în pachetul propagandistic al Moscovei și ingrediente virulent antisemite, fiind criticat ulterior, după proteste interne și internaționale, de mai-marele său, Patrușev, ex-șef al poliției politice. Potrivit lui Pavlov, Ucraina ar fi ”un conglomerat de secte” și o ”hipersectă totalitară” care s-ar fi disociat de ortodoxie, ar fi ”abandonat valorile ortodoxiei” și ar trebui urgent ”desatanizată”.
Ea permite și ”legitimarea” agresiunii din Ucraina și justificarea pierderea războiului. Întrucât Rusia are nevoie urgentă de pretexte, de țapi ispășitori și de teorii tari ale conspirației, inclusiv de mituri mesianice, salvaționiste, care să convingă și pe credincioși, fie ei creștini, fie musulmani ce-o popate ajuta mai mult decît acreditearea ideii că inamicii ei ar fi ”diavoli” și ”supraoameni” care necesităp intervenția forțelor divine că să fie înghenuncheați.
Ca atare, propunerea ”desatanizării” nu e doar a trepădușilor. Ea îi aparține însuși dictatorului, de vreme ce, la 30 septembrie, Putin n-a proclamat doar anexarea teritoriilor ucrainene ocupate, ci a evocat, justificând-o, ”natura satanică a civilizației occidentale”. Pe dictator ăl ajută, mai mult decît pe oricine, să se acrediteze ideea că Rusia, bătută măr în Ucraina, nu s-ar lupta, chipurile, cu niște simpli oameni.
Arhanghelul Mihail, obstacolele de care nu poate trece Rusia și problema civilizației
Una din problemele unor inși ca Putin, Dughin și Pavlov, dincolo de ineficiența armatei ruse, e că arhanghelul Mihail nu e cunoscut ca obișnuind să dea drumul unor războaie de agresiune. Ori să comită crime în masă, de război și împotriva umanității. Din câte aflăm din istorie, aceasta este treaba apucaților fanatici în delir, a aventurierilor sângeroși, a liderilor totalitari și a lacheilor lor.
Din câte afirmă mitologia, arhanghelul Mihail te ajută să gândești și să te exprimi liber, nu să omori.
Problema civilizației e la antipodul celei invocate de Putin și Medvedev. Se știe de la Hitler și de la alți genocidari ce urmează retoricii excluzând categorii de oameni din cadrul umanității.
În numele germanilor și a rasei nordice, sau ”ariene”, Hitler și ideologii lui i-au insultat sistematic, ani la rând, pe evrei, calificându-i în cărți, presă și discursuri drept ”păduchi”, ”șobolani”, ”gândaci”, sau, generic, ”dăunători”. Repetatele ocări nu erau simple figuri de stil. Ca și injuriile și afurisirile antievreiești, ele marcau demersuri de dezumanizare, menite să pregătească exterminarea. Cea din urmă n-avea să întârzie să fie lansată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
S-a învățat, oare, ceva din istorie?
A scris parte din cele mai rușinoase pagini ale istoriei speciei umane, faptul că americanii lui Franklin Delano Roosevelt și britanicii lui Winston Churchill au refuzat, spre dezonoarea lor, până aproape de finalul războiul mondial, să adopte măsuri de contraracarare a Holocaustului. Au refuzat chiar, infam, să ordone bombardarea camerelor de gazare sau a căilor ferate folosite de naziști pentru a transporta la Auschwitz vagoanele de vite încărcate cu evrei trimiși la moarte.
Mai nou, americanii și britanicii fac un mare bine democrației, ajutând Ucraina prin furnituri de arme să reziste agresiunii militare a Rusiei lui Putin. Dar nu ajunge. Cum nu ajunge ce-au făcut până în 1945 ca să oprească înmormântarea, de către Hitler, SS, Gestapo și armatele germane și aliate, a civilizației occidentale, prin exterminarea evreilor europei. Piesa jucată de ruși în Ucraina e una de esență hitleristă. Dacă ruscismul se impune în țara agresată, urmează restul Europei, iar tentativa de genocid, comisă împotriva unui popor ucrainean a cărui identitate – alt semn de intenție genocidară – e contestată și calificată drept ”rusă” s-ar extinde ineluctabil asupra altor națiuni.
Or, ca să fie anihilată, încercarea genocidară trebuie declarată și înfierată din timp, deschis și fără ocolișuri, fără bla bla și eufemisme, menite să acopere vina și să salveze onoarea mai-marilor criminali ai Rusiei. Și trebuie contracarată activ. Concomitent, trebuie luate măsuri ferme și împotriva complicilor Moscovei, alintați ori legitimați, vai, la 4 noiembrie, de cancelarul Germaniei, prin vizita sa la proaspăt instalatul dictator pe viață, Xi Jinping, tiranul unei Chine comuniste de asemenea genocidare, aflate, potrivit disidenților chinezi din Germania, pe drumul nazificării.