Să luăm exemplu de la ruși. Ce s-ar fi făcut literatura rusă și universală fără experiența revoluționarilor? Dar România fără Ion Iliescu?
Căci și România e o țară a marilor răsturnări și prăbușiri. Fondatorul celei postcomuniste s-a văzut privat azi de țidula sa de prim mare răsculat. Inșii răi care au hotărât să i-o ia n-au auzit pesemne de ”Iliescu nu ceda, muncitorii toți te vrea”. Ei nu l-au îndemnat probabil niciodată pe Iliescu-”moarte-intelectualilor” și ”noi muncim, nu gândim” să fie ”tare, cum a fost Ștefan cel Mare”.
Dar n-ar fi consimțit ei în adâncul sufletelor lor ca ”IMGB să facă ordine”, iar ”Iliescu-nu-ceda, țara-te-va-apăra”? Ba bine că nu. Iar convocatorul minerilor a pus la inimă îndemnul fanilor și le-a făcut pe plac. N-a cedat. A vândut el țara? N-a vândut-o. Ca atare, ”soarele răsare, iar Iliescu încă mai apare”.
În țara nevândută a orbilor din duminica în care l-au votat 80 la sută, nu ”chiorul” e împărat veșnic, ci Zâmbilă. România nepoților lui politici e cum le-a lăsat-o indestructibilul: doldora de pasarele, punți și poduri, edificii care, abia construite, știu, magic, să se dărâme artistic, cu mii de ani înainte de a se învechi iremediabil, precum caducele construcții încă și azi în picioare, ale romanilor.
Întrucât omul nu poate ceda și admite că și-a pătat abundent mâinile cu victimele mineriadelor, a cedat podul. Cât despre calitatea de revoluționar al lui I.I., ea era, în afară de longevitate și de zâmbetul său stricat, singura sa însușire certă. Ca revoluționar profesionist, ”sărac dar cinstit”, Iliescu reprezintă tot ce a dat mai bun marxismul României în două veacuri de existență. Nu pentru Revoluție e, să recunoaștem, vinovat. Ci pentru transformarea Bucureștiului în killing fields la 13-15 iunie.
Cât despre podul din Neamț: de ce a cedat? Fiindcă, orișicât, nu era treabă nemțească. Era hoțească. Și ceva tot trebuia să fie mai dăștept decât băieții deștepți din Neamț, Roman, București.
În loc să-i retragă atestate (de revoluționar) eternului activist Ion Iliescu, mai-marii țării ar fi făcut bine să-l implore să negocieze. Poate se îndura de țară.
Poate îi divulga secretul rezistenței sale în fața timpurilor, care a lipsit draconicului pod ”durat”, conform TVR, de (postfesenista) firmă Darcons SRL, al cărei unic asociat este (conform G4Media, reluat de Liviu Avram) Romică Rotaru, fost consilier județean PSD și tatăl unui fost deputat PSD.
Știu, mă expun noii legi care interzice (ațâțatul la) ura de partid și de stat. Asta e. Voi replica, instigator și temerar cum sunt, scandând lozincile în care cred eu, de mai bine de treizeci de ani. De când îmi zic: ”Țineți minte cinci cuvinte: e mai rău ca înainte”. Tot de atunci reflectez și rețin cu mult spor în forul meu interior, că Iliescu ”pentru noi este Ceausescu doi”. Și că oricine-i ”FSN-ist, este prost ori securist”.
Poate înțelege și schiorul golfist. Poate pricepe de ce scandam, ”Ceausescu, nu fii trist, Iliescu este comunist”. Poate realizează că, într-o zi, s-ar putea să răsune și la Cotroceni: ”Iohannis, dulap-dulăpiorule, adevărul unde e?” Și: ”Libertate, te iubim. Ori învingem, ori murim”!
Iar voi, care căscați gurile la rândurile astea, ce stați ca liberalii și țărăniștii (de pe vremuri, când partidele încă nu erau sub Hellvig, ci sub Coposu și Ticu)? ”Puneți mâna și munciți”: să faceți altul, pe mal în jos, altul mai trainic și mai frumos. Cum? Simplu. Luați exemplu de la literatura sovietică și rusă. Ce-ar fi fost ea fără socialistul spășit Dostoievski și experiența lui de revoluționar?
Ar fi fost vai de capul ei, săraca, doar cu Pușkin, Gogol, Tolstoi, Cehov, Maiakovski, Mandelstam și Bulgakov în librării. Cu Pasternak și Soljenițîn, cu Țvetaeva și Ahmatova. Cu Vasili Grossman. Cu atâția alții. Pfui. Chiar nu putem noi mai bine? Să punem deci de un revoluționar poem pedagogic.
Ca pe vremea la Makarenko, propun să reeducăm podurile românești să nu se mai prăbușească nitam nisam, când le trece lor prin căpșorul lor individualist, ci mai colectivist, cu avânturi revoluționare și cu aprobare de la SRI, după ce constructorii și patronii lor politici s-au văzut cu sacii în căruță și au emigrat, vai, în Dubai. Sau în imperiul putinist. Unde le e vrerea, mafia, locul și, mental, destinul potrivit în statul total. După, s-ar putea să se ”dureze” și în țara marilor răsturnări și prăbușiri niscai școli, spitale, poduri, autostrăzi și castele cu metereze, care chiar să dureze.