Suveraniștii pro-europeni, dictatorii și noi

Am o mare nedumerire. Și nu-i pot întreba pe ciocoi. E vorba de război. Și mă întreb: ce trestie gânditoare m-ar putea lămuri?

Văd în număr tot mai mare o ”gașcă nouă” de ”suveraniști”. Și de triste ”suveraniste”. Care se cred mult mai de soi decât orice Mițe Bicicliste, decât șoșoacele și alte georgiste.

Ipochimenii și ipochimenele cu pricina îi ceartă pe suveraniștii originari și original fasciști care, după noua gașcă, ar alcătui o grupare inferioară, (dragă surioară).

Căci ”noua gașcă” nu e patrioată. E bărbată și virulent, pe moment, pro-europeană. Ca și, desigur, antiamericană.

Dar ce tot zic? Cum, nu e patrioată? Păi nu-i ridică UE, pe care o adoră, ditai statuie? Nu o bat în cuie, ca pe duduie să se suie și să dea senzația că, de atâta drag, Europei ar vrea ”să i-o puie”? Nu se cheamă asta naționalism european? Nu? Dar atunci ce-i? Patriotism continental?

Of, săracii pro-europeni. Au fost pe val. Grea soartă au însă acum că tot mai mulți români descoperă că Trump, cu toate defectele lui, nu e neapărat, cum insistă ei, cum la el se strâmbau, un ”bau bau”.

Din contră, ca să zicem așa, de vreme ce președintele american le-a luat rând pe rând rușilor și chinezilor prețioase jucării: un dictator venezuelean și pe altul iranian.

Nedumerirea mea de muntean? Care, Cerule, e diferența?

Cum dintre ce și ce? Dintre suveranismul antiamerican al putiniștilor și cel al pro-europenilor!

Nu se dau cei din urmă în vânt după suveranitatea Europei? N-o tot clamează inflamați? Și nu vehiculează ei, ca și primii ratați, ca orice rinocerizați, cele mai bezmetice teorii ale conspirației? De pildă pe cea codat antisemită, potrivit căreia Trump ar fi ”declanșat războiul, ca să distragă atenția de la dosarele Epstein?” Păi nu știi? Ce-ai băut? Vin?

Sau ai căzut în cap? Nu vezi că e cum nu se poate mai logic și firesc, precum și-n interesul nostru, să ”distragem atenția de la dosare cu un război”, după ce le-am publicat tot noi?

Ce nu e clar însă, din nefericire?

Ce poziție ar ocupa suverana UE, să zicem ca SUE, pe glob.

Europarlamentarul conservator Sebastian Miika Tynkkynen a întrebat UE unde se află, biata de ea. Unde s-a rătăcit Uniunea, săraca, iubita de ea?

Chiar așa: unde ești, în pana mea? Unde e măria sa, în lupta împotriva dictatorilor și agresorilor, a teroriștilor și asasinilor în masă? Căci ”iranienii” care-și riscă viața an de an, protestând împotriva tiraniei islamiste de la Teheran, se manifestă iar și pretutindeni clar: ”ca pro-americani, ca pro-israelieni, ca pro-ucraineni, ca anti-ruși, ca anti-Hamas și anti-chinezi”. Dixit Tynkkynen.

Prin urmare, unde-i UE în acest moment, în raport cu Iranul? Și cu propriul angajament?

Unde e Comunitatea? Și de ce jenantă boală suferă, de suntem siliți să întrebăm de ea, sărmană vădană?

Mi-e și rușine s-o spun.

Tynkkynen în schimb nu s-a sfiit să-i pună degetul pe rană. Nici să-i țină Uniunii Europene oglinda în față. Ce-a văzut Europa în ea? Un chip schimonosit. O scofâlcită fizionomie liberticidă.

Căci UE a adoptat, după cum a reliefat europarlamentarul finlandez, ”sancțiuni împotriva Israelului” (care luptă pe mai multe fronturi împotriva terorismului islamist). Americii, Europa ”i-a arătat degetul mijlociu”. Ucraina? ”UE o monitorizează”. Și cumpără gaz rusesc. Și fabricile în China și le relochează. Iar jihadismul Hamas? Îl finanțează. Prin UNRWA, această ”ultrasimpatică” loază.

Dar oare de ce nu e solidară Europa cu iranienii? Cu aceia care țin cu democrațiile, întrucât detestă dictaturile? De ce apără suveraniștii pro-europeni cot la cot cu extrema stângă, cu Rusia și cu China comunistă un fanatic regim tiranic și criminal?

De ce reclamă ei ”pacifist” și ”diplomatic” oprirea operațiunii militare împotriva mullahilor, de parcă problema n-ar fi dictatura teocratică, totalitară, sângeroasa ei represiune internă, precum și terorismul ei nuclear și islamist, ci măsurile armate menite să le distrugă?

Cât timp mai are oare de gând Europa să se fofileze geopolitic, navigând prin Strâmtorile Ormuz ale lumii cu curul în două luntri, de parcă nu islamiștii fanatici, Putin, comuniștii, naziștii și aliații woke s-ar da uța și i-ar incendia bărcuța, ci inamicii extremiștilor?

Avem motive să cerem socoteală acestei Europe transgender, care nu se poate hotărî cine e și ce identitate sexuală își dorește. Așa că pare hotărâtă să rămână în coadă de pește.

Și s-o întrebăm cinstit dacă s-a gândit. Dacă e în barca libertății, ori o preferă pe-a liberticizilor.

Și avem a le comunica suveraniștilor pro-europeni că, oricât de inteligenți s-ar crede, s-ar putea să fie, vorba lui Andrei Schwartz, niște ”idioți utili”. Idioții Rusiei, Chinei și aliatului lor islamist, iranian. N-au deci de ce se mândri, chiar dacă se bucură să fie clar peste supteraniștii secu-legionaro-putiniști. Mai morali nu sunt și nu vor fi, demagogii, ipocriții, oricât s-ar mai făli.