Războiul cu media: cazurile Jimmy Kimmel și Julia Ruhs

Cum e să te plângi de cancel culture în timp ce o practici asiduu? Cum e când fasciștii (de extremă stânga) țipă ”fasciștii” la adresa conservatorilor, justifică violența politică și o încurajează? Când mint în ziare și la televiziunile americane sau germane, dar îi acuză pe jurnaliștii care spun adevărul că ar încălca deontologia și ar fi extremiști de dreapta?

Cancel culture azi

Cazurile Jimmy Kimmel, iar în Germania al Juliei Ruhs, căreia postul public NDR i-a pus călușul în gură, eliminând din grilă emisiunea tinerei de centru, pentru că jurnalista fusese denunțată de colegii ei de stânga ca fiind ”extremistă de dreapta”, au inflamat spiritele. Și le-au inflamat rău.

Căci mai marii NDR au evacuat-o din grila de programe pe singura ziaristă independentă din Germania, care se zbate să plutească într-o mare de gazetărie-propagandă neo-marxistă, militant ecologistă, antisemită și antiamericană, subminând de ani de zile, sistematic, credibilitatea posturilor publice, radio/tv, germane.

În care am lucrat și am fost cenzurat eu însumi, nu o dată, în deceniile trecute. Când mi s-a reproșat, de pildă, că-l acuz pe liderul rus Vladimir Putin, de fascism. Sau că n-aș fi destul de critic față de Israel. Singurul stat evreu. O democrație. Căreia i se pun în cârcă, în această presă de stânga, acuze de presupus ”genocid”, echivalente cu aceea, medievală, de ”omor ritual”. Estimp se ignoră ticălos realitatea că israelienii ar fi putut comite zisul ”genocid”, dar au ales să se abțină, deși se apără de genocidul pe care l-ar săvârși pe loc, dacă ar putea, jihadiștii sponsorizați și înarmați de Iran și Qatar. Israelienilor, massmedia publică germană le cere să acționeze în Gaza ”proporțional”. Cum? Nu e clar. Poate să facă la fel ca teroriștii islamiști în Israel: să intre în casele oamenilor din Gaza, să le ia gâtul bărbaților, să violeze femeile, să le amputeze organele, să le ardă de vii împreună cu bebelușii lor, înainte sau după ce au legat copiii de ele cu sârmă ghimpată, să răpească sute de oameni și să comită cel mai amplu genocid antisemit din istoria de după Holocaust.

Așa e când hoțul strigă ”hoții”, într-o Europă progresistă care continuă, iată, să practice în mare veselie propaganda antisemită și cancel culture.

Extrema stângă americană a perfecționat, ani la rând, această formă uneori crudă, alteori subtilă de cenzură, inclusiv prin intermediul serviciilor secrete ale lui Biden, care au exercitat presiuni întru forfecarea presei libere. Ceea ce n-o împiedică pe cea arondată alianței progesist-islamiste să se arate mai nou indignată la culme de reacțiile iscate la conducerea ABC de minciunile unui influencer progresist.

E vorba de Jimmy Kimmel. Al cărui show a fost suspendat.

ABC și despărțirea de Kimmel

Înainte de a fi trimis la plimbare, radicalul propagandist anti-conservator cu pretenții de comic răspândise și dezinformări crase despre asasinul lui Charlie Kirk, și luări de poziție ofensatoare la adresa victimei lui.

Despre asasin, Kimmel sugerase că ar fi ”un adept MAGA”, în timp ce, în realitate, Tyler Robinson îmbrățișase ura neo-marxistă pe creștini a multor militanți lgtbq. Ucigașul acționase în sensul acelui ”jurnalism” comunisto-nazist, potrivit căruia orice disident al opiniilor autorizate ale mișcării woke, inclusiv președintele SUA, ar putea fi decretat drept ”fascist”, și, deci, și-ar ”merita soarta de a fi ucis”.

În reacție la gogonatele proferate de Kimmel se sesizase FCC, Comisia de Comunicații Federale, un for independent al Statelor Unite. Care interzice ”transmisia de dezinformări despre crime sau catastrofe”, despre care editorii sau conducerea postului radio/tv ”știu că sunt false. La fel, dezinformările care ar putea produce pagube publice substanțiale”, ori ”cauza, în mod de direct, prejudicii publice grave”.

Asasinarea lui Kirk a afectat multe zeci de milioane de oameni. Și nu doar peste ocean, după cum s-a văzut la Londra, unde au ieșit recent în stradă sute de mii de englezi să ceară oprirea imigrației, a cenzurii, a politicilor de extremă stânga. În consecință a reacționat, normal, și concernul din care face parte ABC.

Care și-a pierdut în ultimii ani o grămadă de spectatori. Ca atare, eliminase și showul tot mai impopular al lui Stephen Colbert, alt extremist cu îndelungi state de plată în media controlată de ideologii woke. Deși au fost dați afară și alți indivizi, întrucât martirizarea tânărului influencer creștin de peste ocean de către un adept radicalizat al ideologiei stângii, care se iubea cu un transgender, a iscat ample efecte și emoții, cazul Kimmel a aprins și opoziția politică de stânga din SUA, schimbând totodată și raporturile administrației cu presa.

Președintele a anunțat că va cere enorme despăgubiri ziarului New York Times, care a mințit, manipulat, calomniat și dezinformat, ori cenzurat masiv, în slujba stângii, vreme de ani și decenii. Anunțul a sporit presiunile asupra patronilor presei progresiste. Care se simt strânși și de șurubul crescândei impopularității a emisiunilor lor. A căror credibilitate a atins cote negative record. Așa că nu e de fapt uimitor faptul că, la conducerea ABC, s-a deplâns în cele din urmă ”lipsa de sensibilitate a lui Kimmel.”

Osândiri politice și mediatice postmoderne, americane și europene

Criticii de stânga ai administrației Trump văd în aceste demersuri ”încercări de nivelare a presei” americane și măsuri ”dictatoriale” de îngrădire a libertății mediilor.

Ideea agitpropului de stânga e să se treacă rapid cu buretele peste culpa tezelor extremismului woke în încurajarea violenței în general și a asasinatului asupra lui Kirk în special, spre a arăta cu degetul spre noii ”cenzori” de dreapta, acuzația a ”pune în pericol” libertatea de exprimare. Când, de fapt, stânga însăși a început s-o sugrume, și odată cu ea democrația, ca să protejeze presupusele ”sensibilități” ale unor prezumtive ”victime”. Ale cui? Ale puterii ”patriarhatului”, bărbaților ”toxici”, ”heterosexualilor”, ”creștinismului”, ”evreilor”, ”colonialiștilor” și ”dreptei conservatoare”, care se opun in corpore îngropării ”relei” civilizații bazate pe etosul biblic.

Încearcă să profite de aceste critici ale stângii carieristul senator democrat Chris Murphy, care, pe drum spre Casa Albă, a inițiat un proiect de lege menit, chipurile, să combată ”persecuțiile politice guvernamentale”, pe bază de opinie separată.

O astfel de lege ar fi fost adecvată și utilă în timpul prigoanei declanșate prin cancel culture și politizarea justiției sub administrațiile americane precedente.

De cealaltă parte a baricadei, presiunea a început să crească sensibil și asupra mediilor progresiste europene 

Ceea ce s-a văzut în cazul Juliei Ruhs, pe care o apără și Bayrischer Rundfunk, și CDU, creștin-democrații fiind extrem de critici la adresa NDR și a ideologilor woke.

Iar peste ocean, ex-ambasadorul american la Berlin, Richard Grenell, celebru prieten gay al lui Trump, a cerut retragerea vizei corespondentului din Washington al postului german ZDF, Theveßen.

Nu fără motiv, Grenell l-a calificat pe Elmar Theveßen drept extremist de stânga, care a chemat la violență politică împotriva celor ce articulează opinii diferite de ale ideologilor progresiști.

Influentul ”specialist” în servicii secrete și anti-terorism al postului tv german din Mainz, Theveßen, care conduce oficiul din Washington al ZDF de ani de zile, e un factor decisiv în formarea opiniei publice germane cu privire la situația și raporturile politice din SUA.

Or, omul minte și denigrează, indirect, victimele Holocaustului de îngheață apele. Căci, după cum reliefa un publicist german, Theveßen l-a descris pe Charlie Kirk, fals, drept ”promotor al lapidării homosexualilor”, pe ”consilierul evreu al lui Trump, Stephen Miller, drept apropiat al ideologilor hitleriști, iar pe ex-șeful Statului Major al Casei Albe, Russell Vought, drept planificator al introducerii principiului Führer-ului în America”. Și despre Trump, Theveßen a afirmat, calomniator, că ar fi ”fascist”. Același om al ZDF lăuda în schimb imaginara ”acuitate mentală” a președintelui Biden. Pe care, în ciuda demenței sale vădite, îl declara ”om de stat stabil”.

Constatări și întrebări legitime. Și de ce Vestul trebui să-și bage urgent mințile în cap

Or, este cât se poate de clar că a pune un fals semn de egalitate între Hitler și adversarul politic conservator încurajează asasinarea celui din urmă și pare a o legitima și justifica.

Se pune întrebarea cum de l-a suportat pe Theveßen, la Washington, atâta amar de vreme, postul ZDF? Care, ca toate concernele publice ale presei germane, e sub control politic, al bisericilor și al instituțiilor societății civile? Nu se știa la Berlin și la Mainz, în biserici, în partide, ori în conducerea landului Renania Palatinat, că asemenea comparații cu Hitler și naziștii, precum cele făcute de Theveßen, denigrează victimele Holocaustului comis în timpul celui de-al Treilea Reich?

Reacția furioasă a mișcării woke la suprimarea emisiunii cu dezinformări a lui Kimmel e pe cât de isterică, pe atât de ipocrită. Pentru că această mișcare și propaganda ei sunt clar de vină în dosarul asasinării lui Kirk. Dar și pentru că extrema stângă a redescoperit subit libertatea presei și a exprimării, la mulți ani după declanșarea celei mai deșănțate vânători postmoderne de vrăjitoare și a unei campanii fără egal de suprimare a cuvântului liber, denigrat ca presupus ”discurs al urii”, dacă e rostit de gânditori de centru sau conservatori. În vizor au ajuns și personalități celebre, ca scriitoarea J.K. Rowling. Care-și permisese să atragă ”insolent” atenția că femeia e femeie, iar nu bărbat, sau un simplu ”costum”, care se lasă purtat cât timp poftește inima bărbatului, ce transformă ”muierea” în obiect al deriziunii.

Câtă vreme ne prețuim libertatea și demnitatea, ori democrațiile, avem a fi categoric împotriva cenzurii, indiferent cine o exercită. Dar și în contra filistinismului, duplicității și ipocriziei monumentale, manifestate de pildă de un președinte ca Barack Obama. Catastrofalul ex-lider de stânga al SUA a reacționat la trimiterea la plimbare a lui Kimmer, plângându-se pe X de inconsistența succesorului său și de prezumtiva ”cultură a anulării” pe care Trump ar practica-o, deși ani la rând a criticat-o. Dacă tăcea, Obama filosof rămânea.

Jimmy Kimmel a dezinformat. Și n-a făcut-o involuntar. Nu s-a înșelat din întâmplare. Și a refuzat să-și ceară iertare.

Scurt istoric și perspectiva de viitor

Kimmel n-a fost dat afară degeaba. Iar Obama a cenzurat din răsputeri. Ca președinte al SUA, el și soția lui Michelle l-au sunat pe CEO-ul concernului Disney, Bob Iger, cerându-i s-o concedieze pe Roseanne Barr, cum i-a amintit ea. Actriței i s-a anulat show-ul, care, spre deosebire de ale unor Colbert și Kimmel, mai avea la ABC un succes enorm. Atunci a debutat ”cancel culture”: vocile conservatoare urmau să fie învățate minte pentru părerile lor.

Atunci au început să fie hărțuiți americanii pentru critici la adresa administrației din Washington. În baza ei, stânga cârmită de Obama și de oamenii săi din Partidul Democrat și din serviciile secrete l-au dat afară pe președintele Trump de pe toate rețele sociale, încă înainte ca Biden să-și facă intrarea la Casa Albă. Și cu atât mai mult, după.

Pe scurt, fascismul și cenzura au redebutat în SUA, după epoca McCarthy, cu mișcarea woke, cu Antifa, Black Lives Matter, cu palestinianismul alimentat și finanțat în universitățile de elită americane de Qatar și Iran, cu mișcarea radicală, ecologistă, a Gretei Thunberg. Iar nu cu Trump. Și nu acum, cu eliminarea din grilă a emisiunii lui Kimmel. Fără o presă liberă, democrațiile mor. Pe catafalc e acum în mare parte presa, care moare odată cu credibilitatea ei.

Aflat în degringoladă, Vestul e silit să câștige războiul cu media contracarând sistematic ura, ideologia, propaganda și cenzura. Inclusiv și mai ales pe ale extremei stângi. Altfel nu-și va recăpăta valorile și credibilitatea pierdută. Deci, nu se va putea extrage din criză spre a face față cu succes nenorocirilor abătute asupra Europei din pricina sângerosului dictator rus. Care profită de pe urma derapajelor anti-conservatoare, anticreștine și antisemite, occidentale, spre a se erija în prezumtiv ”salvator” al Europei, al libertății, al creștinismului și al lumii iudeo-creștine. Ceea ce, evident, nu este.