Cine e Tyler Robinson și ce reiese din faptele și din prinderea lui

Ucigașul lui Charlie Kirk pare a fi un tânăr din Utah de numai 22 de ani.

Făptașul prezumtiv, Tyler Robinson, și-a recunoscut crima, fiind predat poliției de o rudă în cooperare cu alții.

Tânărul american era plin de ură și-și gravase pe gloanțe sloganuri de stânga, ”antifasciste”. De pildă: ”hei fascistule, prinde-mă!”. Îi mai plăcuse și lozinca partizanilor italieni, ”Bella Ciao”.

Tatăl său îl recunoscuse în imaginile difuzate de anchetatori și îi ceruse fiului său să se predea. În replică, asasinul care sărise de pe acoperișul de pe care trăsese în gâtul lui Charlie Kirk de la o distanță de aproximativ 200 de metri, nimerindu-l cu un singur glonț, afirmase că ar prefera să se omoare.

Apoi, tatăl îi sugerase să discute cu un cleric, care sunase la poliție. Vânătoarea organizată pentru depistarea făptașului a durat 33 de ore.

Prinderea rapidă a ucigașului nu-l va aduce înapoi pe Charlie Kirk, o figură de proră a tinerilor conservatori americani și a luptei pentru dialog, nonviolență, apărarea libertății, a lumii iudeo-creștine, a credințelor și tradițiilor ei.

Dar e salutară în sine. Și s-ar putea solda, probabil, cu pedeapsa capitală pentru făptaș, pe care o prevede legislația statului Utah.

Totuși, nici măcar o pedeapsă exemplară nu va rezolva marea problemă a scindatei societăți americane și a asediatelor națiuni occidentale, dezbinate și atacate din interior de extremismul de stânga aliat cu islamismul, iar din exterior de războaiele hibride ale regimurilor și mișcărilor totalitare, rusesc, chinezesc, iranian și nord-coreean.

Asasinul pare să fi acționat singur și, dacă nu e psihotic, să fie un tânăr de extremă stânga, spălat pe creier de neomarxism și de mișcarea woke, din unghiul cărora oricine nu e de acord cu progresismul în forma sa totalitară și cere prezervarea creștinismului, familiei, națiunilor și drepturilor individuale ar fi, neapărat, un ”fascist”.

Nu va dura mult înainte ca mișcările totalitare, imbecilii, ticăloșii, postacii și trollii lor să înceapă să-l eroizeze pe abjectul criminal, deferit justiției de propria sa familie. Dacă nu cumva au și început.

Această eroizare nu doar că nu va contribui la aplanarea violenței politice pe care stânga occidentală o îmbrățișează tot mai mult și, de la uciderea lui George Floyd, tot mai vădit, ci o va stimula, amplifica și răspândi. Dialogul va muri, iar sângele va curge în valuri, societățile apusene prăbușindu-se în război civil, așa cum a prevăzut Kirk.

Doar vocea bunului simț, doar glasurile curajoase ale oamenilor destul de înțelepți să înțeleagă importanța libertății și oroarea lumii nihiliste promovate de extremiști și suficient și de temerari să respingă ferm, explicit, articulat și răspicat dogmele și mistificările radicalismului islamic și ultraprogresist mai pot salva Occidentul înconjurat și asediat din interior de dușmanii democrațiilor liberale.

Asediat de hateri, care-i acuză pe adevărații democrați de o presupusă ”retorică a urii”.

În urma crimei lui Robinson, a rămas singură o tânără văduvă. Doi copii mici au fost lăsați orfani de tată. Dar e mai puțin clar decât oricând dacă făptașul principal e tânărul spălat pe creier de 22 de ani din Utah, sau mai degrabă cei care l-au îndoctrinat, mințindu-l că Charlie Kirk ar fi ”fascist”. Omul despre care, după asasinarea lui, nu puțini doctrinari de extremă stânga, manipulatori și promotori ai violențelor, au justificat crima, afirmând, într-o formă sau alta, că omul răpus de glonțul asasinului din Utah și-ar fi ”făcut-o singur”.