De ce n-ajung 5% din PIB? Ce ne trebuie ca să ne apărăm de Putin și de aliații lui islamiști?

Securitatea Europei nu se va ameliora doar pentru că Donald Trump a impus creșterea la 5% din PIB a bugetelor militare ale statelor NATO.

Se va îmbunătăți abia când vom fi dispuși să ne ridicăm și să luptăm.

Să ne batem ca Florin Morariu

Românul a ieșit eroic, în august 2017, înarmat, ca brutar, cu o ladă de pâine, ca să oprească un atac terorist în centrul Londrei, după ce o dubă cu trei islamiști a intrat în mulțimea de pe London Bridge, iar pasagerii asasini s-au dat jos să înjunghie trecători. În atentat au fost uciși 7 oameni și răniți aproape 50, Morariu, care-și chemase colegul să-i aducă făcălețul, pentru ca să se lupte cu teroriștii, fiind decorat de poliție și premiat de regină. În schimb, proprietarul l-a evacuat pe ieșean din apartamentul său londonez, de frica unei răzbunări a ”statului islamic”. Florin Morariu s-a întors în România traumatizat. Oare câți oameni ar mai fi fost asasinați, oare câte vieți a salvat curajoasa lui intervenție?

Cum să ne batem cu Rusia pentru ai noștri, pentru apărarea credinței și a patriei noastre, dacă ne purtăm așa cu eroii noștri? Dar cu China? Dar cu invadatori islamiști? De ce să nu stăm moale și pe spate? De ce să nu ne căciulim în fața dronelor și rachetelor lui Putin? De ce să nu ne ferim să ne măsurăm cu inamicii, așa cum refuză categoric jumătate dintre britanici să-și apere țara în caz de război? Ori 85 % dintre ei, dacă ar fi atacată Franța, aliat NATO?

Ce ar face francezii? Doar 2% dintre ei au luptat împotriva naziștilor pentru Franța în rezistență. Acum dau sfaturi altora, cum să se apere de noul nazism care e islamo-fascismul.

Dar germanii? Dar românii?

Doar 42 % dintre nemți și-ar apăra propria țară, iar 6 din 10 ar refuza! Un studiu IRES preluat de Mediafax ne lămurea în aprilie 2024 că doar 38% din români ar fi dispuși să lupte în NATO, în caz de atac al Rusiei împotriva unui stat aliat. Atât?

Atât. Aproape 30% voiau, în alt studiu din 2022, să se ascundă cu familia sau să fugă din România, în loc să se războiască pentru neam și țară. Alți 32% voiau să vadă mai întâi care e treaba, înainte de a se decide ce și cum.

Sincer? Nu mă mir. Nici britanicii nu mă uimesc. Cu atât mai puțin nemții, pe care stânga i-a învățat să-și lege identitatea de pacifism, mai ales în fața Rusiei, dacă vor să pară onorabili. Or, nici ei, nici alți europeni nu  duc lipsă de bărbați adevărați. De viteji autentici. Și de eroi.

La Solingen a continuat procesul intentat la 27 mai unui islamist sirian, ieșit, în august 2024, să omoare în numele ”statului islamic” cât mai mulți vizitatori ai serbării orășenești a ”Diversității”, organizate la împlinirea a 650 de ani de existență a orașului renan. Ca să multiplice numărul victimelor sale, asasinul sirian Issa, un ins solid, dar laș, de 27 de ani, imigrat grație politicii granițelor deschise a iresponsabilei stângi germane, s-a repezit din spatele celor atacați să taie cât mai multe beregate. Reușise, în piață, să răpună o femeie și doi bărbați, toți vârstnici, înainte ca un muncitor să vrea să-și apere prietena și, deși complet dezarmat, să-l confrunte pe terorist. Minute în șir, lăcătușul sculer-matrițer de 49 de ani, Robert K., un om cu o oarecare experiență în lupte, i-a cărat teroristului picioare, încasând de la instruitul combatant sirian lovituri de cuțit, până a căzut, rănit, la pământ. L-a văzut pe islamist repezindu-se la el. Și-a spus că i-a sunat ceasul, dar a reușit, cu noi lovituri de picior, să-l respingă pe ucigaș și să se ridice în picioare. Lupta a durat interminabile minute, ceea ce le-a dat timp tinerilor din jur să-și părăsească iubitele și să fugă iute-iute, iar femeilor să se refugieze de atentator. Care și-a luat într-un târziu și el, dezabuzat, tălpășița, înjurându-l și amenințându-l gros pe neamțul care i se pusese lui, măcelarului, de-a curmezișul.

Au fost scuipați în față iubiții fugitivi? A primit viteazul om vreo medalie? O fi fost decorat? Îl știe poporul german? L-a celebrat presa? L-a felicitat președintele Steinmeier? L-au elogiat alți politicieni germani? E el notoriu în Europa?

Aș. De unde. E virtual necunoscut. Întreaga suflare politic corectă de doi lei, de la presa cu pretenții la politicienii cei lași, îl ignoră și îl ascunde pe Robert K. Se jenează să se afișeze cu un erou. Robert K a fost primit de ministrul de interne renan Reul, un ins obsedat de publicitate, care cheamă presa să-l asiste la orice fleac. Când l-a primit însă pe Robert K., presa lipsea. Eroul a rămas solitar.

Căci asta e.  Nu ne putem mândri cu unul din bărbații adevărați pe care-i mai are Europa

A cărei putere centrală, Germania, vrea, în frunte cu noul ei cancelar creștin-democrat, Friedrich Merz, să redevină cea mai importantă forță militară de pe Bătrânul Continent, pentru ca să-i poată vorbi dictatorului criminal de la Kremlin, un aventurier, agresor și expansionist, în limbajul forței, singurul pe care Putin îl înțelege.

Doar că nu e clar cum, de vreme ce tinerii nemți se feresc să se încorporeze. Fug de bărbăție și de armată ca de mere pădurețe. Iar stânga social-democrată, în parte încă extremistă de stânga, refuză reintroducerea necesarului serviciu militar obligatoriu. În timp ce-l înjură pe Trump. Și îi refuză Ucrainei rachete Taurus, ca să nu-i enerveze pe ruși.

De parcă Germania și Europa s-ar putea apăra singure. Poate cu sprijinul unor fantome, dacă nu al Ucrainei.

Unde e buba?

De ce nu par europenii să aibă decât ”ostași în slujba țării”, nu și destul militari-eroi ca Florin M și Robert K?

Pentru că elitele de stânga, woke, din Occident, care domină școlile, editurile și universitățile, nu-i apreciază pe bărbați și pe viteji. Dimpotrivă, îi disprețuiește. Și îi ridiculizează, îi insultă și înfierează pe reprezentanții ”masculinității toxice”. Și pe exponenții ”patriarhatului,  care ar trebui urgent ”distrus” și ”depășit”.

Aceste elite au realizat o muncă temeinică și ireproșabilă, schimbând oribil și din temelii fața și valorile societăților occidentale. Când, la 7 octombrie 2023, dușmanii acestor valori violau și decapitau în sudul Israelului femei, asasinau sălbatic bătrâni și ardeau bebeluși de vii, într-un masacru antisemit de proporții și de o ferocitate fără egal de la Holocaust încoace, dacă nu chiar mai crud decât exterminările efectuate de naziști, cadavrele încă nu se răciseră când s-a ieșit în piețele centrale ale metropolelor apusene. Gloate de ”pro-palestinieni” au celebrat atunci și apoi, în stradă, baia de sânge comisă cu complicitatea UNRWA de către jihadiștii Hamas și Jihadului Islamic, susținând, în deplina tăcere a profesorilor români de la universitățile americane,  continuarea măcelului ”prin toate mijloacele necesare”. Mass-media de stânga, care apără mai nou bilanțul sinistru al declarațiilor antisemite ale câștigătorului musulman, socialist, al alegerilor preliminare, democrate, pentru primăria New Yorkului, prezentându-l pe Zohran Mamdani drept o presupusă ”victimă” a ”islamofobiei”, aveau să manifeste simpatie și pentru pro-teroriști. Ca și cum teroriștii islamiști ar respecta drepturile muncitorilor, femeilor și homosexualilor. Ca și cum n-ar fi demarat un genocid împotriva populației unicei democrații liberale din Orientul Apropiat.

Nici statul evreu nu e la adăpost de smintelile stângiste ale Vestului. Dar, dacă armata israeliană ar fi avut probleme de dimensiunile celor europene și americane, ar fi fost de mult înfrântă de oștirile combinate, inamice, ale Iranului și ale interpușilor săi teroriști.

Or, văd fine intelectuale din presa de stânga românească făcându-și griji nu în legătură cu cine le va apăra pe ele, dacă ar deveni victimele vreunui viol sau răpiri efectuate de islamiști. Le alarmează ”fanatismul și extremismul de dreapta”, pe care le-a generat terorismul într-o societate israeliană incapabilă, din 1937 încoace, să-i convingă pe inamicii Israelului să-i admită pe evrei în regiune. Sau să accepte un stat arab, palestinian, alături de cel din Iordania și de cel evreu.

Încurajate de colegii lor progresiști, intelectualele cu pricina nu se tem de ridicolul etic și intelectual suprem de a sugera echivalența dreptei israeliene cu terorismul palestinian și cu atrocitățile nici de naziști egalate ale Hamas. Iar în fața exploziei nemaipomenite de 80 de ani a antisemitismului global, islamist și extremist de dreapta și de stânga, una se întreba în aceste zile, în mod serios, dacă ”antisemitismul poate reveni?”  

Să ne înțelegem. Nu disculpăm nici o extremă dreaptă. Nici pe cea israeliană, nu mai puțin abjectă decât altele. Dar haide să păstrăm proporțiile.

E clar că s-a întâmplat ceva grav cu elitele noastre

Și, mai ales, în capul lor devastat, spălat pe creier și îmbolnăvit de propagandă antioccidentală, neomarxistă și deconstructivistă.

Cum altfel să declare unii ”influensări” progresiști, imbecil, că atacul SUA asupra Iranului nu se justifică pentru că ayatollahii n-ar fi avut, chipurile, facilități nucleare militare, iar apoi, după raiduri, cum just remarca prietenul meu Liviu Tita, ”tot ei să afirme că infrastructura nucleară militară a Iranului ar fi aproape ”intactă””!?!

De unde această fractură logică, de unde sminteala unor universitari, dacă nu din ură neostoită pe toți cei ce se încumetă să întreprindă ceva eficient întru apărarea Vestului agresat și zdruncinat?

Această ură nihilistă e clar că a pervertit ceva în noțiunile și categoriile lor, în limbajul orwellian cu care operează aceste elite spre a evita pusul degetului pe rană, a practica ocolitul adevărului, a propune false ținte, a minți sfruntat, în slujba autoanihilării, a menține popoarele în ceața necesară să le facă pe plac, să accepte prezervarea lor la putere și a deconstrui, astfel, democrațiile și lumea liberă.

Această lume nu se va putea apăra, până nu-și va rectifica axiologia, nici dacă-și ofere bugete militare de 10 sau 15% din PIB.