Ce ne e greu să înțelegem despre războiul din Gaza?

Realitatea paralelă. Relatare din ospiciul nostru global (VI)

”Plictisită să mai salveze planeta, Greta Thunberg și-a propus acum să salveze Gaza. Ei da, profetesa suedeză a apocalipsei are o nouă cruciadă morală”, relatează Brendan O’Neill în The Telegraph, citat de Rador.

Pe Greta o excită ”genocidul transmis direct”, mairelevă ziarul britanic.

Nu, nu o uluiește grija fără egal și fără precedent istoric pentru viața umană și pentru viețile civile ale dușmanilor, manifestată de armata israeliană. ”Genocidul” din capul ei nu face parte din cele încercate cu adevărat (de Rusia în Ucraina, de China în Xinjiang, de Hamas în Israel) E viceversa. E unul din realitatea paralelă, cea interioară, a extremei stângi, a capetelor care au început să interiorizeze propaganda islamistă și agitpropul aliat, neo-marxist.  

Obiectivul Gretei

Încât țelul ei adevărat nu e ”spargerea blocadei israeliene asupra Gazei”. Nici pe departe. Căci în acest caz ar demonstra pentru Israel, singura țară din istorie hrănind populația statului inamic după agresiunea celui din urmă, care a obligat statul evreu să se apare manu militari. Proiectul ei e mult mai ambițios. Chiar mai ambițios decât mântuirea Terrei de încălzire globală. Și nu e, cum scrie Brendan O’Neill în The Telegraph, ceea ce pare. Adică o ”cruciadă morală”. În fapt e invers. E una anti-morală. Dar e posibilă o astfel de răsturnare a adevărului?

E la fel de posibilă ca falsa pretenție de ”patriotism” și ”creștinism” a legionarilor putiniști și filetiști. Și ei sunt revoluționari. La fel ca promotorii intifidei globale. Care a cuprins, mai nou, și SUA.

Unde un imigrant musulman, un egiptean ilegal intrat în țară împeună cu familia lui, a pregătit timp de un an, la Boulder, un atentat cu bombe incendiare asupra unor bătrâni avertizând, în stradă, împotriva flagelului antisemitismului, o barbarie semănând ca două picături de apă cu primele atacuri teroriste ale primei intifade, din Israel, provocate de OEP în anii 80. În această America. intifadei globalizate se atacă, tot cu bombe incendiare, sau cu arme de foc, sinagogile. Iar studenții universităților de elită demonstrează nu pentru ”Palestina liberă”, ci pentru victoria teroriștilor islamiști, angajați în operațiunea exterminării evreilor din Israel și de aiurea.

Se miră mulți că Greta a abandonat tentativa salvării planetei, în favoarea izbăvirii unui obiectiv aparent nesfârșit mai mic, care e fâșia. Ei bine, uimirea lor se va sfârși de îndată ce vor înțelege că nu de Gaza și de palestinieni îi pasă Gretei. Sau celor de aceeași făină cu ea. Și nici măcar Israelul nu e ținta schimbării ei de azimut. Ci evreii. De statul lor cel mic,  o democrație liberală cu 9 milioane de locuitori, dintre care 20% arabi care nu vor să plece nicăieri, pentru că se bucură în Israel de mai multe drepturi decât în oricare din cele 22 de țări arabe existente, i s-a aplecat ei. Și nu întâmplător a abandonat ea soarta ecologică a globului, realizând că prea multe popoare încep să nu mai creadă în basmele ei climatice. Pe Greta o animă pofta marii biruințe. Ca pe mulți antisemiți după masacrul comis de Hamas la 7 octombrie 2023, o însuflețește speranța delirantă că va reuși unde a eșuat cruciada ei climatică. În îngenuncherea micuțului stat Israel, veriga cea mai importantă, dar și, aparent, cea mai slabă din lanțul care leagă laolaltă lumea liberă, iudeo-creștină. Secerarea acestui stat ar nimici restul așa cum le poate doborî o piesă de domino pe toate celelalte. Iată speranța intifadei globale, la care pune umărul și Greta.

Această nădejde nu e delirantă pentru că Greta n-ar dispune de putere. O are. E puterea hrănită de o opinie publică masiv îndoctrinată de elita woke și adesea prea leneșă să-și pună mintea proprie la contribuție. Să înțeleagă că nu e vinovat de moartea civililor cel care combate teroriști destul de abili să știe cum se exploatează la maximum numere cât mai mari de civili morți, de vreme ce de partea fanaticilor e nu doar mila lumii civilizate (și plictisite, în mare goană după senzații, ca a Gretei), ci și propaganda de succes făcută de un veac de dușmanii acestei lumi. Cine i-a îndreptățit pe atentatorul din Boulder și pe asasinul celor doi diplomați împușcați de un extremist de stânga din Chicago, la Washington, să se simtă îndreptățiți să-și comită crimele, dacă nu această propagandă globală?

E o speranță delirantă pentru că istoria tinde să demonstreze că Dumnezeu nu-și părăsește poporul pentru că așa vor dușmanii lui. Nu mor caii, când vor câinii. Iar narcisismul celor care vor să creadă și să simtă, în sociopatia lor, că ar fi, chipurile, ”conștiința lumii”, când de fapt sunt dejecția ei, are un preț. E piperat și e plătit invariabil, când realitatea ajunge iluzia și himerele din urmă.

Adevărul despre ”Palestina”. Și despre ”inebranlabile” realități false

Și apropo de lumea iudeo-creștină și de felurite iluzii. Nu, așezările evreiești din Iudeea (teritoriu situat parțial pe malul apusean al Iordanului) nu sunt ”colonii”, cum pretind mulți. Așa cum nici Iudeea nu e o ”colonie”. Sau Samaria. Ci părți integrante ale teritoriilor iudeilor și israeliților din Israelul biblic. Ținuturi colonizate de arabi care-și spun, azi, ”palestinieni”.

Dar așa cum ”palestinienii”, în speță populația arabă a Iordaniei și a coloniei britanice Palestina, cu tot cu locuitorii ei evrei, s-au prefăcut din anii 60, sub impactul propagandei kaghebiste și neomarxiste, în ”oprimatul popor palestinian” din ”teritoriile ocupate”, așa orice irealitate, sau realitate paralelă poate deveni ușor una acceptată ca ”autentică” de majoritatea pacienților ospiciului global în care trăim.

Pentru că așa cer ”medicii ei șefi” (vest-europeni) celor ce solicită atestarea ”sănătății” lor mintale. În speță a sănătății lor ideologice. Puțini înțeleg, în context, de ce se cere acest lucru și au în vedere că Europa occidentală a încetat să fie ce-a fost până nu de mult: o parte a creștinătății. Puțini și-au asumat noua realitate a decreștinării Europei invadate de sceptici, de atei agresivi, de neamuri care-și bat joc de religia și de tradițiile ei. Ori că a fost cotropită și de banii Frăției Musulmane care, din Qatar, a cumpărat mare parte din Franța, până la Paris Saint Germain, bucată cu bucată.

Puțini au înțeles că liderii anemicei Europe postcreștine ca Macron depind, pentru supraviețuirea lor politică, și de acești petrodolari, și, mai ales, de milioanele de voturi ale alegătorilor musulmani, reprezentând un segment major, substanțial și în creștere al electoratelor lor.

Puțini știu că, la efortul acestor politicieni de a consolida islamul european în scopul menținerii lor la putere, se adaugă pofta ce-a poftit-o extrema stângă, occidentală. Pofta destructurării lumii democrațiilor liberale, care e înainte de orice una a națiunilor creștine, destructurarea lor fiind o operațiune relativ ușor de efectuat prin înlocuirea lor cu alții. Prin imigrație debordantă.

Iată despre ce pare a fi vorba, între altele, în propoziție. Iată motivul destrămării coaliției guvernamentale olandeze, dizolvată din pricina eșecului opririi imigrației, oprire revendicată de principalul și tot mai popularul partid guvernamental din Țările de Jos, PVV, cel condus de Geert Wilders. Iată frica de ”globalismul” prescris de extrema stângă, cum îl invocă populiștii de dreapta, frică din pricina căreia polonezii l-au ales la șefia statului pe un apropiat al PIS. Și nu e doar atât.

De ce israelienii respectă ceea ce alții le reproșează că ar încălca

Pe lângă dreptul internațional și etica biblică a Decalogului, dăruite lumii de Tora, de Biblia Ebraică, numită de mulți Vechiul Testament, norme pe care israelienii le respectă cu sfințenia celor deduse din sacrosancta lor tradiție, există ceea ce se numește dreptul natural. E un drept care, altfel decât cel pozitiv, fixat de oameni, e dedus din natura omului – indiferent de religia și etnia lui –  precum și din natura lucrurilor.

Asumarea lui a făcut ca nimeni să nu se mire că aliații anglo-americani au insistat ca Germania nazistă să capituleze necondiționat, după insolența agresiunii cu care Hitler spărsese civilizația.

Nu e clar deloc de ce ar fi anormal ca democrația israeliană să vrea capitularea necondiționată a Hamas. Căci a fost perceput ca normal ca democrațiile anglo-saxone s-o vrea pe a Führerului. Hitler încercase să-i extermine pe evrei și reușise să elimine o treime din acest popor. Führerul ștersese de pe hartă nu doar ghetouri, ci și orașe întregi, populate de neevrei, ca Oradour, Lidice, Coventry. Hitler transformase Europa într-un univers concentraționar și exterminator. În revanșă, aliații occidentali au șters de pe hartă mari porțiuni din Hamburg sau Dresda. Oare de ce nu sunt trași azi la răspundere?

Spre deosebire de anglo-americani, israelienii îi avertizează sistematic pe locuitorii civili din Gaza să se evacueze, înainte ca IDF să atace obiective teroriste din zonele din care s-a spălat putina. Și aviația, marina, ori artileria israeliană au evitat covorul de bombe anglo-american, din cel de-al Doilea Război Mondial. Militarii israelieni respectă scrupulos dreptul internațional, deși ar fi natural să vrea să se răzbune după tentativa de genocid demarată la 7/10/23 de jihadiștii Hamas (filiala din Gaza a Frăției Musulmane) și din Jihadul Islamic, una mai barbară, mai sălbatică, mai euforică și nerușinată, deși mai puțin amplă decât tot ce-au comis naziștii vreodată.

Iar acest Hamas a fost ales la putere, în 2006, de populația palestiniană din Gaza. E ea ”nevinovată”? Erau germanii, care l-au adulat în covârșitoare majoritate pe Hitler, ”nevinovați”?

Dar sunt vinovați copiii palestinieni?

Nu, nu pot susține teza culpei colective. Și nu pot crede în vinovăția unor copii. Care, în Gaza, nu sunt victimele israelienilor, ci ale teroriștilor care le-ar putea pune capăt suferințelor instantaneu, dacă ar vrea. Dacă i-ar elibera pe ostatici și ar depune armele.

Dar e cale lungă de aici la teza nevinovăției unui popor căruia i s-a dat pe mână un stat de facto, în Gaza, iar el a acceptat transformarea lui nu în Hong Kong, sub britanici, sau într-o Riviera, ci într-o entitate teroristă, islamistă, genocidară, lăsată la cheremul ayatolahilor iranieni. Pentru acoperirea acestei vinovății și abaterea atenției de la ea se răspândește intens, de către goarnele islamului politic și ai extremei stângi, acuza de omor ritual la adresa ”tuturor evreilor”.

Acestea sunt faptele. Cum e un fapt că Franța și Europa și-au pătat mâinile, finanțând decenii la rând manuale școlare de artimetică, prin care copiii (în camerele cărora dădeau gurile de tuneluri ale Hamas neplasate în spitale) învățau să socotească ”grație” unor probleme, precum ”câți evrei morți rezultă dacă ucizi doi evrei plus încă doi”?

Și opiniile?

De cine atârnă, de regulă, părerile gloatei, dacă nu de ale influencer-ilor, care sunt foarte sensibili la pozițiile majoritare, sau zgomotoase la maxim, pentru că depind de numărul de like-uri sau de sperate sinecuri și nu pot nădăjdui să pună mâna pe ele, dacă au curajul să contrarieze conformitatea ideologiei dominante. Care e de extremă stânga și receptaculul unor profunde și milenare curente culturale antisemite, vărsate la un moment dat în nazism și legionarism.

Iată de ce multe din cele dominante sunt filistine, ipocrite, machiavelice, profund false. Culpa sau sentimentul culpei generate de participarea înaintașilor proprii la tentativa de genocid de acum opt decenii au provocat mutații și în psihicul generațiilor actuale. Care proiectează asupra evreilor sentimentul propriei vinovății reale sau părelnice, delestând-o prin acuze monstruoase, de nimic justificate decât de o realitate paralelă, potrivit căreia ”uite că Bibi întrece și el orice limită”, iar ”evreii” ar ”face în Palestina ce li s-a făcut lor sub naziști”.

Nu, Bibi n-a întrecut vreo limită, chiar dacă e fatal, cum am prezis în octombrie 2023, să i se reproșeze că perpetuează războiul, ca să se mențină la butoane.

În fapt, perpetuarea războiului până la eradicarea terorismului e necesară cu sau fără el la cârmă. Și nu, n-au dreptate cei care postulează, contrafactual, că o asemenea eradicare a terorismului n-ar fi posibilă. Singalezii au demonstrat în Sri Lanka, la fel ca germanii lui Helmut Schmidt în Germania, că eradicarea cu pricina e posibilă. Și necesară. Pe scurt, evreii nu fac în ”Palestina” ce li s-a făcut lor sub naziști, ci, net mai blând decât anglo-americanii, ce le-au făcut naziștilor aliații.

Iar dreptul natural nu stipulează nicăieri ca un neam care a pornit în extrem de scurta lui existență, creată de propaganda KGB, mai multe războaie de agresiune (toate genocidare) decât oricare altă entitate din istorie, să-și poată păstra teritoriul intact. Căci Gaza din care încă se mai ridică rachete și icnesc înlănțuiți ostatici răpiți din Israel în zi de sărbătoare evreiască, nu e Elveția neutră.

Înseamnă toate acestea că civilii palestinieni n-ar trebui protejați?

Defel. Trebuie apărați și ei, și toți cei care, ignorați de presa de stânga, islamistă și antisemită de pretutindeni, își tot riscă viața, protestând în stradă, în Gaza, împotriva criminalilor în masă ai Hamas.

Care, la urma urmei, îi terorizează și înfometează în primul rând pe ei.