Va deveni Istanbul noua Timișoară? Sau Turcia noul Iran?

Turcia e în pragul unei revoluții, după ce a fost arestat azi primarul Istanbulului, Imamoglu. Șeful partidului republican, CHP, era iubitul rival principal la președinție al autoritarului lider islamist al Turciei, Erdogan, iar aparatul său represiv îi reproșează lui Imamoglu diverse delicte, probabil inventate, între care presupusă ”corupție”, în contextul unor licitații publice ale orașului său, precum și o prezumtivă ”susținere a organizației kurde interzise, PKK”.

Poliția aparatului represiv al regimului de la Ankara, creat și întărit masiv de Erdogan după prezumtivul ”puci” gülenist din 2016, nu mai face față în fostul Constantinopol, capitala creștinătății răsăritene, înaintea cuceririi ei de către otomani, în 1453. Revolta oamenilor din Istanbul se arată pe atât de mare și de viguroasă, pe cât de îndreptățită e de samavolnicia dictatorului, care se cramponează abject de putere, adoptând măsuri probabil ilegale și în termenii autocrației turcești.

Valuri de oameni s-au adunat în urma studențimii să protesteze în stradă, la Istanbul, împotriva arestării primarului, un potențial candidat popular la apropiatele alegeri prezidențiale pe care, în mod vădit, dictatorul l-a vrut înlăturat preventiv. Au mai fost arestați circa 100 de oameni, între care consilierul apropiat al lui Ekrem Imamoglu, Murat Ongun, precum și doi subprimari.

Studenții de la Universitatea Istanbul demaraseră protestele la prânz, acuzând conducerea școlii că acționează la ordinele Ankarăi, după ce lui Imamoglu i se anulase abuziv diploma de licență, spre a fi împiedicat să candideze la prezidențiale. Protestatarilor li s-au alăturat turci de toate vârstele, inclusiv bătrâni și bunici. Împreună cu studenții, au spart baricadele poliției care încercase să-i disperseze.

Oamenii îl acuză pe Erdogan de dictatură și spun că acțiunea împotriva lui Imamoglu, primarul deosebit de popular al metropolei situate pe două continente, reprezintă un atac asupra Turciei însăși. Poliția a utilizat spray-uri paralizante pentru a îndepărta manifestanții. Fără succes însă.

Nevoia de libertate e mare, economiei nu-i merge bine, moneda se prăbușește, bursa a pierdut vremelnic 7% din valoarea acțiunilor, oamenii o duc tot mai greu și islamizarea progresivă le dă multora tot mai mari bătăi de cap.

Tot mai mulți turci de rând și din elită înțeleg că nu vor putea relansa Turcia ca stat liber, prosper și democratic cu un dictator terorist și genocidar, anti-kurd, ca Erdogan, la putere. Ceea ce (noi știm, el știe, noi știm că el știe, el știe că noi știm că el știe) a priceput și tiranul islamist. Așa că a dat o lovitură de stat preventivă,  un puci menit să înlăture riscul tot mai mare de a fi debarcat printr-o înfrângere cât se poate de probabilă în apropiatele alegeri.

Și Erdogan nu s-a rezumat să ordone să se aresteze masiv, ci a impus și cenzura în rețele, precum și interdicția demonstrațiilor. Protestatarii au ignorat deciziile ticăloase ale unui executiv corupt.

Turcii de treabă, educați, neîndoctrinați și ne-islamizați și chiar și mulți credincioși musulmani au intuit instantaneu ce încearcă să facă dictatorul prin arestarea lui Imamoglu. Și protestează viguros.

E adevărat, însă, că Turcia e mare și Anatolia nu seamănă deloc cu metropole în mare parte laice precum Istanbul și Izmir. Apoi, dictatura islamistă a lui Erdogan, una a Frăției Musulmane, a învățat de la Putin, iranieni și de la frații musulmani egipteni și e de o brutalitate ieșită din comun în fața resturilor kemaliste, seculare și pro-democratice ale societății turce.

Dar și în armată, în ciuda decapitării și reprimării ei de către Erdogan, ori în poliție și serviciile secrete, e posibil să se găsească destui care s-au săturat de tiranie. Lipsa de energie represivă cu care poliția turcă de la Istanbul a reacționat la scandalizarea oamenilor din oraș indică faptul că și forțele de ordine ar putea fi masiv contaminate de sâmburele revoltei generale, iscate de scandaloasa arestare a primarului Imamoglu, operațiune pregătită de serviciile lui Erdogan după toate regulile conspirațiilor și calomniilor inventate de tiranii totalitare, ca stalinismul, experte în rescrieri ale trecutului, în revizionism istoric și în montat de culpe imaginare și procese-spectacol, pentru contracararea adversarilor și inamicilor lor reali sau imaginari, pe bază de probe false.

Și în temeiul unor mărturii fabricate. Sunt, oricum, cele mai ample proteste de la cele mai mari demonstrații anti-Erdogan, care au avut loc în mai 2013, în celebra Piață Taksim, fiind sălbatic reprimate de regimul fostului primar al Istanbulului. Ulterior, Recep Tayyip Erdogan a demarat faza finală a epurării justiției și poliției, a trecut la o nouă decapitare a armatei și la nivelarea ultimelor resturi ale presei libere și ale intelectualității, cu precădere ale celei din universitățile turcești.

Dorința lui Erdogan este să creeze o Turcie islamistă, sunită, neo-otomană, care să domine regiunea Orientului Apropiat. Liderul de la Ankara a avut grijă să adopte de la an la an măsuri de natură să islamizeze și să elimine mecanismele de control care mențineau societatea secularizată (cum era celebra interdicție de a purta văl în instituțiile publice), păstrând însă aparențele pentru turiștii, care îi susțin o parte importantă a economiei.

Încât totul e posibil în acest moment. Istanbulul s-ar putea transforma, dacă oamenii reușesc să se organizeze, în Timișoara, primul oraș liber de comunism. Ori, cum e mai probabil, s-ar putea preface într-o revoltată metropolă rusească sau iraniană, brutal îngenuncheată de poliția politică a dictatorului.