Mi-e milă de adulatorii Kamalei Harris. Mai ales de profesorul universitar evreu de peste ocean, care, expert în comunism, a găsit cu cale, ca să-și salveze catedra într-o atmosferă saturată de extremism de stânga și de antisemitism, s-o laude vomitiv pe extremista Kamala Harris, după dezbaterea ei de la ABC cu Trump, ca prezumtiv ”reper” al ”clarității morale”.
Ca și cum istoricul și politologul româno-american n-ar ști că Harris, departe de a fi o lumină, sau a spune adevărul, a manifestat un vădit bias anti-sionist în boicotarea premierul israelian Netanyahu. Și e vinovată, alături de Biden, pentru ridicarea sancțiunilor impuse genocidarului Iran, patronul grupărilor teroriste Hamas, Jihadul Islamic, Hezbollah și Houthi. Care zbiară in corpore, alături de statul islamic și al Qaida, după sânge evreiesc, după pogromuri noi și după genocid.
Ca și cum n-ar avea habar că Harris și șeful ei sclerozat, în legătură cu senilitatea căruia Kamala i-a mințit pe americani aproape 4 ani la rând, i-au pus la dispoziție Iranului genocidar nenumărate miliarde din banii contribuabililor americani.
Dar asta e. Dacă Harris a devenit un reper al ”clarității morale”, adulatorul ei (care-l demonizează și pe premierul democratic ales, dar de dreapta, al Ungariei), s-a transformat din specialist în istoria comunismului într-un simbol al duplicității și arivismului ipocrit, numai bun să reediteze în SUA ”rezistența prin cultură” de la înălțimea catedrei sale.
Îi compătimesc și pe comentatorii de la București care se așarnează să blameze crunt evocarea, de către Trump, în contextul valului imigraționist de o amploare fără precedent, girat de administrația Biden-Harris, a devorării animalelor de companie prezumtiv sacrificate de imigranți haitieni (de parcă n-ar fi existat episodul cu lebedele vieneze).
Ca și cum despre Trump ar fi vorba, iar nu despre viitorul SUA, al NATO și al lumii libere.
Ca și cum acest episod ori invocarea lui în dezbaterea tv ar constitui singura problemă a Americii. Și ca și cum i-ar lăsa rece pe menționații comentatori absența unei prese mainstream cât de cât echilibrate, care să nu se lase arondată, rinocerizată și transformată, precum cei doi ”moderatori” de la ABC, în echipă de propagandă a unei extremiste de stânga. A cărei agendă reală, dedusă din promisiunile ei din trecut, ar echivala, odată transpuse, cu venezuelizarea Statelor Unite. Și cu distrugerea potențială a Alianței Nord-Atlantice. Că de distrugerea Ucrainei a avut grijă, deja.
Ca aide memoire pentru toți analiștii de bun simț, am să le reamintesc că Harris a livrat platitudini, locuri comune și afirmații vagi cu nemiluita. A furnizat din abundență și tăioase atacuri la persoană, în stare să dezechilibreze un om politic vanitos.
Dar ea a omis, (ocupată fiind peste măsură cu aceste atacuri menite să-l destabilizeze pe contracandidat și să-i economisească ei timpul și necesitatea de a se explica substanțial) să comunice limpede cine este și ce vrea, politic. Ori să explice relația ei cu Biden, dacă s-a despărțit de el cu adevărat sau dacă nu, de ce a eșuat ea în ultimii 4 ani în toate domeniile, dar are vanitatea de a promite că se va comporta mai bine în următorii 4.
Ea a evitat, de asemenea, să se articuleze clar cu privire la intențiile ei economice și să lămurească voltele ei nenumărate în sfera energiei, industriei, finanțelor, poliției și imigrației făcute de dragul unui vot în plus, în răspăr cu ”valorile” despre care afirmă că ”nu le-a schimbat”. De parcă le-ar fi avut vreodată. Sau ar fi convins pe cineva că le-ar fi avut.
Ziarul britanic The Telegraph nota, în context, elogiind succesul (incontestabil) al atacurilor ei la adresa lui Trump, că e greu să i se dea Kamalei calificativul de ”câștigătoare” a unei dezbateri, în care n-a convins, n-a răspuns persuasiv la întrebările privind impostura ei de dragul ascensiunii politice, și a tins spre zero ce-a scos din ea despre ”programul” ei în fapt inexistent.
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.