Punerea progresistă pe butuci a Germaniei și Statelor Unite (II)

Partea a 2 a: Transplantarea inchiziției în anglosferă

Isteria ecologistă și îngroparea disuasiunii puterilor antioccidentale nu e singura mare problemă creată în ultimii 7-8 ani în lume de administrațiile de stânga din Apus.

În războaiele democrațiilor împotriva tiraniilor putinistă și islamistă, administrația Biden s-a comportat oscilant. Laudele care i se cuvin sunt umbrite de criticile binemeritate pentru tergiversările iresponsabile de ajutoare militare necesare Ucrainei și atitudinea prea conciliantă față de Rusia lui Putin și aliații ei.

În ambele războaie, ideologia extremei stângi i-a ajutat pe dictatorul rus și pe teroriști în multiple feluri și, nu în ultimul rând, prin refuzul progresiștilor din Washington de a accepta păzirea eficientă a graniței pentru împiedicarea luării ei cu asalt de către migranții din sud.

În reacție, senatorii republicani au cerut negocieri și o concesie și au blocat livrarea asistenței necesare Ucrainei și Israelului, reliefând, pe drept, că interesele securității naționale americane includ nu doar victoria ucraineană și israeliană, ci și asigurarea frontierei. Dar argumentele dreptei sunt ignorate de mare parte din presa vesteuropeană.

Tergiversarea ajutoarelor au adus forțele Kievului în pragul capitulării într-un război care n-ar fi fost niciodată declanșat, dacă agresorul rus și aliații lui de la Beijing, Teheran și Fenian n-ar fi fost încurajați de anii de împăciuitorism al ”realpoliticienilor” stângii – și, în siajul lor, al ”centriștilor” – de la Washington, Paris și Berlin. Vocile responsabile din elita politică și culturală au avertizat de pomană, ani la rând, că e imperios necesară o schimbare de macaz în politica externă, dar o presă tot mai puternic arondată stângii extreme le-a marginalizat ori sufocat.

Cenzura s-a înstăpânit în presă și, mai ales, în rețelele sociale

O parte din presă s-a lăsat cumpărată. Altă parte, intimidată și influențată. Potrivit unor dezvăluiri credibile ale unor whistle bloweri dezbătute în Congres și ale rechizitoriului procuraturii generale din Texas, cenzura și suprimarea libertății de opinie și de exprimare au reapărut și au luat proporții fără precedent în Vest.

S-a creat în Occident, începând cu statele anglo-saxone, o vastă rețea de reprimare și cenzurare, în rețele, a opiniilor disidente și divergente, care nu sunt pe placul executivelor progresiste. Cenzura în rețele a început, pe față, cu fostul președinte al SUA, Trump și a continuat cu forfecarea, prin blocări de conturi și shadow banning, a opiniilor și analizelor contrare narativelor oficiale progresiste din pandemie.

Mecanismul creat în acest scop e, cum reiese din documente prezentate de un whistle blower congresmenilor americani, și investigațiilor unui grup de trei autori, în speță Michael Shellenberger, Alex Gutentag și Matt Taibbi, absolut respingător și înspământător.

Documentele date publicității, mai nou, completează celebrele Twitter și Facebook Files

În cauză e ceea ce s-a numit ”dosarele CTIL”. Prescurtarea înseamnă Cyber Threat Intelligence League și e un organism creat, inițial, pentru combaterea dezinformării (fasciste, putiniste, populiste) în rețele. Unde nicicând probata, deși ani de zile, pe bani grei, publici, investigata teorie a conspirației privind cooperarea dintre Putin și Trump pentru alegerea celui din urmă la Casa Albă, continuă să fie asiduu răspândită, fără să fie vreodată cenzurată.

În schimb, grupul ”anti-dezinformator”, CTIL, unul inițial voluntar, a devenit cu timpul un proiect de cenzură legat tot mai strâns de ministerul american de interne numit Homeland Security.

De aici a apărut ceea ce analiștii și publiciștii menționați au numit ”Complexul Industrial al Cenzurii”. În miezul acestui complex s-ar afla trei persoane și o vastă rețea de organizații și instituții publice sau ong-uri, inclusiv serviciile secrete precum FBI. E vorba de Pablo Breuer, un contractor de apărare militară din SUA, de Sara-Jayne “SJ” Terp (cercetătoare în domeniul militar din Regatul Unit), precum și de Chris Krebs, fost director al Departamentului de Securitate Cibernetică al ministerului american de interne și al Agenției de Securitate Infrastructurală.

Sub bagheta lor și a altora, precum și a circa 100 de agenții guvernamentale și nonguvernamentale între care și serviciile secrete anglo-saxone (Five Eyes) s-au elaborat programe digitale de cenzură și de propagandă menită discreditării surselor alternative de informare, căzute în dizgrația administrațiilor de stânga și a aliaților lor din lumea de afaceri și din elita mediatică și culturală.

În centrul pânzei inchizitorilor

Centrul de gravitate al acestei rețele pare a fi CISA, prescurtarea antifrastic numitelor Centru de Securitate Cibernetică al Homeland Security și Agenția de Securitate Informațională, activitățile lor fiind parțial finanțate de National Science Foundation. CISA a creat o asociație numită, aparent tot antifrastic, ”Parteneriatul pentru Integritate Electorală”.

PIE, în original (EIP) și succesorul său, ”Virality Project”, ar fi intervenit pe lângă patronii rețelelor sociale spre a cenzura și epura de conținut nonconformist, indiferent dacă provenea de la oficiali, cetățeni de rând său jurnaliști.

Potrivit noilor documente, uriașul edificiu inchizitorial clădit de cenzorii din Vest, care se remarcă în batista pusă pe țambalul acestui scandal de dimensiuni colosale, trecut sub tăcere, de la finele lunii noiembrie, de mare parte din presa mainstream, ar fi început să fie construit în 2018, în timpul administrației Trump, sub nasul președintelui, dar, aparent, fără știrea lui.

Inchiziția din Vest

Să ne înțelegem. Dezinformarea și propaganda putinistă, rusă, comunistă, chineză, și teroristă, islamistă, se cer contracarate eficient și puternic.

Dar nu prin măsuri restrângând libertățile civice și drepturile fundamentale, situate la temelia democrației, precum libertatea exprimării, de opinie și de conștiință. Nu prin sufocarea dezbaterilor libere. Nu prin contrapropagandă și dezinformare, care, dacă nu slujesc combaterii războiului psihologic purtat de inamicii Vestului, subminează fatal, laolaltă cu statele de drept, încrederea cetățenilor în propriile instituții și democrații.

Și nu, n-a fost demontarea războiului hibrid inamic. Și, vai, n-a fost doar cenzură. Ori pretinsă ”luptă contra dezinformării”. Și n-a fost doar plasarea pe liste negre a colportorilor unor analize și comentarii neconvenabile.

S-a creat o veritabilă inchiziție. Care nu s-a dat în lături de la ceea ce autorii citați au numit ”operațiuni ofensive de influențare (progresistă) a opiniei publice”. Acestora li s-au adăugat ”discutarea de modalități de promovare a ”contra-mesajelor”, cooptarea de hashtaguri, diluarea mesajelor nefavorizate, crearea de conturi cu identități false pentru manipularea opiniei publice și infiltrarea de grupuri private.”

Cu astfel de metode poartă islamiștii iranieni și regimul Putin război hibrid și psihologic împotriva libertății, împotriva democrațiilor liberale și a națiunilor lumii occidentale. Vestul anglosaxon pare să le fi preluat pe toate și să le fi ameliorat, dar nu spre promovarea valorilor occidentale de libertate și democrație, ci dimpotrivă.

Atât și e suficient pentru ca responsabilii americani și britanici vinovați pentru această renaștere din cenușă a unor metode medievale să fie siliți să demisioneze grabnic. Ieri. Acum.

Dar n-a plecat încă nimeni. Și nimeni nu pare dispus să-și asume vreo răspundere. Mai mult, metodele introduse în 2018 par bine mersi și capabile să continue să funcționeze.

Cum să nu fie bulversate electoratele? Cum să nu voteze resentimentar? Și devreme ce nu au instrumentele și capacitățile epistemice să deosebească între conservatorim real, pe de o parte, populism și extremism de dreapta, pe de alta, cum să ne mirăm că mulți alegători îngroașă rândurile electoratelui radicalizat și rinocerizat?