Șmecherii dezinformatoare pentru uz islamogauchist. Și 9 pași necesari pentru pace

A început, așa cum am prezis, marea campanie de justificare nu doar a terorii Hamas (în demonstrațiile pro-palestiniene, de fapt pro-teroriste, din metropolele occidentale), ci și lansarea comentariatului dezinformator, menit să ajute Hamas să câștige, prin viclenii.

Se vehiculează tot felul de șmecherii și astuții mai ales umanitare, care să sugereze mai întâi că Israelul acționează pasămite ca teroriștii, ori mai rău, iar apoi că trebuie frânate, limitate și în fine oprite măsurile militare de lichidare a terorismului islamist palestinian.

Așa de pildă, israelienilor li se sugerează (spre exemplu, în The Atlantic, o publicație americană de stânga) că ar face bine să se abțină de la ofensiva terestră în Gaza, ca să nu-i victimizeze și radicalizeze pe palestinieni, materializând astfel visul grupării Hamas. În fapt, ofensiva terestră s-a amânat, potrivit Jerusalem Post, fie din cauza presiunilor administrației americane, care se teme de pierderi civile, fie pentru că IDF nu vrea să cadă în capcana Hezbollah, de a disloca trupele în sud ca să fie atacată în nord de teroriștii șiiți și de oștirea lor înarmată de iranieni.

Miza reală

Or, israelienii luptă pentru supraviețuire. Bătălia pe care o dau e pe viață și pe moarte. Statul evreu nu dispune de luxul unor mari puteri ca SUA, care-și pot permite și erori gigantice, precum retragerea din Afganistan, fără să fie cu adevărate puse în pericol existențial. Elitele lor culturale și politice au deci o abundență de resurse la dispoziție, spre a li se acoperi și da uitării mai orice sminteală și mai orice extremism. Israelul nu dispune de acest lux.

Prefăcându-se preocupat de soarta copiilor, femeilor, civililor din Gaza, comentariatul pro-islamist, rudă bună cu islamo-gauchismul care-i smintește pe occidentali de când Herbert Marcuse a pus bazele marxismului identitar (care i-a înlocuit pe proletari cu membri raselor prezumtiv oprimate, categorie din care evreii au fost evacuați) trece sub tăcere tot ce nu-i convine. De pildă, soarta celor aproximtiv 200 ostatici israelieni, copii, fete, femei, civili.

Pentru ca grupărilor teroriste sponsorizate de regimurile islamiste de la Teheran și Doha să li se faciliteze cel puțin victoria supraviețuirii, comentatorii antisemiți, islamogauchiști, cărora li se alătură naziștii și legionaro-securiștii, defilează cu porumbelul păcii pe lozinci și pancarte, folosindu-se din plin de occidentalii smintiți de decenii de agitpropul progresist.

Cu romantismul ei pro-palestinian mascând ura marxistă pe evrei, mai degrabă decât să promovoze aspirații și revendicări palestiniene, stânga occidentală a contribuit din plin la războiul antiterorist izbucnit în Israel. Așa cum a pus masiv umărul, prin împăciuitorism, la cel din Ucraina, în speță la debutul actualei crize. Care e o confruntare de amploare, globală, cu două teatre de război, între barbarie totalitară de sorginte nazistă și civilizație, între terorism ruscist și totalitarism islamist, pe de o parte, și libertate și democrații liberale, pe de alta.

Condiționată pacifist (dar numai când e vorba să respingă, în numele ”păcii”, apărarea unei democrații și a libertății, agresate de barbaria extremistă) rinocerizata stângă vestică, una prin definiție antioccidentală, nu mai poate reflecta autonom. Se preface a gândi, articulând în newspeech conținuturi ideologice aflate în răspăr cu gândirea reală și cu realitatea. Dar la șmecherii și astuții propagandistice și dezinformatoare, de felul celor transpuse de kaghebiști, securiști și gestapoviști, se pricepe de minune.

Le-a învățat, între timp, și Hamas. Ori Iranul islamist. Planurile lor de atac împotriva singurei democrații din Orientul Mijlociu au inclus, la loc de frunte, calculul intervenției de partea Hamas, după primul șoc, a mașinăriei umanitare mondiale. Au inclus îndemnurile la neutralitate, unealta care, potrivit lui Elie Wiesel, ”îl ajută mereu pe făptaș, iar niciodată victima”, ca și apelul la ajutorarea civililor, pe care teroriștii, experți în jaf precum comuniștii, îi pot lesne spolia.

Prea puțini spun, în context, adevărul gol goluț. Între altele, că Hamas nu comite crime doar împotriva evreilor, pe care-ncearcă să-i extermine. Ci faptul că e gata să scoată la mezat, în interesul ideologiei islamiste, extremiste, de Frăție Musulmană, însăși existența neamului arabilor palestinieni, în numele cărora pretinde, fals, că ar milita pentru ”Palestina”, numele dat de romani țării evreilor, pentru ca să-i pedepsească pe iudei pentru curajul luptei lor pentru independență.

Fapt e, că Hamas a luat ostatică și întreaga populație civilă din Gaza. Una care nu e defel fără vină în acest dezastru, de vreme ce i-a ales la cârmă, în 2006, pe teroriștii islamiști. Și care, totuși, trebuie pe cât posibil protejată, fără să i se permită să zădărnicească victoria israeliană. Dar ce poate ajuta realmente la dobândirea ei?

9 măsuri necesare pentru pace

1) Să se restabilească adevărul. Terorismul a fost prea mult nu doar răsplătit și stimulat ci și ajutat prin propagandă. Să fii silit să explici și la 10 zile după mega-atentatele din Israel că a decapita bebelușii singurului stat democratic din regiune nu e ”luptă pentru libertate” a unor ”militanți” ”oprimați” și ”ocupați”, ci terorism, și terorism genocidar, spune mult despre halul de sminteală antisemită în care s-a ajuns în lumea occidentală dominată de progresiști.

Dar n-au greșit doar lingușitorii apuseni ai extremiștilor inventându-le celor din urmă false scuze și justificări. În 2011, guvernul Netanyahu a greșit grav cu cei peste 1000 de deținuți palestinieni eliberați în schimbul repatrierii soldatului Gilad Shalit. Acum plătește prețul răsplătirii și încurajării terorismului prin acest schimb insuficient reflectat.

2) Ca Israelul să fie lăsat să-și ducă misiunea militară de distrugere a Hamas la bun sfârșit.

3) Ca sfaturile militare și umanitare adresate statului a cărui armată e, potrivit colonelului britanic Richard Kemp, mai grijulie cu respectarea legilor războiului și mai morală decât oricare, din lume, să înceteze. (Kemp chiar știe despre ce vorbește: a luptat ca ofițer superior în varii teatre de război. A fost comandantul forțelor britanice din Afganistan. A luptat în Irlanda de Nord, în Bosnia, Macedonia și Irak. A asistat din Gaza la conflictul cu Israelul din 2014.)

4) Apoi, să se pună urgent capăt eternului ciclu de justificare a terorismului prin evocarea presupusului, în fapt inexistentului ”ciclu al violențelor”, de vreme ce războaiele statului evreu debutează invariabil prin actele de teroare și masacrele comise de inamicii Israelului, niciodată din pricina vreunei agresiuni militare, israeliene împotriva unui stat vecin.

Cei uciși din greșeală, fără să fie țintiți, în Gaza, ori în ripostă la atacurile Hezbollah în Liban, NU sunt și nu trebuie calificate drept ”victimele israelienilor”. Sunt, în fapt, victimele teroriștilor Hamas, Jihadului Islamic și Hezbollah, care i-au luat și pe ei ostatici și se ascund în spatele civililor din Gaza ori Liban, împiedicându-i pe primii să se refugieze, după ce au declanșat un război terorist, obligând statul evreu să se apere și să riposteze.

Dacă nu înțelegem nici măcar atâta lucru, ci preferăm să condamnăm victima care se apără – pentru că se apără – (ori pentru că-i măsurăm pe evrei cu alt set de măsuri decât pe noi înșine și pe toți ceilalți), ce se mai poate face? Cu astfel de oameni, care refuză să înțeleagă chestiuni elementare pentru că îi împiedică un bias inavuabil, se pot întrerupe contactele, căci se află într-o foarte gravă eroare. Una inadmisibilă, moral. Care-i contaminează pe alții.

5) Populația civilă palestiniană, care nu este vrăjmașa poporului israelian, trebuie protejată și lăsată să se evacueze, prin Rafah, în Egipt, pe baza unor acorduri de ajutorare cu arabii, cu ONU, cu americanii și cu europenii. Iar egiptenii vor trebui să-i filtreze eficient, împreună cu israelienii, pe refugiați, oprindu-i în sită pe teroriștii islamiști, care trebuie capturați spre a nu îngroșa rândurile statului islamic din Sinai. După lichidarea Hamas , populația din Gaza va trebui să se poată repatria și alege o conducere neteroristă.

6) Dar până la eliminarea teroriștilor, civilii din Gaza trebuie să știe că, dacă extremiștii islamiști se ascund cu arma în mână îndărătul lor, transformându-i în scuturi umane, pot deveni victimele unui atac legitim, anti-terorist, în speță victime colaterale. Căci dreptul internațional nu protejează nicăieri în lume scuturile – fie și umane – ale teroriștilor.

7) Trebuie să i se ceară cu voce tare lumii arabe și musulmane să se distanțeze autentic și fără echivoc de teroriști și islamiști și să le condamne faptele, indiferent unde ar trăi și ucide. În Orient sau în Occident. Cu arma de foc, cu iataganul, toporul, cuțitul, sau cu vorba.

8) Fără alternativă e ca schimbarea de paradigmă israeliană, să genereze alta, în cancelariile occidentale. Care par a se afla acum în fața ultimului test decisiv înainte de a fi silite să intre în război. Ori refac descurajarea inamicilor democrațiilor, ajutând victimele agresiunii ruse și islamiste să învingă, ori puterile apusene se vor vedea antrenate fără voie în conflictele militare extinse de la focarele lor din Ucraina și Israel. Cum scria azi publicația conservatoare, new-yorkeză, Wall Street Journal, la adresa administrației Biden, ”e nevoie de o politică americană mai hotărâtă. Căci, dacă disuasiunea Statelor Unite eșuează și de această dată, Biden nu va mai avea de ales decât să reacționeze cu forță militară, ca să-și păstreze măcar ultimul rest de credibilitate. Teroriștii Hamas au ucis în sângeroasele atentate cel puțin 29 de americani”. În plus, nu se știe câte americance au fost răpite și violate. Or, ”prima datorie a unui președinte al SUA e să-și protejeze cetățenii americani, iar dacă acești oameni mor în custodia Hamas, Biden va trebui să tragă la răspundere și Iranul.”

Asta, însă, doar dacă Biden nu-i consideră pe evreii americani mai degrabă israelieni decât americani și prea puțin importanți, pentru administrația lui de stânga și din perspectiva Statelor Unite, ca să fie trași la răspundere torționarii, violatorii și asasinii lor.

9) În fine, e imperativ ca occidentalii să înțeleagă că trebuie să opteze, și că, în fața actualei schimbări de paradigmă, care privește direct toate democrațiile, cu tot cu partea creștină a lumii iudeo-creștine, în fața terorii naziste și a genocidului hitlerist, reeditate de iranieni și de Hamas, neutralitatea și indiferența au încetat să fie opțiuni viabile și moral acceptabile.

Lozul câștigător la loteria cea mai sângeroasă: cea a războiului anti-totalitar

Înțelepți vor fi cei care se vor plasa de partea binelui, deci a israelienilor, în ciuda anilor și deceniilor de îndoctrinare progresistă, care, adăugate celor de spălare pe creier legionară și nazistă, i-au umplut până la refuz, pe mulți, cu odioase meme, stereotipuri și clișee antisemite. Nenumărați au ajuns captivi ai teroriștilor în propriul lor cap contaminat de delir antisionist și antisemit și se confruntă cu dificultăți uriașe în tentativa de a se autoelibera.

Nu e clar cine va scăpa din aceată prăbușire în halucinațiile stângii comuniste și antisemite, care în ura ei pe democrații și Occident, justifică azi abominația uciderilor, răpirilor și violărilor de civili, considerându-i victimele ținte chipurile ”legitime”, justificate, chipurile, de ”ocupație”. Una care, în Gaza, a încetat complet. A luat sfârșit în 2005, prin unilaterala evacuare israeliană a fâșiei, care a lăsat-o cum vor extremiștii să transforme Israelul: să fie ”judenrein”, fără evrei.

Evreii nu sunt la prima lor luptă pe viață și pe moarte. În lupta contra antisemitismului exterminator, vor învinge și de-această dată, oricât de mare va fi prețul de sânge pe care vor fi siliți să-l achite. Mai scumpe însă, în termeni etici, psihologici și istorici, ar putea fi povara, datoria și dobânzile de plătit de către cei ce ratează și de această dată pariul lor cu viața.

Și pariul lor cu valorile și cu istoria. De unde știm? Din experiența tristă a derapajului nazist, pentru care germanii continuă să ramburseze moral, politic și psihic și azi.