Rusia față cu impotența. Și noul Război Rece-Fierbinte pe eșichierul global

Ziua de 13 a fost una de mare ghinion pentru Rusia lui Putin. Care, într-o singură zi, s-a văzut de două ori nevoită să-și constate și să-și recunoască, implicit, impotența.

Una, cu impact global important, pentru că reașează forțele armate ale planetei în ceea ce a devenit noua repriză de război rece pe fondul conflictului militar fierbinte din Ucraina.

Nu trebuie uitat că acest război din Ucraina a început pe fondul credinței iluzorii a lui Putin că Rusia ar fi destul de tare (împreună cu aliații ei) ca să se confrunte cu NATO și cu un Vest aparent slab, pentru ale cărui valori optase poporul ucrainean.

Prima admisie a impotenței rusești

Pentru Putin, deziluziile sunt dureroase. În cursul nopții a avut loc un raid aerian ucrainean asupra portului Sevastopol, sediul flotei ruse din Marea Neagră.

(V-AR PLĂCEA SĂ CITIȚI ÎN CONTINUARE ACEST ARTICOL? E PENTRU DVS LIBER. CA ȘI MULTE ALTELE PE ACEST BLOG. CARE, PENTRU A CONTINUA SĂ FIE ȘI SĂ RĂMÂNĂ ACCESIBIL ORICUI, ARE NEVOIE DE DONAȚIA DVS.)

Atacul ucrainean cu rachete, lansate probabil din avion, a provocat o explozie și incendierea portului, precum și avarierea unei nave de debarcare din clasa Ropucha, precum și a unui submarin din clasa Kilo, în plin cartier general al flotei ruse din Marea Neagră.

Căci exact asta este Sevastopolul din secolul 18 încoace. Sediul principal al flotei ruse din Marea Neagră. Or, a fost atacat sub Putin, care nu pierde de când se știe vreun prilej spre a declama și a declara emfatic tăria Rusiei Mari.

Ei bine, acest sediu s-a dovedit vulnerabil. Iar aviația ucraineană eficientă. Din unghiul rușilor, ambele vulnerabilități vor lua proporții, pe măsură ce ucrainenii vor intra în posesia de avioane F 16 și vor începe să producă armele pe care americanii și nemții mai au încă inepția de a i le refuza Kievului, amânând astfel implozia armatei ruse și inevitabila debarcare a regimului Putin.

A doua evidență de impotență rusă

Net mai gravă decât recunoașterea propriei impotențe militare în Crimeea, unde apărarea flotei a clacat în fața rachetelor ucrainene, e evidența înfrângerii pe front, în estul și în sudul Ucrainei, unde armata lui Putin și Șoigu și-a epuizat tunurile, tancurile și obuzele, astfel încât să aibă nevoie de rezervele și arsenalele celei mai înapoiate, falimentare și flămânde dictaturi de pe glob.

Să ajungi ca mare putere la mâna unui sângeros dictator stalinist, unul semidement și criminal în masă precum Kim Jong Un, e proba cea mai convingătoare a decăderii cumplite a unei Rusii cândva mândre, care a ajuns să se milogească de regimul statului paria numit Coreea de Nord.

Încântat că iese oarecum din izolare cu sprijinul altui tiran criminal izolat, paranoicul lider nordcoreean i-a scuturat timp de 40 de secunde mâna lui Putin, care i-o strângea, cu maximă neplăcere, pe a tiranului de la Fenian. După care, acesta a luat în gură sintagma războiului terorist global declanșat de islamiști la 9/11. ”Rusia este”, dixit Kim Jong Un, în ”jihad”. Adică: ”în război sfânt”. Dincolo de vorbe și simboluri, trocul militar e știut.

Ce-și dau unii altora

Devenit un paria el însuși, Putin are nevoie de omologul său de la Fenian ca de un partener la rele care până și altor destructivi derbedei și criminali globali încă li se mai par puțin cam riscante.

Putin îi dă dictatorului norcoreean tehnică de satelit în schimbul tunurilor și obuzelor de artilerie de care are nevoie regimul din Rusia în războiul său de agresiune din Ucraina. Potrivit experților, Fenianul deține uriașe arsenale de obuze și rezerve de grenade antitanc. Coreea de Sud ar face bine să ia aminte. Și să înarmeze, la rândul ei, cât poate, Ucraina. Pentru că Rusia și Coreea de Nord au încheiat, în fapt, o alianță militară anti-occidentală, anti-niponă și anti-sud-coreeană. Iar relațiile dintre Fenian și Moscova ar avea, potrivit lui Kim Jong Un, ”prioritate”.

În mod vădit, Rusia și Coreea de Nord doresc consolidarea axei ruso-sino-irano-nordcoreene împotriva Statelor Unite, Australiei, Europei, Japoniei și Coreei de Sud. Aceasta este, clar, înțelegerea celor doi dictatori, la care e foarte probabil să fi dat lumină verde China comunistă. Pentru că fără aprobarea cel puțin tacită a Chinei, nici Putin, și cu atât mai puțin Coreea de Nord, care depinde masiv de Beijing, n-ar fi îndrăznit să miște la acest nivel. Ceea ce nu înseamnă că Beijingul, singura putere cu o economie redutabilă din această alianță, și-ar fi spus ultimul cuvânt.

Nu că Beijingul n-ar pune din răsputeri umărul la proiectul antioccidental al dictaturilor rusă, iraniană, nordcoreeană. Dar, de frica sancțiunilor apusene, încearcă să-și canalizeze armele livrate Rusiei în secret, exportându-le pe sub mână, prin intermediul Coreei de Nord.

Răspunsul Chinei depinde și de incerta deșteptare a românilor. Și a Vestului

Va deschide Vestul ochii? Nu e clar. Dorm nu doar oficialii românii, de vreme ce la Dunăre nu sunt destui observatori să patruleze și să descopere dronele rusești tot semnalate de locuitori. Se ascund după deget și oficialii NATO, care minimalizeză survolul sau bombardamentele ruse provocatoare, ccu drone, asupra teritoriului unui stat al Alianței Nord-Atlantice.

Somnolenți și pasivi de multe decenii, strategii occidentali se vor trezi și ei din realpolitica lor toropeală cu izmenele pe vine. Și vor descoperi că s-au deșteptat într-un nou coșmar global.

E unul care le va aminti de Războiul Rece. Dar nu va fi Războiul Rece. Occidentalii vor avea de făcut față unor amenințări planetare, devenite îngrozitoare, doar pentru că n-au vrut să le prevadă, să se pregătească pentru ele și să le dejoace ori să riposteze ferm la ele, astfel încât să le înlăture și să lichideze pericolul.

Și, spre deosebire de Războiul Rece, vor avea de încheiat un război fierbinte. Unul care pustiește ținuturi din Europa. Pe moment, din Europa răsăriteană. Apoi va veni vestul continentului la rând, cum reiese din repetate declarații oficiale, între altele a recent avansatului general colonel Andrei Mordvicev, un favorit al lui Putin. Care a subliniat în debutul acestei săptămâni că, pentru armata rusă, Ucraina e doar începutul, nu și sfârșitul, urmând la rând Europa.

Pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești

În ce privește Coreea de Nord, dictatorul ei, singurul om gras din țara sa flămândă, care nu moare integral de foame doar pentru că Vestul pompează ăn ea ajutoare, spre să primească din Rusia cereale pe gratis. Eventual grâne furate, grâul jefuit de ruși din teritoriile ucrainene ocupate.

Pe măsură ce-și deschid ochii împăienjeniți de pacifism, ecologism militant, de transgenderism, de rasism chipurile ”antirasist” și de politologi mult celebrați, dar complet inepți, ca Francis Fukujama, cu predicția lui din debut de anii 90, că am asista, chipurile, la ”sfârșitul istoriei”, analiștii din Vest descoperă o lume a primejdiilor, crizelor și conflictelor.

Toate se prelungesc ori stau să izbucnească la virtual orice pas și la orice colț al globului, în special în partea din miazăzi a planetei, cea masiv destabilizată de islamiști, ruși, chinezi, nord-coreeni și de complicii lor din sudul global. Unde o serie întreagă de puciuri militare inspirate de mercenarii Wagner la ordinul Moscovei au transformat Continentul Negru dintr-un aliat al Vestului, mult ajutat de Occident, în vrăjmașul său implacabil.

Or, cât continuă războiul din Ucraina, căruia puterile occidentale nu izbutesc să-i pună capăt, pierde din prestigiu nu doar Rusia, ci și Vestul. Îl pierde, tocmai pentru că America și Germania se feresc să ajute Kievul astfel, încât o populație dispusă să lupte (într-o Europă care nu este) precum cea ucraineană, să poată învinge decisiv și durabil forțele de ocupație. Și se feresc să riște un război pentru partenerul lor ucrainean, manifestând astfel o gravă slăbiciune, inepție și o imensă lașitate.

Istoria recentă și efectele erodării puterii militare și a soft-powerului apusean

Etalarea acestei anemii, vizibilă în mod cras în inutila, intempestiva, precipitata, perdanta și sângeroasa retragere militară americană din Afganistan și agravată de problemele de sorginte ideologică, energetice și economice ale Europei, provoacă permanente sângerări politice și militare pe glob. Compromiterea disuasiunii a declanșat invazia din Ucraina. A trimis Arabia Saudită în brațele Chinei. A expediat în brațele Rusiei și mercenarilor Wagner sau ale Chinei comuniste un număr mare de țări africane, devenite în ultimele luni și în ultimii ani scenele unor lovituri de stat. Și a împiedicat ralierea la interesele occidentale a statelor BRICS și a altor țări din sudul global.

Împreună cu anti-occidentalii de pretutindeni, comuniștii din imperiile și dictaturile din răsărit și islamiștii pe care-i cocoleșesc occidentalii de trei sau patru decenii s-au aliat spre a distruge lumea capitalistă apuseană, America și democrațiile liberale. Vor reuși? Doar dacă victimele vor dormi.

Cum au dormit, făcând concesii imbecile, din lașitate, din comoditate și neghiobie, decenii la rând, când au tolerat perpetuarea unor dictaturi, precum cele de la Moscova, Beijing, Fenian și Teheran.

Un prezent plin de riscuri și un viitor incert

Acum, au de confruntat tiranii înarmate nuclear, cu tehnologii balistice și cosmice notabil avansate, care se laudă, santajează și intimidează, afișându-se ca și cum ar fi dispuse să riște orice și să nu se dea în lături de la nimic. În fapt, puterea lor, s-a văzut în Ucraina, le e mai mult decât limitată.

Ar fi fatal să li se cedeze în Ucraina, în Extremul Orient, sau în Orientul Mijlociu, așa cum dă semne catstrofala administrație americană de stânga să facă. Indiciu de împăciuitorism față de terorismul musulman, pentru prima dată în istorie, președintele SUA, Joe Biden, a refuzat să participe la una din marile manifestații de comemorare a victimelor mega-atentelor teroriste, islamice, de la 9/11 asupra Americii.

În schimb, în aceeași zi de 9/11, Iranul, inspiratorul globali al islamismului și terorismului de stat, care participă la atacuri asupra militarilor americani din Siria, alături de regimurile criminale în masă de la Damasc și Moscova, a primit un imens cadou financiar de la Statele Unite. Asta în condițiile în care teroriștii islamiști sunt notorii ca fiind sensibili la simbolism.

Atentatele n-au avut loc întâmplător la 11 septembrie (2001). 9/11 era o dată simbolică. Era ziua de dinainte de înfrângerea turcilor în asediul Vienei, din 1683. Or, în această zi simbolică și istorică administrația Biden a aprobat răscumpărarea din Iran, cu exorbitanta sumă de 6 miliarde de dolari, a 5 deținuți luați ostateci de regimul ayatolahilor. Iar plata reclamată prin șantaj i s-a dat în timp ce Iranul participă din răsputeri la ajutorarea militară a Rusiei în războiul ei de agresiune din Ucraina.

Cine-și închipuie, la Washington și la Berlin, că antiamericanii care dau foc lumii de la Moscova, Beijing, Fenian și Teheran n-ar fi atenți la simboluri și semnele de slăbiciune lansate de Vest (și de români) n-a înțeles nimic din încărcatul simbolism al summitului ruso-nord-coreean de la Valdivostok. Care a avut loc pe cosmodromul Vostocini, semn că dictaturile au învățat din SDI, războiul stelelor, demarat de președintele american Ronald Reagan. Un ”star wars program” care a dus la prăbușirea URSS, ”cea mai amplă catastrofă”, dixit Putin, ”a secolului XX”. Veacul unor Hitler și Stalin.

Cheia viitorului lumii stă în continuare în descurajare. Dar va trebui să fie realmente credibilă. Și să includă victoria clară a Ucrainei în războiul cu Rusia. Altfel, această lume iudeo-creștină, asediată și din interiorul ei, nu va mai avea un viitor.

---

Dacă v-a plăcut acest articol sau altele de pe acest blog, nu uitați să donați. Vă mulțumim!