Demisia în plin război în Europa: credibilitatea actorilor politici români și moldoveni

Cum e posibil ca guvernul moldovean să demisioneze aproape imediat după violarea de către Rusia a spațiului aerian basarabean și la o zi după ce președintele Zelenski afirma în fața liderilor europeni reuniți la summitul european din Bruxelles că serviciile sale secrete au intrat în posesia planurilor ruse de distrugere a Republicii Moldova?

Există o legătură între declarația credibilului șef al statului ucrainean și decizia, acceptată de Maia Sandu, a demisiei guvernului Natalia Gavrilița?

Și cât de credibile sunt dezminițirile românești ale informațiilor ucrainene privind violarea de către Rusia a spațiului aerian al României și Moldovei (nu doar al Ucrainei)?

Un intens război hibrid, precum cel declanșat de Rusia împotriva fostelor republici sovietice și împotriva alianței NATO, însoțindu-l pe cel de agresiune împotriva Ucrainei, are loc, nu în ultimul rând, și la butoanele executivelor și în spațiul informațional.

Demisia guvernului moldovean și posibilele lui cauze

Propaganda și contrapropaganda se ciocnesc în aer și lasă dâre groase și primejdioase de guverne dărâmate și de minciuni prin comisiune sau omisiune. Povestea cu violul prezumtiv al spațiului aerian românesc și cel confirmat al celui moldovenesc, face parte din acest peisaj.

La fel, demisia cabinetului Gavrilița. Executivul ei, s-a plâns prim-ministra, nu a dispus de suficient sprijin intern și de credibilitatea de care se bucură executivul de la Chișinău în rândul partenerilor europeni ai Republicii Moldova. Or, după cum au constatat și observatori germani, opoziția pro-rusă instigă de mult la proteste, nemulțumirile alimentate și de prețurile mari și pensiile mici. Alți analiști relevă că, în sânul principalului partid guvernamental al Republicii Moldova, s-au creat facțiuni divergente.

Sunt frivole nemulțumirile care au determinat-o pe Gavrilița să arunce prosopul? S-a dovedit stresul prea mare pentru ea? Cert este că momentul actual nu putea fi mai puțin propice pentru o demisie de răsunet ca al șefului guvernului de la Chișinău. Cu nici o oră înainte, șeful Statului major ucrainean, Zalujni, reacționase la noul val masiv de bombardamente rusești cu drone și rachete, dintre care unele de tip Kalibr, lansate din Marea Neagră, de pe aeronave strategice ale Moscovei.

Potrivit lui, două rachete de croazieră traversaseră spațiile aeriene ale României și Moldovei în zona de frontieră cu Ucraina, înainte de-a ajunge în cel controlat de Kiev. Chișinăul a confirmat violarea spațiului său aerian și l-a convocat la ministerul de externe pe ambasadorul Rusiei, Oleg Vasnețov.

Conform oficialităților moldovene, ”structurile responsabile… au detectat, la ora 10:18, o rachetă, care a traversat spațiul aerian al Republicii Moldova, deasupra localității Mocra din regiunea transnistreană și, ulterior, deasupra localității Cosauți din raionul Soroca, cu direcția spre Ucraina. Menționăm că Ministerul Apărării, în colaborare cu structurile responsabile din țară, monitorizează atent situația în regiune, și condamnă ferm violarea spațiului aerian al Republicii Moldova”.

Oricăror observatori lucizi ai spațiului politic rusesc și esteuropean toate acestea le miros a făcătură, manipulare sau manevră rusească, de vreme ce întregul spațiu moldovenesc, românesc și european au zbârnâit în ultimele zile de zgomote generate la Moscova și reluate sau amplificate la ambasadele Rusiei de la București și de aiurea.

Intră în scenă MApN

MApN a refuzat să confirme știrea lui Zalujni, iar după o vreme a ieșit și a susținut, într-un comunicat, că rachetele rusești ”n-au intersectat nicio clipă” spațiul aerian românesc. Că ar fi trecut la 35 de kilometri distanță de el.

Ca și cum, în rest, totul ar fi fost în perfectă regulă. Și ca și cum la ministerul român al apărării n-a tulburat pe nimeni câtuși de puțin că rachetele rusești au violat spațiul aerian al Moldovei vecine, trecând la cîteva zeci de kilometri de cel românesc. Potrivit ministerului român de război, ”la ora 10.38, două aeronave MiG-21 LanceR ale Forțelor Aeriene Române din serviciul de luptă Poliție Aeriană sub comandă NATO, care se aflau în acea perioadă într-un zbor de exercițiu, au fost redirecționate către zona de Nord a României pentru a suplimenta opțiunile de reacție”. Cui prodest?

Cine a greșit? Cine avea interesul să greșească?

Toate părțile implicate. Rusia a testat reacțiile militare și hotărârea NATO în repetate rânduri, în trecut. Resturile unei rachete rusești căzute în Polonia (aparent după interceptarea ei de către alta, a apărării antiaeriene ucrainene) s-au dovedit, recent, ucigașe. Moscova nu se dă în lături să provoace cât cuprinde. Iar de suveranitatea Moldovei, care a suferit pagube din pricina unor rachete rusești căzute pe teritoriul ei, Rusia nu ține seama deloc. Rusia, care, în răspăr cu dreptul internațional, întreține trupe proprii, de ocupație, în Transnistria, deci pe teritoriul Moldovei, violându-i integritatea de multe decenii, tratează Republica Moldova de parcă ar fi anexat-o deja.

Și Ucraina atacată, invadată și ocupată parțial de ruși, care o supun unui genocid, e iute, ba chiar uneori prea iute, când e vorba să înfiereze acțiunile militare rusești violând spațiul NATO. Căci a le evidenția și condamna pare a fi considerat de unii, la Kiev, a fi politic benefic și a face parte din interesul național. Or, afectarea propriei credibilități prin difuzarea de știri ușor de infirmat și greu sau imposibil de confirmat și dovedit, nu e niciodată, până la proba contrarie, în interesul național.

În fine, România lui Iohannis pare că suflă și în iaurt. De frica represaliilor e una din puținele țări membre ale NATO și UE, care n-a acordat oficial niciun fel de ajutor militar Ucrainei supuse agresiunii militare rusești. Nu puțini îi bănuiesc, deci, și pe oficialii români, (nu doar pe alții, europeni) că mint ca să evite o eventuală ”escaladare” a conflictului cu Moscova.

Discreditarea unor guvernanți și a unui președinte

S-a mințit la București? Suspiciunile sunt greu de invalidat. Pentru că în cauză e credibilitatea guvernanților României. Care tinde, vai, spre zero. Fiindcă la cârma cabinetului e un general probabil plagiator, iar la a ministerului de interne un plagiator dovedit, care se răfuiește nu cu persoana care i-a dezvăluit furtul intelectual, ci cu Universitatea de prestigiu care, după verificări serioase, a confirmat că Lucian Bode a prezentat o teză ”profund viciată”.

În loc să demisioneze, ca net mai credibilul guvern moldovean și ca orice demnitar normal într-o democrație liberală cât de cât funcțională, ministrul liberal Bode a introdus un proiect de modificare a codului penal de care pare să fie nevoie mai ales pentru a se intimida critici potențiali, punându-li-se căluș în gură.

Aflat la Bruxelles la Consiliul European, președintele României, Iohannis, a fost întrebat despre acuzațiile de plagiat la adresa lui Bode și despre declarațiile pe care le făcea șeful statului în iulie 2021, când spunea că ”plagiatul reprezintă furt intelectual și este inacceptabil ca, în fața unor probe concludente, persoanele acuzate să nu facă un pas în spate”.

La întrebarea din februarie 2023, Iohannis a retorcat că ”este evident” că sunt probleme și că se așteaptă ca cel târziu la rocada guvernamentală din luna mai ”să se ia o decizie clară”.

Până atunci, Bode, care, ca ministru, ar trebui să fie ocupat până peste cap să combată hoția și cleptocrația, vrea să schimbe legea în România. Proiectul legislativ, inițiat și introdus în forul legislativ bucureștean de el și de șeful său, premierul Nicolae Ciucă, repune pe tapet și agravează o inițiativă a ministrei PSD, Carmen Dan, sluga infractorului Dragnea, care propusese majorarea la 5 ani de închisoare a pedepselor pentru infracțiunea de tulburare a liniștii publice. Au fost introduse în proiectul legislativ ”liberal” elemente agravante ”care justifică creșterea limitelor pedepsei cu închisoarea” până la 7 ani. Deosebit de picant e că se pedepsește ”fapta persoanei care…prin atingeri grave aduse demnităţii persoanelor, tulbură ordinea şi liniştea publică”.

Dar oare ce este ”demnitatea” în temerni juridici? Dar ”tulburarea liniștii publice”? Fapta de a se înfiera furtul numit plagiat? Și aduce atingere demnității unuia pus în capul poliției care a comis hoții intelectuale să fie numit hoț și lup pus să păzească stâna? Nu știm.
Însă știm că, prins că a plagiat, ministrul n-a făcut ce-i șade bine oricărei dregător prins cu mâța în sac. Mai știm că, în loc să plece la pensia lui specială, Bode se comportă ca un cleptocrat din Rusia lui Putin. Se răfuiește în justiție și în presă cu te miri cine. Dar nu cu cu el însuși. Ci cu Alma Mater. Și cu legislația. Care trebuie să fie clară, în vreme ce inițiativa lui și a lui Ciucă e confuză și suspectă de sugrumare a libertăților și drepturilor cetățenești.

Adecvarea MApN, a CSAT, a președintelui

Credibilitatea premierului și a ministrului de interne nu e singura problemă a guvernanților români. Nu înțelege nimeni de ce ministerul român al apărării a avut nevoie de ore înainte de a reacționa la știrea, în aparență falsă, difuzată de șeful Statului Major ucrainean. De ce dacă, în condițiile unui conflict derulat în proximitatea granițelor românești, situația nu e monitorizată permanent de escadre ale NATO, iar ministerul român al apărării nu e perpetuu pe fază, de ce nu e monitorizată și de ce nu e?

În plus, mai nimeni nu pare să fi știut că aceste avioane rusești, supranumite sicrie zburătoare, a căror scoatere din uz fusese anunțată, continuă să fie folosite de aviatorii români pentru că, la un moment dat, CSAT a hotărât să le prelungească existența un an, până în mai curent, înainte de a le înlocui cu cu avioane norvegiene de tip F-16.

Că domnește perplexitatea în varii chestiuni militare cu atât mai fierbinți, cu cât războiul face ravagii în Ucraina și amenință tot mai acut zonele de maxim interes românesc, ține și de faptul că președintele Iohannis, care este șeful CSAT și comandantul suprem al forțelor armate ale României obișnuiește să tacă mult și prelung. Ce n-a spus, între altele, taciturnul președinte ale României?

Uite ce n-a spus: de ce oare este nevoie să se aștepte până în luna mai ”o decizie clară” cu privire la plagiatorul Bode. Pentru că atunci urmează să se înlocuiască și avioanele rusești MIG 21 ale României cu F-16 americane? Care e legătura? Niciuna. Doar atât: că a le asocia nu e mai puțin absurd decât a aștepta ca șeful ministerului de interne care s-a dovedit un hoț (fie și de idei) să rămână în funcție în pofida afectării grave a credibilității actului de guvernare românesc.

Mai-marii României se pregătesc, bănuiesc, de un weekend odihnitor. La schi, la golf, sau cine știe unde. Cine să-i deranjeze, de vreme ce în România mai tot ce face executivul în materie de măsuri de securitate legate de Ucraina și de Moldova e de un veșnic și impenetrabil ”secret”?

Războiul fierbinte din Ucraina? Destabilizarea Moldovei? Securitatea ei mai precară decât oricând? Războiul hibrid al Rusiei împotriva Europei, a UE, a alianței NATO, a întregii lumi libere? Evidența că, în fața Rusiei, e nevoie de o descurajare credibilă, de riposte robuste și de măsuri ample de apărare, de vreme ce Kremlinul înțelege doar limbajul forței?

A se slăbi. De când privesc toate astea ”România educată” și de minune distrată? Nu se ocupă alții de lucruri serioase? N-avem noi timp de niște babaroase? Oare ce ne mai așteaptă? Cine, oare, ne mai deșteaptă?