Dejucarea manevrei cu mobilizarea, amenințarea și plebisciturile de anexare

Peste un milion de soldați proaspeți ar vrea să adune Putin. Pentru ce? Pentru Ucraina? Cât îi vor fi ei de folos? Și cât e serioasă e amenințarea lui nucleară?

Meduza e o sursă a opoziției ruse care a părut foarte bine informată în trecut. Și care pretinde că are un informator situat foarte aproape de cercurile puterii de la Kremlin. Conform Meduzei, Putin speră să adune peste un milion de noi militari. Mai precis: 1,2 milioane.

Poate regimul să adune atâta oamenire? Poate Rusia recruta 1,2 milioane de militari prin ”mobilizarea parțială” pe care a lansat-o Putin? Pare că poate. Mai ales că, potrivit Meduzei, recrutorii se vor duce unde cred că vor găsi în masă putiniști.

Oamenii armatei intenționează să-și procure militarii proaspeți nu atât din rezerviștii adunați prin centrele de recrutare, cât la țară, departe de ochii lumii, în zone rurale izolate, unde sprijinul pentru regim ar fi net mai mare decât în mediul urban.

Vor avea o surpriză. Și sătenii dispun de informații. În era informațională, prostitul nu mai e lesnicios. Apoi, ofițerii vor avea încă o surpriză.

Gloata de ageamii pașnici adunată pentru că oamenii n-au avut unde fugi, sau pentru că se tem, sau pentru că speră să se strecoare, nu se va dovedi mai utilă decât armata de profesioniști dislocată în Ucraina.

Care, când a dat de greu a fost întâi bătută măr, apoi a dat bir cu fugiții în dezordine, în regiunea Harkiv, ori s-a retras în ordine, dar: s-a retras, înfrângerea ei datorându-se nu doar armelor americane și calității net mai bune a ofițerimii ucrainene, în raport cu generalii și mareșalii Rusiei, cât moralului extraordinar al trupei lui Zelenski și Zalujni.

Intuind toate acestea, Putin și-a întregit oferta făcută ideologilor săi extremiști, ortodoxisto-naționalisto-imperialiști, cu referendumuri falsificate de anexare, organizate la pachet cu transmiterea unei noi amenințări nucleare, pentru cazul atacării Rusiei. Cele trei măsuri constituie un plan în trei pași.

Căci, odată alipite teritoriile luate cu japca ucrainenilor, sau decretate a fi Rusia, noile achiziții ale Rusiei mari ar fi , plasate, potențial și teoretic, de regim sub umbrela lui nucleară.

Dar toate acestea, numai dacă americanii și britanicii – care au și ei arsenale nucleare – pun botul și cedează în fața amenințării. Care e o mare cacealma.

Am explicat în repetate rânduri: oricât de lași ar fi, liderii occidentali vor fi nevoiți să realizeze că, dacă ajunge o amenințare nucleară ca să bată în retragere și să-l lase pe Putin să scape cu demersuri violând flagrant, ca referendumurile, dreptul internațional, ba și să beneficieze în bârlogul său de prada teritorială smulsă fără efort militar, prin simplu șantaj nuclear, Ucrainei, nu mai e nimeni la adăpost de nimic.

Prin urmare, liderii occidentali nu-l vor putea lăsa pe cacealmistul Putin să câștige această mână. Care se pierde la masa de joc oricare dintre cei trei pași eșuează. Cum îl vor convinge pe tiran să nu recurgă la arma nucleară, presupunând că ar vrea chiar s-o folosească?

Nu știm, pentru că, spre rușinea lor, americanii de la Casa Albă și Departamentul de Stat au rămas prea vagi în avertismentele lor la adresa Kremlinului. Nelămurirea și neclaritatea pot fi și sunt interpretate de Putin ca semn de slăbiciune, încurajându-l la adoptarea pachetului celor trei măsuri intercorelate: mobilizarea, amenințarea și referendumurile.

Observatorii și oamenii care înțeleg pericolul mortal care planează asupra libertății și integrității teritoriale a statelor NATO, dacă Ucraina pierde actuala confruntare din pricina poltroneriei liderilor apuseni au datoria de a exercita presiuni asupra cancelariilor occidentale.

E imperativ ca acestea să nu credeze șantajului nuclear rusesc, să nu îngenuncheze în fața bullyingului practicat de Kremlin, să nu compromită victoria militară a dârzei și competentei armate ucrainene și a curajosului popor ucrainean și să refacă rău zguduita credibilitate a superputerii, a NATO și a lumii libere.